Parinti in vizita
Raspunsuri - Pagina 3
Donia spune:
quote:
Originally posted by arboria
donia, cum a fost intalnirea?
Uitasem cat de surda e soacra-mea!!! Ma dor gura si gatul de la vorbit si mai ales strigat, ma dor picioarele si sunt umflate, mai am putin si scap bebelusul... fiica-mea deja nu mai stie unde sa se ascunda, ca soacra-mea o ia in brate tot la 10-15 minute si o tine strans...
Dar deocamdata ma distrez!
Azi dimineata, dupa cateva ore de Canada (pe cand ne adunam fortele pentru prima plimbare), soacra a stabilit ca romanii sunt totusi mai prietenosi si ospitalieri decat canadienii...
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)
Lemoni spune:
Sa ai Fun Doina si nastere usoara ,sa auzim de bine si mai povesteste ce si cum.
Donia spune:
Lemoni, multumesc pentru urari!
Cat despre povestit... ma gandesc sa scriu o carte! Trag speranta ca va fi tot mai usor pe masura ce va trece timpul.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)
Lorelai spune:
Donia, sa ai fun cu soacra. mama mea si socrii mei au fost la mine de multe ori in ultimii 10 ani. s-au adaptat f bine, la primele vizite nu incetau sa spuna: "asta e si la noi, avem si noi din astea etc" nu prea se bucurau de ce vedeau. cu timpul au inceput sa vada altfel viata, poate pt ca s-au obisnuit cu ideea ca nu ne mai intoarcem in tara, decit in vizita.
din punctul meu de vedere, problema nu e cum se vor adapta ei, ci cum va veti adapta voi la viata "cu altcineva in casa". iti spun eu ca nu e fun. o luna-doua mai merge dar dupa asta devine din ce in ce mai greu. cel putin asa a fost pt noi. la inceput stateau mai putin, acum stau cite 6 luni, sa ne ajute cu fetele. experienta cu mama in vizita 6 luni e fooooarteee dferita de cea cu soacra in vizita 6 luni. cu mama ma cert, ma impac, ne iubim, avem divergente dar le discutam si sintem cele mai bune prietene. cu soacra, e alta poveste. e femeie de treaba, bine intentionata, singurul ei defect e ca nu isi tine gura, gaseste de comentat din te miri ce, si de aici apar probleme. cind ne vedeam rar o puteam ignora dar acum e mai greu (e la noi din oct pina in martie). strategia mea e sa o tin ocupata cit mai mult cu copii ca sa nu aiba timp sa comenteze.
norocul tau e ca soacra ta va fi ocupata cu bebe si cu fetita. sper sa aiba un sejur placut si fara incidente.
Lorelai si fetele - Livia si Maya (18 ianuarie 2005)
****pt. poze click pe casuta galbena de mai sus (pagina personala)****
Donia spune:
quote:
Originally posted by Lorelai
nu incetau sa spuna: "asta e si la noi, avem si noi din astea etc" nu prea se bucurau de ce vedeau.
Este exact la fel! Cu o singura exceptie, azi a fost la Niagara. Acolo, pe langa cascada, i-a placut aglomeratia (dar... erau prea multi chinezi). Ca in oras la noi lumea se urca in masina si e pustiu pe strada, e prea liniste, de ce e prea multa liniste?!?!
Of, iar eu binecuvantez linistea asta!
quote:
din punctul meu de vedere, problema nu e cum se vor adapta ei, ci cum va veti adapta voi la viata "cu altcineva in casa". iti spun eu ca nu e fun.
Pai mai apuc sa rad doar seara cand, impreuna cu sotul, ne impartasim experientele.
Vai, ce rai suntem!
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)
Luna1 spune:
Mie mama mi-a mancat creierii in primele luni (e aici din martie si cred ca mai merge pe acasa in ian sau martie). Nu glumesc. de unde acasa eram cele mai bune prietene cand a venit aici m-a atacat ziceai ca nu suntem mama cu fiica. S-a simtit jignita ca nu o las sa gateasca (ea gateste stil romanesc, cu prajeli, rantas, etc iar sotul meu mi-a pus in vedere ca nu-i place mancarea mamei, noi mancam cum a zis cineva mai sus,carne la cuptor cu legume la steamer "taiate cu toporul" fara sos pe ele), in plus ca saracu' copil cat sta la scoala (de la 9 la 3), ca e pustiu pe strazi, ca nu sunt copii in parcuri (aici au atatea activitati la scoala ca in momentul cand vin acasa cad rupti), ca e vremea nasoala, ca ei nu-i place, plus conflicte personale legate de cum imi cresc eu copilul. Am plans in primele luni cat n-am plans o viata de nervi. Nu stiu cum de nu ne-a dat afara din casa barbatu-miu ca saracu' imi stergea lacrimile.
In sept a fost acasa si binenteles s-a laudat ca ce frumos e in UK.
Acum s-a mai calmat si nici eu nu o mai bag in seama nici ea nu mai e asa nervoasa insa tot mai scoate perle.
Ieri a intrebat-o pe o prietena de-a ei pe YM daca mai stie reteta cum se face cascavalul ca e asa scump aici si ar face ea in casa sa iesim mai ieftin.
In rest normal ca ne e de ajutor insa iti cam pierzi din intimitate, desi are camera ei tot simt ca e cineva de-mi analizeza toate miscarile.
Donia tu cum mai esti, mai traiesti?
www.alina-jaime.co.uk/main.php" target="_blank">poze
Lemoni spune:
Luana sa ne trimeti si nou cascaval.........haaaaaaaaaaaaaaaa.Nu pot sa cred toti sutn pe acelasi calapod.In fiecare descriere de a voastra ii gasesc pe ai mei, doamne si cat ii iubesc .....si cat de puternica trebuie sa fiu sa rezist, rabdare multa fetelor.
Donia spune:
Luna, e mai bine pe zi ce trece... invatam sa ne toleram, sa ne ignoram ... ca altfel nu se poate. Mai greu e pentru fetita mea, ea nu mai stie cum sa-i explice bunicii ca ea de fapt a crescut si ca nu mai e fetita aia de 2 ani care era cand am plecat acum 3 ani din Romania...
Ce amuzanta e mama ta cu cascavalul!
Ne-a facut si noua soacra observatii la masa in privinta felului in care educam fetita... dar la unison, impreuna cu sotul, i-am spus ca daca are ceva de spus sa ne spuna dupa masa si nu in prezenta fetitei... a fost aproape ca o explozie, dupa ce rezistasem eroic. Acum nu ni se mai adreseaza direct, ci se mira doar cu voce tare, ca si cum ar vorbi singura de fapt...!
Dar cum am mai spus, ignorarea e o solutie buna...
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)