Parinti in vizita

Soacra mea urmeaza sa vina la noi saptamana viitoare si va sta cu noi 4 luni.
Ma tot intreb cum ne vom adapta la viata in comun, imi fac griji pentru mine (acum gravida si in curand lauza), dar si pentru ea, ca sunt sigura ca nu-i va fi usor in casa unei nurori ai carei hormoni au luat-o de mult razna.
Ma mai intreb cum se va adapta ea la viata intr-o tara straina, tinand cont ca n-a mai pasit niciodata peste granita. Incerc sa imi aduc aminte de primele noastre impresii din Canada, dar totusi a trecut ceva timp de atunci.
Cum o sa i se para magazinele de aici? Noi mergem des la restaurantul chinezesc, ei o sa-i placa? Sotul spunea razand ca dupa ce ea va gusta ceva preparate chinezesti, isi va scuipa in san si ne va spune: "Vai, mama, nu mai aruncati banii pe prostii, va fac eu de mancare acasa".
Sunt tare curioasa cum va fi pentru ea aceasta vizita de 4 luni (pe langa faptul ca va fi lunga). Cum s-au adaptat parintii vostri? Ce li s-a parut neobisnuit, iesit din comun? Au avut curajul sa experimenteze lucruri noi? In afara de faptul ca v-au vazut pe voi, s-au bucurat de experienta traita intr-o tara straina?


Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

Oana_B spune:

Eu am ajuns la concluzia ca noi ne facem mai multe probleme ca ei. Cred ca depinde de firea omului in general daca e curios sa cunoasca.
Ai mei au venit aici iarna de sarbatori eu nu aveam carnet atunci, sotul era la munca si ai mei plecau pe jos la magazine si la plimbare. Frig, viscol nu conta, cand se plictiseau plecau.
Sunt pensionari si nu stie nici unul engleza si nu au mai fost plecati in afara de Romania. Tata a facut si o vizita singur in California la sora-sa, anul trecut a mai fost o data in California la fel singur. Eu prima oara cand m-am pierdut in magazin aici am avut un atac de panica, maica-mea s-a asezat langa niste haine si ne-a asteptat cuminte sa aparem.
Noi avem magazine mari pret de juma de mila in stanga si dreapta cand iesim la soseaua principala si te poti duce pe jos daca vrei, maica-mea se ducea singura si o uita Dumnezeu, glumeam zicand ca sta atat ca numara toate umerasele:)). Am patit-o o data ca a plecat la cumparaturi la 5 jumate si s-a intors seara la 11 de era sa sun la politie, a intrat dintr-un magazin in altul si a pierdut notiunea timpului:)))
Mai stiu pe bunica unor prieteni, cand vine aici iese la plimbare prin cartier, are un mers tantos asa si cand trece cineva pe langa ea si o saluta ea face cu mana si zice tare Romania, Romania
La ai mei iesit din comun li s-a parut ca era prea liniste:)), in Bucuresti ei stau la bloc si aici stam la casa.

Acum depinde cum e soacra ta, daca e o femeie care e dornica de lucruri noi o sa ii placa.

Oana_B

Donatii - Craciunul Bunicutilor

Donia spune:

Oana, se pare ca ai tai au gustat experienta ... Pe soacra-mea n-o vad singura prin magazine, dar cine stie ce surprize o sa ne faca?
Cand mergeam pe jos cu fetita mea la scoala vedeam o bunica imbracata in port indian ce isi astepta nepotul... sau stranepotul, poate. Roxana mea o saluta mereu, dar bunica nu se uita nici in stanga, nici in dreapta, cred ca nu stia engleza si ii era groaza ca nu cumva sa i se adreseze cineva. Ma intrebam daca si soacra-mea va fi la fel, dar Roxana a promis ca nu numai ca ii va traduce, dar o va si invata engleza!


Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

pitilache spune:

Donia cred ca depinde foarte mult de firea fiecaruia si intr-adevar si de durata sederii.

Mama a stat prima oara apropae 2 luni si a fost ok. Isi gasea de lucru prin casa, iesea cu Seba la plimbare, iesea singura si se plimba. Engleza si franceza stie atat cat sa mai inteleaga lucruri de baza dar de vorbit, ii este frica...doar sa fie constransa de eu stiu ce impreujurare cred ca ar scoate pana la urma niste cuvinte. Nu era prima iesire din tara as putea spune ca chiar s-a plimbat mult prin strainataturi. De placut, i-a placut dar fara sa fie prea impresionata.

Acum, a doua oara, 4 luni... alta poveste. Ne-am mutat de unde stateam inainte, aici nu are magazine decat la vreo 30 de minute de mers pe jos... a facut si asta cat a fost vremea frumoasa, dar de cand au inceput ploile... mai putin. Imi dau seama ca nu ii este nici ei usor, sa o scoti dintr-un mediu si sa-i pretinzi sa se adapteze si sa-si gaseasca ce sa faca asa batand din palme. Noroc ca il ia pe Seba de la scoala, face lectiile cu el, etc. Cum spuneai si tu, referitor la hormoni, nici eu nu sunt in cea mai buna forma, avand in vedere sarcina... asa ca mai ies scantei cand si cand, dar cel mai important este sa iei partea buna a lucrurilor si sa apreciezi efortul pe care il fac si ei.

Nu stiu daca ti-a fost de vreun folos relatarea mea, daca mai ai ntrebari... le astept,
Roxana, 26+

ciuf spune:

Depinde de persoana, cat de repede se acomodeaza intr-un nou decor.
De parintii mei nu am ce sa spun decat ca le-a placut foarte mult si ar vrea sa se mute aici ca sa fie aproape de noi. Impresionati de oamenii prietenosi care fara nici o jena intrau in vorba cu tine, le-a placut mancarea, peisajele, TOT.
Mama spunea ca ar face orice sacrificiu pentru mine. Si-ar lasa casa, tara, numai sa ma poata ajuta, sa imi fie mai usor.
Socrii: cum au venit, urmatoarea saptamana vroiau sa plece ca ei se plictisesc, la TV nu se uita ca nu inteleg, nu stiu sa foloseasca un calculator pentru a citi un ziar si nici nu se vor apuca sa invete asta, doar asa pentru noi.. Ce sa faca? Sa se uite pe pereti?
I-am dus la un bufet chinezesc si si-au luat pizza si aripi de pui, ca toate celelalte sunt porcarii. Cum sa mananci legume fierte, fara nimic pe ele sau crude???
Nu puteam sa mergem in vizita la alti romani ca sa nu ii lasam singuri dar nici ei nu vroiau sa mearga (nu concep o viata cu prieteni).
Nu mai vreau sa mentionez ca soacra fusese medic in Ro si imi venea cu sfaturi care aici nu erau agreate de medici. pe motivul asta am avut multe discutii ca nu ii ascult sfaturile ei de medic, ca ii iau in deradere profesia.
Am fost in vacante impreuna: parcul Yellowstone (bleah, "am batut atata drum ca sa vad niste gropi in pamant si aburi"), California nu au gustat-o, in schimb Las Vegas-ul i-a impresionat la maxim.
Donia, tu daca ai parte de o soacra cu minte la cap si tu sa fii intelegatoare, pun pariu ca va veti intelege bine.
Eu zic ca cu cat stau mai putin parintii cu atat e mai bine. O luna-doua e bine. Dar mai mult... deja incep sa se simta ca leii in cusca. Duc dorul casei si se simt in plus.
Numai bine si nastere fara probleme!

Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006)
Camera lui Luca/Finding Nemo

Lemoni spune:

La mine vin ai mei si stau cam 4-6 luni nu in fiecare an ci la doi ani de placut ce sa zic mama si maine s-ar muta aici ,tata alta problema.De obicei vin iarna si aici in canada e frig si ger nu prea ai unde sa-i scoti la plimbare ,poate pe la magazine mama iubeste magazinele in special cele de mancare e fascinata si ar cumpara toate produsele sa ne faca numai bunatati. tata mergea cu cel mic la scoala si se saluta cu toata lumea stia sa zica Hi si how are you? in rest pauza dar se intelegea cu ei si in romaneste si prin semne tare imi placea cand veneam acasa si imi spuneau vecini ca au vorbit cu ai mei si culmea ca se intelegeau bine.
Mai mult de 6 luni nu ar rezista totusi le lipseste televizorul ,vorba in piatza cu nea manole cafelutza cu vecina, mama se uita la filme si seriale este tare desteapta deduce mult dar nu se plictisea oricum ca tot ne ajuta prin casa, mancare si toate cele.Tata saracu nu prea il interesa televizorul juca sah mai mereu cu cel mic dar era tare plictisit il vedeam saracu.Veneau sa ma ajute si atunci indurau dar daca ar fi fost dupa el cred ca o luna ii era deajuns.
Acum depinde de caracter uni se acomodeaza bine alti nu.
Tu treci saraca acum prin multe o nastere usoara iti doresc si multa multa rabdare sa nu te aprinzi din orice si nu uita ca vorba romaneasca are multe intelesuri gandeste-te bine cum raspunzi sa nu fie interpretat gresit.

Donia spune:

Foarte interesante povestile voastre, ma bucur ca mi le impartasiti. Si multumesc si pentru urarile pentru nastere, sunt mult mai linistita stiind ca soacra va fi aici sa aiba grija de fetita mai mare. Si sa ne rasfete cu tot felul de mancaruri la care tot visez in ultimul timp...
As fi vrut sa mai intreb ceva, numai acum mi-am adus aminte. Cum s-au acomodat parintii vostri cu diferenta de fus orar? Cam cate zile le-au trebuit pana au inceput sa functioneze din nou normal? Ca parca tare imi e teama ca soacra sa nu se imbolnaveasca de la oboseala calatoriei, desi e o femeie foarte stoica, rezista la multe pentru familie.
Vad in ea cate putin din fiecare dintre parintii vostri si mi se pare foarte interesant sa vad cum s-au adaptat (sau nu). Saptamana viitoare o sa pot veni si eu cu impresii despre aventura canadiana a socarei.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

Dana_B spune:

Mama a stat 8 luni.
Cu diferenta de fus orar am avut impresia ca s-a adaptat bine, dupa aia ne-a zis ca saptamani intregi a durut-o capul. De iesit afara a iesit, bariera de limba nu a fost o problema, desi nu stia mai mult de "hello", daca o intreba cineva ceva "no English" si trecea mai departe. Am dus-o la 2 restaurante (dupa care am renuntat) unde s-a comportat incredibit - a mancat tot in 5 min si dupa aia i-a fost rau si ne-a zis ca nu a fost mancarea buna sau proaspata. De fiecare data cand vedea mancare chinezeasca se stramba, de fiecare data cand vedea mancarea mea "fara prajeli si cu legume taiate cu toporul" avea ceva de comentat. Primele luni, de cate ori intra intr-un magazin convertea totul in lei romanesti si "ce de bani dati voi pe mancare...", "mancati cam multa carne", "de ce nu faci o mancare in oala de 8 kile sa ai toata saptamana" - comentari care le-a facut zilnic, pana in ziua in care a plecat. La inceput se baga in toate discutiile cu pareri personale si aiurea - "sfaturi", pana cand i-am taiat-o scurt.
S-a inteles fff bine cu copilul, pe care l-a si rasfatat la maxim, a avut grija de el, in schimb a creat o stare de tensiune si de stres in casa, motiv pentru care ma voi gandi de 2 ori inainte sa o mai aduc.
Cred ca pe toti ii afecteaza psihic departarea de tara, rutina cu care erau obisnuiti, televizorul, limba si nu in ultimul rand atitudinea noastra, a copiilor independenti.

A... si dupa atatea luni in care maica-mea a strambat din nas la toate cele canadiene, s-a dus acasa si le-a spus la toti ce minunata e Canada si ca vrea sa vina inapoi.

Donia spune:

Imi e tot mai clar ca n-o s-o invat pe soacra sa aprecieze bucataria chinezeasca...

quote:

---

Originally posted by Dana_B

A... si dupa atatea luni in care maica-mea a strambat din nas la toate cele canadiene, s-a dus acasa si le-a spus la toti ce minunata e Canada si ca vrea sa vina inapoi.

DB

---

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

rocs02 spune:

Asa cum ti-au spus si fetele, depinde de la persoana la persoana. Ai mei au fost de doua ori aici, anul trecut 5 luni si anul asta 6 luni.
De fiecare data s-au simtit bine si desi in primele doua saptamani ii mai macina dorul de casa, la sfarsit nu erau asa dornici de plecare.
Anul trecut i-am si plimbat foarte mult, e adevarat, cred ca am facut in jur de 10000 km, dar anul asta, din cauza bebelui nu ne-am incumetat la excursii mai lungi de 200 km. In ambele vizite ei si-au facut de lucru non-stop.Tata mergea zilnic in parc cu Julia, acolo se intalnea tot timpul cu romani si era deja cunoscut acolo , toata lumea i se adresa "bunicul".Pana si baby-siter-ele chinezoaice il strigau asa.
Mama, isi gasea mereu ceva d efacut prin casa cand nu-l acompania pe tata, insa anul asta m-a ajutat mai mult pe mine cu bebica.
Relatia din casa a fost grozava, toata lumea relaxata si pusa pe glume, iar ei au profitat din plin de fiecare minutel.Noi nu am reusit insa sa-i convingem sa mearga la chinezi, deci nu stiu ce parere ar fi avut de mancarea lor. Probabil ca identica cu a celorlalti parinti. I-am dus insa la greci si la italieni si le-a placut, desi in final au zis ca tot mai buna face mama mancarea.
Acum depinde si de relatia pe care o ai tu cu soacra, daca exista un pic de chimie intre voi probabil ca va merge, ceea ce nu cazul meu.
Daca ea vine cu intentia clara de va ajuta, atunci se va concentra pe misiunea ei si va uita sa faca mofturi. Daca nu, tine-o tu tot timpul ocupata .

Numai bine si sa ne tii la curent cu rezultatele.

Roxana, mami de Julia ( 10 oct . 2003 ) si de Luca( 31 mai 2006).

Siminaf spune:

Parintii mei sint destul de umblati. Le place orice fel de mincare (mai ales chinezeasca). Dar, ca sa nu te descurajez, nu-ti voi povesti experienta de anul asta, cind au fost aici 7 saptamini. Mai bine nu!

Mult succes!