Doresc sa divortez de sotul meu japonez

������!(konnichiwa!)
Buna tuturor celor care locuiesc in Japonia (si nu numai)!
Povestea mea e un pic ciudata si jenanta, insa mi-ar prinde bine parerile si sfaturile voastre.
M-am casatorit in Romania cu un japonez, dupa care am oficializat casatoria si in Japonia. Dupa ce am locuit impreuna in apartamentul lui din Tokyo (gen garsoniera comfort III de la noi), timp de 9 luni, mi-am dat seama ca nu era ceea ce imi doream. Pur si simplu traiam izolata, alaturi de un om care s-a dovedit a fi foarte rece, fara prieteni si fara sa-i cunosc familia. La inceput mi-a placut ideea de a nu trai cu socrii in aceeasi casa si imi propusesem sa-i cunosc atunci cand voi cunoaste mai bine limba, obiceiurile, etc.
Am venit in Romania, pretinzand ca ma voi intoarce peste cateva luni in Japonia, dar nici ca m-am mai intors timp de 3 ani! Ne scriem totusi e-mail-uri, mai vorbim la telefon (mai rar), avem o relatie de amicitie, se pare... Un om normal, dupa parerea mea, s-ar repezi pana in Romania sa vada ce mai fac, cum o duc... insa el spune ca e foarte ocupat. In realitate s-a dovedit a fi si foarte zgarcit, insa eu nu am pus mare pret pe latura materiala. Am crezut ca ma voi multumi cu un adapost, hrana si iubire. Am crezut ca iubirea invinge totul si vom putea cladi ceva impreuna.
Nu mi-a dat voie sa ma angajez si nici sa studiez, pretinzand ca si el a facut o facultate in America, insa care nu i-a folosit la nimic, el deschizandu-si propria firma si ocupandu-se de anumite afaceri. Iar serviciu a spus ca nu e nevoie sa imi iau, pentru ca in Japonia e ok daca sotia sta acasa si se ocupa de treburile casnice, sotului revenindu-i rolul de a aduce bani in casa. Mi s-a parut super ideea la inceput, dar apoi am observat ca ajunsesem la mana lui intr-un hal incat ajunsesem sa imi fie jena sa ii cer bani pentru anumite lucruri. De asemenea, doream sa trimit si parintilor bani acasa, macar 100 dolari lunar, dar el nu era de acord. Daca mergeam la cumparaturi, avea grija sa imi dea bani ficsi si sa imi ceara si chitanta, ca sa fie el sigur ca nu il pacalesc. El zicea (chipurile) sa avem o relatie bazata pe sinceritate si corectitudine. In conluzie, saracisem de tot, insa cand sunam acasa spuneam ca totul este bine.
Inca o chestie care m-a determinat sa imi parasesc sotul: de cate ori veneam in Romania, dupa casatorie, ii spuneam sa imi trimita bani ca sa nu stau in spinarea parintilor si sa mai particip si eu la facturile de curent, gaze, apa, etc, plus sa mai cumpar si eu mancare in casa. A fost de acord si a inceput sa imi trimita. Vazand ca imi trimite bani atata timp cat stau in Romania, m-am gandit sa raman in Romania, sa reduc cheltuielile si sa incerc sa strang niste bani. Am o masina veche in a carei reparatii am bagat o gramada de bani si ii tot ceream sotului: ba de cauciucuri, ba de jenti, ba sa repar cutia de viteze, ba ca ploua in masina, etc. El mi-a zis sa o vand, ca nu mai are chef sa investeasca atatia bani intr-o rabla. N-a vrut sa cumpere o alta masina, pe motiv ca oricum eu sunt casatorita in Japonia si n-am nevoie de masina. (Deci nu dorea in ruptul capului sa lase vreo masina sau vreun bun familiei mele). Nici el nu poseda masina in Japonia. Spune ca lui ii place cu metroul sau daca vrea sa mearga la vreun picnic, inchiriaza o masina. Mie mi se pare normal sa imi ajut familia, el insa considera ca fiecare trebuie sa se descurce pe cont propriu. Ca nici el nu trimite parintilor lui bani. Eu insa i-am explicat ca in Romania este o cu totul alta situatie.
Eu si sotul ne impacam foarte bine inainte de casatorie, era mult mai darnic, mai vesel. Insa dupa casatorie, cand am inceput sa locuim impreuna, s-a schimbat total. Avea datorii la companiile de credit si acum pretindea ca trebuie sa facem economie ca sa dea inapoi banii. Deci, n-aveam voie sa cumpar nimic decat mancare. In oras ieseam foarte rar si intotdeauna imi spunea sa calculez cate bucati de sushi mananc, ca sa putem sa ne incadram in bani.
Ajunsa in Romania, mi-am dat seama ca facusem o greseala. Dupa 1 an de gandire si de framantare, m-am inscris la o facultate, hotarata sa ma desprind de el si sa pot trai pe picioarele mele. Mai am 1 an si jumatate si termin. Apoi ma voi angaja.
Am uitat sa precizez ca viza de casatorie a expirat dupa 1 an. Chiar daca sunt casatorita si vreau sa ma intorc la el nu pot, decat cu confirmarea lui. As fi vrut sa-l pot surprinde cu o vizita (sa-l surprind eventual cu altcineva ) sau... sa vad pur si simplu in ce conditii traieste.
Am auzit ca cel mai simplu este sa ii spun sotului sa imi trimita actele pentru viza, apoi cand ajung in Japonia sa ii spun pur si simplu ca nu il mai iubesc si ca nu ma pot adapta la viata din Japonia, astfel incat sa il conving sa fie de acord cu divortul. Sa semnam impreuna actele de divort si atat. Suna simplu.
O alta solutie ar fi (dupa spusele unei prietene) divortul din Romania; cel mai rapid costa in jur de 2500$ (bani pe care nu ii am) si in 24 de ore voi fi o femeie libera. O alta solutie, in 6 luni, cam 1500$.
Mentionez ca nu avem copii (Thank God!) si ca suntem casatoriti de 4 ani. Eu am auzit ca daca sunt casatorita de cel putin 5 ani, pot obtine viza permanenta (ceea ce mi-ar folosi). Asta ar insemna sa mai astept inca un an (adica pana in august 2007), insa ma intreb: trebuie sa fi casatorit si sa STAI in Japonia sau... e ok daca in toata aceasta perioada am stat in Romania? Eu cunosc cat de cat limba japoneza (scris, citit, vorbit) si ma gandeam anul viitor sa ma inscriu la Nouryouku shiken level 2, adica intermmediate japanese, cu care ma pot angaja in Japonia sau in oricare alta tara.
Va rog mult, daca este cineva mai bine informat in legatura cu divorturile astea romano-japoneze, sa imi dea si mie un sfat! Mentionez ca nu am bani de avocat, nu am niciun cont in banca. Banii trimisi de sot imi folosesc doar atat cat sa imi pot plati facultatea, sa bag benzina si sa imi cumpar mancare. El mereu ma intreaba ce tot fac cu banii, ca mereu raman fara. Insa chestiunea cu facultatea este strict secreta. Trebuie sa imi fac un viitor fara sa fiu legata de el.
Sa va mai dau un exemplu de "kitroshenie" din partea lui: i-am spus ca tata e bolnav, ca trebuie sa se opereze si ca am nevoie de ceva bani in plus. El mi-a dat urmatoarea replica: vinde masina si ajuta-ti tatal. Sa vezi ce bine te vei simti ca ai facut ceea ce trebuia. Adica ma mai lua si la misto, cu alte cuvinte, sub masca intelepciunii lui...
Nu am facut nunta, nu am avut luna de miere, nu avem verighete. Mereu a amanat acest lucru. Au trecut 4 ani de casnicie, am facut 28 de ani si simt ca mi s-a scurs tineretea tot asteptand... Am avut parte numai de promisiuni, insa nimic concret.
El in schimb, imi spune sa zic merci si pentru banii astia pe care mi-i trimite, ca sunt bani aruncati (asa ii considera) si ca el nu simte ca ar avea vreo sotie... Are si el dreptate intr-un fel, dar eu de ce m-as comporta ca o sotie, din moment ce nimic din ceea ce doresc eu nu se poate realiza alaturi de el? La un moment dat, mi-am dorit atat de mult un copil, dar el imi spunea: nu acum, hai sa mai asteptam cativa ani. Bine ca am asteptat, ca m-am convins. Nici dupa 10 ani n-o sa fie momentul potrivit sa avem un copil...
Poate imi spuneti si mie, care ar fi cea mai potrivita metoda de divort in cazul meu sau cum sa procedez. Vreau sa imi refac viata pana nu e prea tarziu. Dar cetatenia mi-o pot lua dupa 5 ani?
Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea. Va multumesc si astept sfaturile voastre! Pupici si numai bine!

titulelu spune:

buna izanami.si eu sunt in divort cu sotul meu tot un cetatean japonez si te inteleg perfect.tot ce ar trebui sa faci este sa vb. cu un avocat caci doar asa poti sa afli exact ce trebuie facut luind in considerare ca nu semnati amandoi actul de divort.sa stii ca te v-a costa f. mult.sfatul meu ar fi sa-l pacalesti cumva sa-ti mai de viza pe un an,sa vii sa va impacati dar de fapt dupa o vreme sa-i spui ca nu merge si mai bine divortati.semnezi actele astepti hotararea de divort si-l convingi sa tio dea tie si pleci cu ea in romania.avand hotararea va fi f. usor.ai sa o traduci si legalizezi si o depui la tribunal si gata.fara avocati si fara prea multe cheltuieli.am inteles ca faci facultate si asta ar putea sa te impiedice sa pleci.daca,crezi ca mai are o farama de bunatate in el,spune-i sa-ti trimita actul in romania sa semnezi si pe urma i-l trimiti tu in japonia cu care va merge el si-l va depune,iar odata hotarat divortul sa-ti trimita hotararea in romania(asta daca ai incredere cata de cat in el,cu toate ca eu eu una nu mai cred nici unul).eu doar atat i-ti pot spune.vezi daca merge si spune-mi si mie ce ai facut.hai pupici si ai grija de tine

mamaluidavid spune:

Izanami daca ai suna la ambasada Japoniei in Romania te-ai lamuri cel mai bine ce ai de facut. Uite aici site-ul http://www.ro.emb-japan.go.jp/
Succes.

Stefania,mami de David si Patricia

Guestus spune:

Solutia cea mai rapida este sa-i infuriati pe japonezi la maxim si sa caute ei divortul. Ce este asa dificil?

Izanami spune:

Multumesc pentru raspunsuri! Deocamdata as dori sa termin facultatea (sunt la zi). Daca ma despart de sot acum, nu imi voi mai putea permite sa urmez aceasta facultate si va trebui sa ma angajez. M-am inscris la facultate gandindu-ma ca oricum pierd timpul degeaba si trebuie sa fac ceva care imi va prinde bine dupa divort. Daca el a rezistat sa nu ma vada timp de 3 ani, cred ca poate sa mai astepte inca un an si jumatate. Apoi ii voi face o vizita si ne vom desparti. Nu vreau sa ne enervam aiurea si sa facem circ, gen ;totul trebuie rezolvat cu calm si n-ar strica daca am ramane in relatii bune (poate o sa mai vreau in viitor sa fac vreo excursie ).
Mamaluidavid, m-am gandit sa sun la ambasada, sa le spun ca sotul nu mi-a mai prelungit viza deloc in ultimii 3 ani si nici nu a mai venit in vizita in Romania. Oare daca invoc acest motiv, ca din vina lui n-am mai pus piciorul in Japonia, pot obtine viza permanenta? O sa sun la ambasada sa aflu si o sa va spun si voua.
Guestus, nu vreau sa-mi enervez sotul la maxim, deoarece, intr-un fel imi convine situatia in care ma aflu, pentru ca pot trage de timp pana imi termin facultatea (sper ca tine figura). El este cel care ma intretine, chiar daca nu mai avem nicio legatura. Totusi, nu pot continua asa la nesfarsit. Nu vreau sa fiu legata de nimeni. Vreau sa imi fac o noua relatie si sa traiesc fara sa depind de nimeni.
Titulelu, multumesc mult de sfaturi! Te rog sa ma tii si pe mine la curent cu divortul tau: cat timp dureaza, la cine apelezi, cat costa, etc. Eu nu prea am incredere in sotul meu ca mi-ar trimite actele de divort. El de fapt nu vrea sa divorteze. De aceea trebuie sa merg personal in Japonia si sa il conving sa divortam.
Pupici Multumesc inca o data!

titulelu spune:

izanami eu astazi am rugat pe o prietena japoneza sa sune la primarie si sa intrebe exact.situatia sta in felul urmator:el trebuie sa depuna actele mai intai la miyazaki si de acolo sunt trimise la primaria orasului(ca asa apartine el)care dureaza cateva zile iar divortul cred ca se pronunta imediat doar ca trebuie depus si alien cardul pt. anulare si asta mai dureaza.probabil ca el de asta ma minte ca o luna ca sa nu mai am alienul.el nici banii de bilet nu a vrut sa mii dea ca a zis ca eu raman "sa fac lucruri rele".el nu are incredere dar eu sa am sa-i dau pasaportul dupa ce mi l-a furat.de costat nu am idee cat costa aici luand in considerare ca am semnat amandoi(deci nu-i mai trebuie nici avocat),dar in romania din cate stiu fara semnatura lui te poate ajunge la 3000 de dolari.acte iarasi nu stiu daca nu semnati amandoi.
cat despre sotul tau vezi ca el sa nu fi dat divort deja de tine si tu sa nu stii,iar daca intradevar nu vrea divortul o fi ca e scump fara semnatura ta.

Izanami spune:

Buna, titulelu. Sa sti ca ai dreptate; s-ar putea sa nu vrea sa divorteze pentru ca e prea scump fara semnatura mea. El se codeste si pentru un bilet de avion. Cica mi-ar lua bilet daca ar sti ca stau cel putin 1 an acolo, ca altfel nu arunca el asa cu banii, daca stau doar cateva luni. De divortat nu cred ca divorta el asa, fara sa imi spuna si nu cred ca mai trimitea bani. Din discutiile pe care le avem rezulta ca el vrea ca relatia noastra sa se imbunatateasca, vrea (cica) sa ma faca fericita, dar ca nu poate mai mult... Astea sunt vorbe. Mereu imi promite marea cu sarea. M-am saturat! Eu nu sunt multumita de el, prefer sa stau singura, decat sa traiesc o viata atat de lipsita de afectiune.
Titulelu, pastram legatura. Eu deocamdata sunt foarte ocupata cu scoala. Am vrut doar sa ma informez dinainte cum sa procedez in cazul divortului. Omul asta cu care m-am casatorit este suficient de nebun incat sa accepte sa nu divorteze ani de zile, cine stie cat?... Nici parintii lui nu stiu de mine, adica le-ar fi spus ca ar avea o "relatie" de cativa ani, dar nu a specificat ca ar fi casatorit. E o ciudatenie totala de care vreau sa scap.
E bine de tine, titulelu, ca ai prietene japoneze care te ajuta. Eu nu am pe nimeni, insa sper sa rezolv situatie, usurel si cu rabdare.
Multa sanatate!

Yossaria spune:

Scuze ca ma bag si eu, am citit mesajele de la aceasta sectiune.

Eu cred ca ar trebui sa stai de vorba cu el si sa-i spui care sunt lucrurile.

Sa fiu sincera, un barbat roman daca ar fi aflat in situatia asta, nu ti-ar mai fi trimis nici un ban! :) Este totusi de apreciat.

Cred ca la voi problema este legata de personalitate si mult influentata de culturile diferite.

Si totusi, cred ca e datoria ta sa-l informezi pe sotul tau despre cum au evoluat sentimentele tale. In cazul asta, divortul nu ar fi o asa mare problema.

Yossaria spune:

PS: Sa nu mi-o iei in nume de rau, ce am zis mai sus.

N-am facut nici o referinta la dezamagirea prin care ai trecut si tu, cu siguranta nu ti-a prins bine. Dar totusi, e bine ca ai avut putere sa investesti in cariera ta si sa-ti construiesti un viitor. Multa putere de munca si pt inainte!

Izanami spune:

Intr-adevar, Yossaria, se pare ca n-am reusit sa ma adaptez la viata din Japonia si nici la personalitatea sotului meu. Are un mod de gandire total diferit de noi, romanii si, cu toate ca am incercat, nu am reusit sa il schimb.
Daca stau bine sa ma gandesc, ai dreptate: divortul e simplu in cazul meu, trebuie doar sa port o discutie cu el in acest sens.
Insa, repet, datorita faptului ca m-am apucat de facultatea asta, vreau s-o si termin. Este normal sa ma preocupe viitorul meu dupa divort.
Nu stiu ce viziune asupra iubirii au japonezii, insa sotul meu imi spune ca ma iubeste si totusi, nu schiteaza niciun gest care sa dovedeasca acest lucru. Cand locuiam impreuna nu exista sa ma sarute, sa ma imbratiseze, sex faceam foarte rar si numai la insistentele mele, pleca de-acasa in alte orase sa munceasca, saptamani intregi. Nu venea nimeni sa-mi bata la usa, sa vada daca ma simt bine sau nu. Mi-era frica singura in casa, erau cutremure, vroiam si eu o pisica sau un caine sa-mi tina de urat, dar nu ne dadea voie proprietarul, etc. O viata izolatasi total plictisitoare.
Aici, in Romania, toata lumea intreaba de sotul meu, iar eu le spun ca este in Japonia, ocupat cu afaceri... Asta a tinut 1 an, 2... dar 3?!? Deja suna absurd. Eu n-am mai fost pe la el si nici el n-a mai venit in Romania. Deja e clar ca ceva e subred. Chiar daca au existat sentimente intre noi, s-au racit.
Iar banii pe care mi-i trimite sotul nu imi ajung decat sa traiesc de pe o zi pe alta. Nu am reusit sa pun vreun ban deoparte, nu am niciun cont in banca, cu toate ca nu imi cumpar decat lucrurile strict necesare.
I-am zis sa vina in Romania de Craciun si a zis ca nu poate, dar ca s-ar putea sa vina la vara. Asa zice in fiecare an. Banii pe care mi-i trimite nu pot umple golul din sufletul meu. Prefer sa ma zbat si sa-mi castig singura existenta, dar macar sa fiu iubita cu adevarat.
As divorta imediat! Totusi trebuie, pentru o perioada, sa profit de situatie pentru a termina facultatea.
El pare foarte nepasator. Cu banii pe care mi-i trimite el, poti sa hranesti o pisica in Japonia. Deci nu se poate spune ca depune mare efort... I-am spus de multe ori sa-si ia in loc de nevasta o , pentru ca ea n-are nevoie decat de adapost si hrana, pe cand o femeie are nevoie de mult mai multe lucruri.
Sa speram ca tot raul e spre bine.
Multumiri celor care mi-au raspuns si multa sanatate tuturor!

carol spune:

Felicitari Izanami! Frumos lucrat.

Are frati? Daca da, fa-mi si mie cunostinta cu unul, ca tare bine mi-ar prinde si mie o sursa de venit ca asta (departe, ocupat si cu simtul datoriei materiale fata de nevasta - sau pisica, cum zici tu)