Ce au facut parintii vostri ...?
Ce au facut parintii vostri si v-a ajutat sau nu, in copilarie si dupa aceea?
Ma gandesc ca am avea mult de invatat daca am pune la un loc experientele noastre de copii vis-a-vis de parintii nostri si le-am transfera in relatia noastra de acum, parinti-copii.
Mie de exemplu, mi-a placut ca tatal meu avea rabdare sa imi raspunda la toate intrebarile, ca mergea cu mine cu sania, ca faceam felicitari de Craciun, ca imi citea povesti seara,in general ca petrecea mult timp cu mine si imi dadea atentie. La mama mi-a placut ca ma lasa sa imi aleg hainele cand mergeam la cumparaturi si cand imi facea prajiturile pe care le vroiam.
NU mi-a placut ca mama nu petrecea timp cu mine, ca nu imi raspundea la intrebari (imi zicea sa caut in carti, ca de aia mi le-a cumparat) ca ma intreba imediat ce intram in casa "Ce nota ai luat azi?" si daca luam 9 se supara ca nu era 10, daca luam 10, ma intreba cat au luat ceilalti, adica nu era niciodata multumita, nu ma lauda deloc si numai scoala era importanta pentru ea. Nu-mi placea ca ma compara cu ceilalti si ei erau mereu mai buni ca mine in perceptia ei. Ca nu ma lasa cu ea in bucatarie sa invat sa fac mancare ca ii stric ouale, faina, etc. Ca faceau ei tot si nu ma lasau sa ma descurc singura... asa am crescut crezand ca eu nu pot sa fac multe lucruri si abia in ultimii ani mi-am dat seama ca pot mult mai mult. Si ar mai fi ...
Asa ca am invatat cat de mult conteaza sa petrec timp cu copiii mei facand diferite lucruri, sa o las pe fetita mea (2 ani si 4 luni) sa se descurce singura pe masura capacitatilor ei si sa intervin doar cand nu se descurca, nu s-o handicapez din start (de ex. sa isi ia "bitii" (biscuitii) din raft si sa se duca sa plateasca la casa, adica sa stea la rand cu banii in mana, ca numai dupa aceea are voie sa deschida pachetul), sa conteze in primul rand ceea ce invata ea, nu ca face mizerie sau strica faina (sa o laud cand reuseste sa verse laptele din sticluta in pahar, chiar daca trei sferturi din el e pe mocheta din bucatarie
, sa n-o compar cu altii, nici in sens pozitiv nici negativ, ci sa stie ca are in ea potential pentru orice, sa o luam cu noi la evenimente sociale nu s-o tin inchisa in casa ca "e prea mica si oricum uita", (ultima nunta, adica prima din viata ei a fost un adevarat succes ... a dansat doua ore intruna si a povestit o luna intreaga la toata lumea ca e a fost la nunta), etc.
Voi ce experiente personale aveti din care putem invata toti?
Mihaela si
Ioana
Raspunsuri
Mmmaria spune:
Wow, mi-ai dat deja de gandit...fiindca de obicei se spune ca repetam greselile parintilor (lucru pe care vad ca tu nu il faci...).
Deci am la ce sa ma agndesc pana maine...
Rufus spune:
Tot ce au facut parintii mei mi-a fost de folos. Chiar daca nu mi-a placut ceva la un moment dat, am constatat ulterior ca ei aveau dreptate. Nu, n-au fost sfinti, au fost parinti responsabili.
poze multe cu noi
Ana a implinit un an
Vara lui 2006
ralcat spune:
Super idee. Iaka vin si io cu experientele mele:
Mi-a placut de mama ca mi-a cultivat independenta. M-a last in tabere si expeditii cu scoala inca din clasa 1. Mi-a lasat multa libertate in miscare care mi-a marcat mult personalitatea in sens pozitiv. Mi-a explicat de fiecare data si temerea ei de mama si ce asteptari are de la mine, dar m-a lasat sa ma descurc. Pentru amintirile superbe din taberele alea, pentru sentimentul de incredere cu care m-a inconjurat. Datorita ei sunt convinsa ca sunt putine lucruri pe care nu le pot face si asta din considerente mai ales fizice. Si pentru asta ii multumesc cel mai mult. Pentru increderea pe care am dobandit-o in mine si care a crescut o data cu mine, pentru ca am crescut ca un om cu destul de putine frustrari din copilarie.
Mi-a cerut intotdeauna parerea atunci cand trebuia decis ceva ce afecta intreaga familie, mi-a respectat dorintele si alegerile facute. Mi-a respectat dorintele in ceea ce ma privea si daca nu erau chiar usor de atins si desi ei ii era mult mai clar decat mie asta, nu m-a descurajat niciodata. Era langa mine sa ma consoleze cand realizam io ca nu merge ce vreau si avea intotdeauna bratele deschise, un pup dulce si un sfat bun.
Nu m-a comparat cu altii si a reusit sa-mi cultive increderea in mine.
Citea aceleasi carti pe care le citeam si io ca sa le putem comenta impreuna.
Ma ruga s-o ajut cand era cazul, nu-mi impunea sa fac anumite lucruri si asa m-a imprietenit cu gospodaria.
Mergea cu mine la antrenamente si ma astepta la mantinela cu ceaiul cald si cu cel mai mandru zambet de mama.
E cea care m-a dus la ginecolog zicand: "tu fata stiu ca nu stati sa va uitati la stele impreuna si daca o faceti, macar faceti-o cu cap. hai la doctor sa te invete mai bine ca mine ce si cum"
AM CEA MAI BUNA MAMA DIN LUME. SI AKU E SI CEA MAI TARE BUNI DIN LUME
De tata nu prea am ce comenta, decat ca nu mi-a placut ca n-a stiut sa fie tata. Sau n-a vrut sau n-a avut disponibilitatea, sau o fost prea dezamagit ca desi ii semanam eram fata nu baiat. (Who cares)
Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan
Flaflo spune:
Am sa le fiu mereu recunoscatoare parintilor mei pentru tot ce mi-au oferit si imi ofera in continuare! Si sint una dintre fericitele care isi doresc sa repete "greselile" parintilor!
Minunea mea!
Flavia si Bianca
DARAEL spune:
quote:
Initial creeata de LindaZ
Ce au facut parintii vostri si v-a ajutat sau nu, in copilarie si dupa aceea?
Cel mai important gest pe care l-au facut parintii mei a fost ca m-au primit in familia lor si m-au ajutat sa vin pe Pamant.....
Restul..... sunt detalii tehnice
.Cu stima,
Singur, DARAEL
Ratacitor prin Lume
Credeti ca Viata e grea ? Asa o fi... dar trece repede
pisi_ella spune:
DARAEL, 


_Ella,
Emma &
Matei
Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237
Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
Elise spune:
In principal, m-au invatat sa lupt.
Eram o amarata de fetitza slabanoaga si bolnava - si intotdeauna cind spuneam "nu pot" imi ziceau "ia ncearca - sa vezi ca poti". Sau ma enervau in asa fel incit sa incerc.
La un moment dat ...cred ca aveam vreo 5 ani, m-a pocnit un baiat mai mare in fatza blocului, in joaca.
Eu am inceput sa zbier... a coborit taica-meu si a zis "du-te la el si da-i si tu o palma".
Am facut okii mari; "pai nu e frumos sa bati copiii"
"Nici sa maninci bataie nu e frumos".
Cam asta a fost stilul lor de educatie....
Elise
carol spune:
quote:
Originally posted by Elise
In principal, m-au invatat sa lupt.
Eram o amarata de fetitza slabanoaga si bolnava - si intotdeauna cind spuneam "nu pot" imi ziceau "ia ncearca - sa vezi ca poti". Sau ma enervau in asa fel incit sa incerc.
La un moment dat ...cred ca aveam vreo 5 ani, m-a pocnit un baiat mai mare in fatza blocului, in joaca.
Eu am inceput sa zbier... a coborit taica-meu si a zis "du-te la el si da-i si tu o palma".
Am facut okii mari; "pai nu e frumos sa bati copiii"
"Nici sa maninci bataie nu e frumos".
Cam asta a fost stilul lor de educatie....
Elise
Si ce-ai facut? L-ai batut?
Siminaf spune:
quote:
Originally posted by DARAEL
Cel mai important gest pe care l-au facut parintii mei a fost ca m-au primit in familia lor si m-au ajutat sa vin pe Pamant.....
Restul..... sunt detalii tehnice.Cu stima,
Singur, DARAEL
Ratacitor prin Lume
Credeti ca Viata e grea ? Asa o fi... dar trece repede
Darael,
ymcar spune:
Pai... m-au invatat sa fiu prea corect, prea constiincios, sa pun prea mult suflet.... calitati sau defecte care in ziua de azi sunt considerate adesea echivalente cu prostia si foarte adesea frustrante. Romania inceputului de mileniu 3 apartine smecherilor, nu oamenilor cinstiti.
Si m-au mai "invatat" ceva, dar despre asta am scris mai demult intr-un subiect numit "Intamplari din padurea roz" si am fost alungat cu pietre, asa ca nu mai revin....
My life stinks
