Ce au facut parintii vostri ...?
Raspunsuri - Pagina 2
daniella4 spune:
De acord cu Darael!
Oana spune:
Chiar ca e un subiect foarte interesant si inedit (nu cred ca a mai fost pe forum). Si mie mi-ai dat de gandit...
Poate unele lucruri le faceau parintii nostri pt. ca pur si simplu faceau parte din alta generatie, lumea a evoluat acum si nu mai putem fi chiar la fel cum au fost ei... dar desigur ca mai depinde si de caracterul fiecaruia.
filofteia spune:
quote:
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Initial creeata de LindaZ
Ce au facut parintii vostri si v-a ajutat sau nu, in copilarie si dupa aceea?
--------------------------------------------------------------------------------
Cel mai important gest pe care l-au facut parintii mei a fost ca m-au primit in familia lor si m-au ajutat sa vin pe Pamant.....
Restul..... sunt detalii tehnice .
Cu stima,
Singur, DARAEL
Ratacitor prin Lume
Frumos Darael, dar totusi cred ca este important sa nu repetam greselile parintilor nostrii.
Eu am multe frustrari stranse in mine vis-a-vis de parinti. De multe ori ma uit in urma si imi dau seama ca nu am amintiri placute din copilarie. Ei saracii s-au chinuit sa ne asigure cat mai multe si o copilarie fericita in conceptia lor. Poate ca au facut mai multe decat au facut parintii pentru ei.
Cel mai mult imi doream sa petrecem timp impreuna. Eram asa de disperata dupa acest timp incat ma duceam duminica foarte dimineata sa iau bilete pentru toti 4 la film. Din pacate cel mai des nu vroiau sa mearga cu noi. Pana si vacantele erau in acelasi stereotip. Invariabil mergeam la bunica din partea tatlui, unde stateam o luna, toti 4, dar nici acolo nu aveau timp de noi.
Ar mai fi multe... bataile, umilirea... multe.
Eu incerc sa educ copilul altfel. Particip la toate evenimentele din viata lui. Nu am lipsit de la nici o serbare, in fiecare inceput de an la gradinita il duc eu (in rest il duce bona), de ziua lui imi iau liber si petrecem ziua impreuna. Incerc sa petrec cat mai mult timp cu el si tot nu i se pare de ajuns... Mi-a spus ca ar prefera sa avem mai putini bani, dar sa stau eu cu el acasa.
Incerc sa fiu calma, nu l-am batut niciodata, nici macar acea palma la fund pe care eu o consider la fel de umilitoare.
Incerc sa-i dau incredere in el, in ceea ce este si ce va fi.
Incerc sa-l fac sa inteleaga ca il voi ajuta mereu, neconditionat si ca orice s-ar intampla eu sunt mandra de el asa cum este.
Dar imi dau seama cat de greu este sa fii parinte si am inceput sa-i inteleg pe ai mei ca atat au putut sa dea si nu au stiut sa dea mai mult.
soarelemeu spune:
Tata mi-a dat viata ....dar si fizionomia lui, de la el am mostenit calmul ,rabdarea dar si spiritul de aventura. In copilarie imi cumpara cate un sac de masinutze si pistoale fiindca eram "baiatul lui" si mai astepta sa cresc mare sa mergem impreuna la parasutism. Dar din pacate a plecat mult prea repede de langa noi pe cand aveam doar cativa anisori si sincer nu-mi pot inchipui cum ar fi fost viata mea daca el ar fi trait...sau cum ar fi sa pronunti cuvantul "tata"...
Mama mi-a dat viata... mi-a transmis impulsivitatea ei ...dar si corpul fizic.
Ea ramane cea mai generoasa persoana din cate am cunoscut vreodata, tot ea imi indeplineste aproape orice dorinta..totul e posibil cand apare ea, e viata in jurul ei.
aiska spune:
Foarte bun subiect.
LindaZ mama mea seamana cam mult cu a ta la conceptii asa ca te inteleg.
Ca orice parinti au facut si ai greseli dar nu e neaparat vina lor,mai ales ca erau si alte timpuri.
Cind m-am casatorit si am avut primul copil am invatat o multime de lucruri noi si folositoare din Finlanda care mi-au prins mai bine decit educatia primita de la parinti,care saracii nu aveau cum sa anticipeze ca voi pleca undeva unde ideile lor de viata nu mai sint valabile.
Sabina 
28+
mamica lui Aleksi Joel 
ken spune:
FRUMOASE CUVINTE DESPRE PARINTI.Insa eu nu pot spune acelasi lucru si despre ai mei.De cind ma stiu in familia mea momentele bune si amintirile frumoase au fost foarte rare.Co pilaria a fost presarata numai cu certuri si vorbe urite{azi este aceiasi situatei chiar daca eu am ajuns un om matur}.NU exista zi de la DD sa nu fie ceva in neregula.AJUTOR....nu stiu cind l-am primit...tot timpul a trebuit sa ma descurc singura si sa fiu pe picioarele mele.IUBIRE PARINTEASCA....poate este dar eu nu am simtit-o.CU toate acestea cind va sosi timpul sa am o familie stiu ca ma voi dedica acesteia trup si suflet,voi face tot ce voi putea ca copii mei sa nu treaca prin ce am trecut eu.AR fi bine ca noi adulti sa nu repetem greselile parintilor nostri...care frustreti de proprile greseli dau vina pe noi si pe ce au facut ei in tinerete.
addinel spune:
in primul rand mi-au dat viata... si m-au crescut asa cum au stiut ei mai bine. poate ca nu am fost de acord cu multe la momentul respectiv, poate cu unele, privind in urma, nici acum nu sunt de acord. dar au facut un lucru extraordinar: au reusit sa ma faca sa simt in fiecare secunda a vietii mele ca noi, copiii, suntem cele mai importante persoane pentru ei. tot timpul cat au trait (D-zeu sa-i odihneasca in pace!) am avut sentimentul ca nimic rau nu mi se poate intampla, ca orice ar fi ei sunt langa mine si ma apara si ma protejeaza. daca voi reusi acelasi lucru cu copiii mei ma declar multumita. 8+
"Adevaratii prieteni sunt alaturi de tine in momentele frumoase ale vietii, cand ii chemi si in cele rele...cand vin nechemati."
NinaR spune:
quote:
Originally posted by DARAELquote:
Initial creeata de LindaZ
Ce au facut parintii vostri si v-a ajutat sau nu, in copilarie si dupa aceea?
Cel mai important gest pe care l-au facut parintii mei a fost ca m-au primit in familia lor si m-au ajutat sa vin pe Pamant.....
Restul..... sunt detalii tehnice.
Cu stima,
Singur, DARAEL
Ratacitor prin Lume
Credeti ca Viata e grea ? Asa o fi... dar trece repede
Subscriu
Nina
danitin spune:
Asta cu pur si simplu mi-au dat viata suna fain, dar..doar suna. Pai ce sa zica atunci copii din familiile alea unde sunt vreo 5 sau 6, batuti, flamanzi, crescand in frig, bolnavi - astea ar fi detalii tehnice neglijabile?
Nu imi plac chestiile absolute in nici un domeniu. Imi respect parinti si ii iubesc pentru ca mi-au dat viata dar a nu le vedea minusurile ar insemna prea mult ... mai ales ca nu vreau sa le repet ceea ce pentru mine au fost greseli.
1. Pentru ca ei considerau ca nu au timp de mine m-au dat bunicilor sa ma creasca. Mi-au lipsit ei si niciodata nu am putut avea o relatie foarte stransa.
2. Tata a fost excesiv de prapastios. Si dupa ce m-am casatorit, si am facut-o tarzior, tot se mai tura daca atunci cand ajungeam acasa nu il sunam sa-i spun ca sunt o.k. Iar daca inarziam la lucru sau in oras trebuia sa anunt in prealabil.
3. Mama nu a fost niciodata multumita de felul in care aratam. Niciodata nu am fost destul de "moderna" pentru gustul ei.
4. Orice secret i-as fi spus mamei afla urgent toata familia.
Astea asa, cele mai importante... lucruri marunte acum, cand privesc in urma dar care tare m-au mai chinuit la vremea lor.
Mamica de spiridus
Poze cu Loriana
lau10 spune:
Asa de mult m-as dori sa pot da anii inapoi si sa mai traiesc incaodata copilaria, si atat de rau imi pare pentru voi, cei care nu stiti ce inseamna o copilarie fericita. Amintirile mele sunt atat de vii in mintea mea, si asta datorita parintilor mei, pe care ii iubesc mai mult decat orice pe lumea asta. Da, au facut " greseli", dar nu merita ei sa le mentionez nicaieri, au fost mult prea buni si dedicati noua ca sa ii judec pentru nimicuri.
Mereu am spus ca daca as putea sa am macar un sfert din caracterul nobil si drept al mamei mele, as fi foarte fericita. Din pacate, eu nu as putea sa ma dau pe mine la o parte total ca sa imi cresc copiii asa cum ne-au crescut ei pe noi. Si pentru asta am sa ii fiu vesnic recunoscatoare. De aceea, acum, ii rasfat cum pot eu mai mult.
Atat regret ca ii privez de bucuria vietii lor de acum si anume fetita mea, sufera mult ca suntem departe, dar multumesc lui Dzeu, ne putem vedea destul de des.
Ma scuzati ca nu am raspuns direct la subiect si mai mult am facut o oda parintilor mei...