primele luni de cosmar

Helenutza23 spune:

Krigri imi pare rau ca ai trecut prin momente grele. da, asa e, poate fi frustrant, nu poti face nimic, nici tu nici partenerul. si mie mi-a fost rau in primele luni dar nici pe departe cum ai fost tu. desi eu zic ca mi-a fost rau, rau. si acum mai am perioade de greatza, chiar acum trec prin una . asta e! ma duc sa imi repet analizele ca sa ma asigur ca e totul in regula si...rezist .

te asteptam cu drag la mamici de ianuarie-februarie, http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=87807



25+

mirela73 spune:

Pot sa-ti spun ca la mine aparitia sarcinii a insemnat rezolvarea unei probleme de sanatate care dureaza de aproximativ 6 ani de zile si care se manifesta tocmai prin astfel de crize (48 ore vomitam incontinuu chiar si apa asa cum povesteai tu) si asta nu 4 luni ci ani de zile cu crize la intervale de la 10 zile si cel mai rar 2 luni. Si in momentul in care am ramas insarcinata nu am mai vomitat nici macar odata. Crede-ma ca am simtit un fel de eliberare si nu puteam sa cred ca ceea ce mi se intampla e adevarat (pentru ca cel mai greu era sa accept mental starea in care ma aflam de atatia ani alergand pe la toti doctorii posibili si imposibili- de la ginecologi, internisti, neurologi, endocrinologi s.a.m.d. cu RMN facute.....

Asa ca exista si varianta asta....

Sanatate multa.

Mirela 33+

Mirela73

Claudi@ spune:

Si mie mi-a fost la fel de greu la inceput. Varsam si plangeam, plangeam si varsam. De mancat nu mancam si nici nu beam, la fel ca tine varsam pana si apa. De fapt varsam tot timpul, de dimineata pana seara fara sa fi pus ceva in gura. Am ajuns si eu cu perfuzii in spital.
Dar mi-am revenit incetul cu incetul si am putut la o sapt de la iesirea din spital sa conduc 1500 km, dar am facut-o cu drag si cu gandul ca-mi voi vedea parintii si prietenii. Eu asa mi-am revenit plecand in Ro la mama.
Acum, nu zic ca am uitat de acea perioada dar nu-i dau atentie, pt ca sunt lucruri mult mai frumoase pe care le traiesc in fiecare zi. Ma gandesc ca sa meritat totul ca acum uite ce burtica frumoasa am, si ce bebe miscaret.
Cum pot sa ma gandesc la trecut cand am viitorul in fata, un viitor frumos.Eu visez la clipa cand il voi tine pe bebe in brate, asa ca nu am timp de trecut.
Acum o sapt ma apucat panica vazand la tv o nastere in direct, am plans de frica de a zis sotul ca-mi scoate netul si cablul sa nu mai am la ce ma uita, dar la fel ca si perioada de inceput, ma gandesc ca trece. Ma gandesc ca e ca o injectie care tre sa o faci ca sa te insanatosesti.
Capul sus si bucurate de perioada asta frumoasa.

ella_74 spune:

Ma trezeam in primele zile dupa ce am aflat ca sunt insarcinata si trebuia sa-mi amintesc de acest nou statut pentru mine...; nu s-a schimbat nimic nici acum in saptamana a 15-a, cu exceptia faptului ca burtica incepe sa se rotunjeasca.
Nu scriu randurile astea ca sa ma laud, in definitiv totul e o loterie si as fi putut foarte bine sa ma aflu in tabara fetelor care traiesc calvarul starilor de rau " specifice" acestei perioade.
Vreau doar sa spun ca nu trebuie sa ne lasam marcate de aceste perioade triste si nici de cele ce vor veni, trebuie sa gasim forta interioara sa depasim aceste momente si mai ales sa nu ne pierdem speranta de mai bine...

Alé spune:

Krigri, nimeni nu le tine minte pentru ca trec repede, se sterg cu usurinta din memorie....

De obicei pentru ca sint inlocuite cu alte senzatii, mult mai frumoase, primele miscari (de obicei coincid cu sfarsitul greturilor), apoi bebelusul si tot ce face in fiecare zi...

In alte cazuri, mai putin fericite, cind bebelusul se pierde pe drum, iti doresti sa fi vomitat zi si noapte si sa fi fost leguma legumelor numai sa nu-l pierzi...

Intr-adevar, primele luni ale sarcinii, mai ales la prima sarcina, sint socante. Eu am luat 6 kg in 5 luni in conditiile in care am fost o uscatura de cind ma stiu. Am facut vergeturi aproape imediat, cu toate cremele cu care ma dadeam... Asta cred ca a fost cel mai socant pentru mine, cu ingrasatul. Devenisem dependenta de mincare, io, care mincam numa martea si joia , daca nu mincam la 3 ore, faceam circ mare...

Apoi tu zici de depresii... Io eram o bomba cu declansare imediata, nici macar cu ceas. Moama ce bazdaci aveam pe mine!!!! Bietu sot nu-ti mai zic ce confuz era... nu stia ce sa faca si ce sa zica sau sa nu zica... Intre timp s-a prins ca daca ma hraneste, ma calmez. Ca sa nu mai spun de degradarea relatiilor in societate, nu numai cu colegii de servici. Cine sa ma mai suporte tifnoasa si mereu cu o privire lungaaaaa, bolnavaaaaaaaaaaaaa...

Io de vomitat n-am vomitat nici o data, dar aveam un rau d'ala continuu de imi venea sa ma impusc. Era criminal. Imi doream sa pot si eu sa vomit, avema senzatia ca asa ma voi linisti. Era cumplit. O greata nesfarsita, lunga de toata ziua, fara pauze sau ameliorari.

Dar asa cum iti ziceam, as fi suportat de 10 ori mai multe numai sa-l am in brate...

Si chiar si eu ti-as spune "E normal, rabda, o sa treaca". Ce-as putea sa-ti spun altceva?

---

Toate lucrurile se intampla cu un scop | Alé

Florentina Roman spune:

La prima sarcina am trecut si eu prin neplacerile primelor luni.Bine, nu am ajuns la spital...Si am zis la fel:nu-mi mai trebuie alt copil. Acum sunt insarcinata din nou,mai am stari de greata uneori,dar ma simt mult mai bine decat prima data.
Cand am vazut liniutele de la testul de sarcina, am intrat in panica, iar cand au inceput si greturile,imi plangeam singura de mila...
Dar au trecut si acum ma bucur de hotararea de a mai avea un copil!
Si da, nimic nu se compara cu ceea ce simti cand iti tii copilul ptr prima data in brate, cand iti zambeste prima oara, cand vorbeste sau face primii pasi!


Florentina & Tudor

tanima_i2002 spune:

Pareri si pareri. Eu am pierdut 2 sarcini in luni mici. La a treia as fi dat orice sa vomit si matele din mine numai sa am un simtom de gravida. Pana a inceput bebe sa miste viata mea de gravida a fost un adevarat cosmar. Aveam contractii, am stat mai mult internata in spital(unde ma simteam in siguranta si nu as mai fi plecat acasa numai sa stiu ca e bebe bine) si nici un simptom de gravida. Mancam orice in schimb aveam un gust metalic in gura care imi dadea o stare de greata teribila, insa fara sa pot vomita (lucru pe care mi-l doream o data ptr ca simteam ca mi-ar fi mai bine daca as vomita si in al doilea rand ca asociam vomitatul cu o srcina in regula). Asa ca nu stiu ce e mai bine: sa ai aceste simtome clare de sarcina sau sa traiesti cateva luni cu incertitudine: oare e bine sau nu e bine bebelusul meu?
Concluzia: e greu sa faci copii uneori, dar merita. Ptr mine a meritat fiecare minutel al sarcinii si desi a fost greu si am stat mai mult la pat as lua-o oricand de la capat. Si va veni o vreme cu siguranta cand o voi lua de la capat iar.

Mamica lui Rares (15 oct 2006)
poze

Rebiana27 spune:

Am simtit si eu nevoia sa raspund la acest topic si nu pentru ca am trait aceleasi senzatii urate, cu stat in spitale cu perfuzii, ca alte gravidute ci pentru ca nici eu nu am avut un prim trimestru usor. Am avut stari de greata de-mi venea sa ma urc pe pereti si zaceam zile in sir in casa. Imi era teama sa ies pe strada ca sa nu cumva sa lesin sau sa vomit. Macar de-as fi putut vomita ca poate m-as fi simtit mai bine... Sotul meu lucreaza in jur de 14 ore pe zi deci eram mai mult singura si ma temeam si sa nu patesc cine stie ce si sa nu am pe nimeni langa mine. Dar... toate au trecut! In fond nu au durat decat 2 luni. Insa senzatiile de acum... miscarile copilului, burtica usor rotunda... zau daca nu mi-au sters orice urma de sila in ceea ce priveste prima perioada. E grea pentru multe dintre noi, pentru unele chiar groaznica dar trece! Eu una obisnuiesc sa spun ca am o sarcina usoara (si, repet, prima perioada nu a fost chiar asa) si ma gandesc ca nasterea ar fi aceea care m-ar speria in ideea unui viitor copil si nu primul trimestru. Cred ca depinde de fiecare.
Krigri iti doresc sa ai parte de cea mai minunata perioada de sarcina de aici incolo ca sa-ti stearga orice urma de amaraciune legata de primul trimestru.

Rebiana 18+

Flaflo spune:

Krigri, de obicei nu se vorbeste despre asta pentru ca nimeni nu isi aminteste cu placere despre aceasta perioada. Eu, de exemplu am fost exact ca tine, vomam si apa, in plus de asta am avut cerclaj si am stat toata sarcina la pat, cu repetate internari din cauza pericolului de a pierde sarcina. Crezi ca imi amintesc cu placere? Din contra, incerc sa sterg aceasta perioada cumplita din mintea mea.
Iti doresc numai bine, sa treaca cit mai repede timpul care ti-a ramas pina la nastere si te asigur ca in momentul cind iti vei tine puiul in brate vei vedea ca a meritat!

Minunea mea!

Flavia si Bianca

RaluD spune:

Krigri, tu ai suferit de disgravidie emetizanta severa, o afectiune specifica sarcinii, cum e si diabetul gestational. Nu e normal si nu e deloc de neglijat, repet, este o stare patologica indusa de sarcina.
Mai toate gravidele au greturi, dar majoritatea nu ajung la perfuzii.
Sunt sanse ca situatia sa nu se repete la a doua sarcina, sarcinile nu seamana intre ele, iar prima sarcina te-a echilibrat hormonal.
Imi pare rau ca ai trecut prin asa ceva, dar incearca sa lasi problemele in urma si gandeste-te la bb.
De-acum va fi bine, dar te asteapta altele (colici, dintisori, gradinita, liceu, maritis/insuratoare... ).


Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina

Ajutati-l pe Andrei sa traiasca!
www.point.ro/andrei/" target="_blank">http://www.point.ro/andrei/