primele luni de cosmar

Val_ spune:

Krigri parerea me3a este ca nu se vorbeste despre asta pentru ca procentul "nefericitelor" care au disgravidie emetizanta severa nu este atat de important, prin comparatie cu numarul celorlalte femei insarcinate. Si cine nu a trecut prin asa ceva chiar nu intelege.

Stiu asta din proprie experienta pentru ca si eu am fost internata cu perfuzii, am slabit, mi se intampla in mod frecvent sa mi se faca rau, practic sunt imobilizata in casa si ies numai cu insotitor si masina, si desi am intrat in luna a 4-a ma intreb cat vor mai dura aceste stari. Uneori, atunci cand periodic imi ating limitele de suportabilitate si spaima ma invadeaza, imi este teama ca va dura toate cele 9 luni.

Nu ma surpinde ca alte femei, care au sarcini mai usoare, reactioneaza cu superficialitate. Am auzit de multe ori de la diverse cunostinte, femei: "hai draga ce te plangi, toate femeile insarcinate au greturi". Aud chestia asta tot timpul, inclusiv de la soacra mea si alte rude femei care au la randul lor copii.

Si este adevarat, dar este o diferenta extrem de mare intre acele greturi "normale" si un diagnostic de disgravidie emetizanta severa care netratata poate cauza chiar moartea mamei si a fatului. Este scuzabil, lipsa de informatie.

Ce ma intriga insa pe mine este ca aceeasi parere o au si o mare parte dintre medicii ginecologi, carora nu li se pare necesar sa intervina, iar asta mi se pare nu numai impardonabil dar chiar periculos.

Ideea este ca o femeie insarcinata trebuie sa recunoasca semnele unei astfel de situatii medicale periculoase si sa insiste sa ceara ajutor chiar daca familia, cunoscutii si medicii ii spun sa stea linistita ca "toate femeile trec prin asa ceva".

Eu am incercat acupunctura, acum incerc homeopatie. Sper ca ceva sa ma ajute pana la urma.

Pe de alta parte faptul de a recunoaste ca te simti rau si ca ai nevoie de ajutor nu are absolut nici o legatura cu copilul din burtica. Eu am grija sa ii explic mereu ca il iubesc, ca nu il invinovatesc de nimic si ca abia astept sa il tin in brate.

Fetelor care spuneti ca va doriti un copil, indiferent de cum va decurge aceasta perioada, aveti grija ce va doriti. Nici eu nu regret nici o secunda aceasta sarcina dar va spun sincer ca nu as lua-o de la capat cu bebe2 pentru ca este o situatie pur si simplu insuportabila care te face sa te simti ca si sum ai fi pe moarte. Credeti-ma.