Durerea unei pierderi de sarcina (9)

Chantal spune:

Fetelor, tot vorbiti de SEU. Sper sa nu radeti de mine dar...ce inseamna? Puteti, va rog, sa-mi spuneti si mie? Va .

stancutza spune:

quote:

---

Originally posted by Chantal
[
bobo9, imi pare rau pentru cei 5 ingerasi ai tai care acum trebuiau sa-ti inveseleasca zilele in loc sa-i plangi... Cum am mai spus, e nedrept ca femeile care-si doresc cu adevarat copii nu-i primesc in schimb cele care nu-i doresc si ii fac doar ca sa-i abandoneze apoi sau chiar sa-i vanda ii au! Nu-i drept!!!
Laura, Doamne ajuta sa nu fie nevoie de chiuretaj!
Stancutza, e crunt... Imi pare sincer rau...
Nu stiu. dar parca ne urmareste un blestem, cum un pic prindem sperante ca va fi bine, gata, vine un rau care sa ne dea in cap. Noi chiar nu avem dreptul sa fim fericite, sa traim si noi bucuria de a ne tine puiutii in brate??!!
Mirela, Andreea16, va tin pumnii ca luna asta sa fie cu ochisori. Doamne ajuta! Dupa atatea nenorociri cate citesc aici, ar prinde bine si o veste buna. E prea multa durere pentru noi!

---

multumim frumos Chantal, uite un sa mai prinzi si tu curaj. daca aveti rabdare, tocmai am postat la "aspirante > 20 ani" concluzille mele pentru ce mi s-a intamplat. asta se leaga de ce zice Chantal mai sus. poae o sa dea curaj celor descurajate...nu stiu, eu imi asum aceasta experienta si sunt hotarata sa schimb ceva curand.

stancutza

kla78 spune:

CHANTAL seu inseamna sarcina extrauterina!

http://es.pg.photos.yahoo.com/ph/kla788/my_photos

Chantal spune:

Mariana 1976, cum te simti? Am citit ca ai ramas la 3 luni dupa cezariana. Nu te-a durut burtica, mai ales pe masura ce trece timpul, din cauza ca uterul creste si se intinde? Eu si acum am dureri, ca niste cutite, daca stau picior peste picior si cateodata, asa, din senin, si asta fara sa fiu . Mi-au spus doctorii ca e normal sa am durerile astea si ca le voi simti pana la 6 luni de la operatie. Oare chiar e normal?
Cum s-a inserat placenta la sarcina asta? Mie mi-au spus ca exista un risc mare ca la viitoarea sarcina sa mi se insereze placenta anterior datorita cezarienei. De altfel, eu oricum am avut placenta anterioara jos inserata si cu Alexandra (prima nastere la mine, deci uter necicatriceal)si la cezariana au taiat placenta ca sa poata scoate copilul. Eu am dormit dar am inteles ca am facut o hemoragie importanta in timpul operatiei si s-a pus problema scoaterii uterului. Noroc ca doctorul care m-a operat a avut curajul totusi sa incerce sa il coase inapoi ca alfel acum eram nenorocita pe viata! Dupa operatie, la un moment dat, desi se fereau sa-mi spuna prea multe atat doctorul cat si familia, s-a scapat dr si a spus ca a salvat mama. Am dedus ca m-a salvat pe mine in detrimentul copilului . Daca imi faceau rahi, le spuneam sa ma lase pe mine si sa-mi salveze comoara. Oh, daca nu as fi dormit! Au scos-o abia la 15 minute de la anestezie. Am inteles ca e cam tarziu, nu? Poate de aceea a facut saraca stop cardio-respirator imediat dupa ce au scos-o. Au resuscitat-o, nu-i vorba, dar totusi cred ca nu i-a facut tocmai bine treaba asta. Doamne, cumva ma simt vinovata, daca muream eu, poate ea era bine. Desi, dupa cum au ingrijit-o ulterior, fara pic de surfactant pentru plamanasii ei, cred ca nu ar fi avut nici ea saraca nici o sansa!

Chantal spune:

Kla78, merci mult!
Sa ne fereasca DD pe toate de asa ceva!

Chantal spune:

Multumesc Stancutza. Te si eu!

Chantal spune:

Stancutza, am citit povestea ta de la aspirante... Vezi, eu inca inainte de a ramane cu Alexandra am inceput sa citesc Acatistul Maicii Domnului si am mers la niste slujbe la biserica saptamanal. Am promis in fata lui Dumnezeu ca am sa citesc acest Acatist pana voi aduce pe lume un . Prima luna nu s-a intamplat sa raman dar eu am continuat sa citesc. A doua luna am ramas [gravi} si am citit si m-am rugat zi de zi pentru bebita mea sa fie sanatoasa, sa duc sarcina pana la capat si sa o aduc pe lume cu bine. Toata familia am citit rugaciuni, zi de zi, tatal meu mergea la biserica duminica de duminica, m-am impartasit prin luna a saptea, am avut atata incredere ca daca facem toate astea o sa fie bine si... n-a fost. Dupa moartea fetitei mele (ce ingrozitor suna) mi-am pierdut credinta in Dumnezeu si in tot. Am zis ca tot ce am facut a fost in zadar, ca Dumnezeu nu vrea sa ne ajute. Ma lupt din rasputeri sa-mi recapat credinta. Acum ma rog foarte putin si doar de dragul fetitei mele. Il rog pe DD sa aiba grija de sufletelul ei. In rest, Dumnezeu cu mila!

stancutza spune:

Chantal,

ce pot sa spun, am citit povestea ta si e foarte dureroasa. repet insa ce am spus: anume ca desi noi nu intelegem de ce se intampla, si cele mai rele lucruri se intampla cu un rost. bucura-te daca poti pentru sufletelul fetitei tale, care este in Rai si de acolo priveste cu drag spre mama ei. curaj, o sa fii mamica din nou. nu iti intoarce fata de la D-zeu, cauta-ti un preot bun care sa te sprijine sau du-te la o manastire de maici si vorbeste cu maicutele.

si bun venit la Aspirante! poate o sa avem vesti bune in cateva luni...cine stie?

cristina_ana spune:

Off, fetelor,, de citeva zile citesc si nu mai am puterea sa mai scriu nimic. Imi pare tare, tare rau de Michele, Lariana, Laura, Stancutza si Bobo.Am suferit si am plans alaturi de voi, ma simt din nou decurajata si nu mai cred in nimic bun. Si acum tocmai am citit la mamicutze de o fata, Anca, careia i-a murit bebicul in burta la 35 saptamani, strangulat cu cordonul dupa ce nu-l mai simtise de citeva zile. Si mi-am amintit de cosmarul prin care am trecut eu o zi si o noapte, cind nu-l mai simteam pe bebe, si nimeni nu ma credea, abia l-am convins pe sotul meu a doua zi dimineata sa mergem la spital, ca el zicea ca e paranoia mea. Si la spital medicul de garda (nu-i stiu numele) nici nu a vrut sa ma consulte, m-a trimis acasa, nici macar sa-l asculte pe bebe cu stetoscopul nu a binevoit. Eu insistam sa-mi faca o ecografie si el imi zicea sa ma duc acasa, ca duminica nu se fac ecografii in spital...cu greu am reusit sa-l conving.
Laura, sper din tot sufletul ca o sa scapi de chiuretaj! Tu esti puternica si stiu ca nu o sa renunti pana nu o sa ai un bebe. Ma doare tare de tot sufletul pentru Lariana si Michele, pentru ca vad cit de mult sufera, as vrea sa pot face ceva sa le conving sa nu renunte!
Michele, stiu ca este cumplit prin ce ai trecut, dar gindeste-te ca ai toate sansele ca in trei luni sa o poti lua din nou de la capat. Stiu ca in momentele acelea ai fi vrut sa-ti faca cezariana, ca sa se termine totul mai repede, dar faptul ca ai nascut normal nu poate decit sa te ajute sa ramai insarcinata cit mai repede. Numai o noua sarcina o sa stearga macar un pic durerea din sufletul tau. Asa cum ti-au spus si celelalte fete, nu te izola de restul lumii,vorbeste cu familia si cu prietenii tai, descarca-ti sufletul si ai sa vezi ca o sa iti fie mult mai usor!

Cristina

POZE

cristina_ana spune:

Mari, nici nu am apucat sa te felicit pentru cei trei samburei ai tai!!!! Am vazut pozele de la ecografie si sunt absolut emotionante. Sa dea doamne-doamne ca de data asta sa fie totul bine si sa te poti bucura peste citeva luni de cei trei bebelusi ai tai!
Andreea, iti tin pumnii sa se prinda luna asta!
Mirela, saptamana viitoare ne pregatim impreuna de . (adica, fiecare cu sotul ei, evident!!!! ).
Eu m-am hotarat ca saptamana viitoare, inaine de perioada ovluatiei, sa ma mai duc la o ecografie sa vad ce-mi mai face fibromul! Sper sa stea in banca lui si sa nu mai creasca, ca ma dispera!!!! Cred ca toate contractiile pe care le-am vut in sarcina trecuta au fost de la el. Offf, si nici nu-l pot scoate, ca e destul de riscant!

Cristina

POZE