Durerea unei pierderi de sarcina (9)

Raspunsuri - Pagina 14

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Michelle81 spune:

Mi-as dori sa dau timpul inapoi sa o mai pot mangaia pe micuta noastra,sa o vad langa mine?O Doamne de ce asemenea pedeapsa?trebuia sa ma iei pe mine si nu pe micuta noastra inocenta!!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Chantal spune:

quote:
Originally posted by Michelle81
De ce Chantal ne-a fost data aceasta durere,aceasta suferinta care ne va apasa toata viata??!!De ce??

La fel ma intreb si eu Michelle, de ce am primit pedeapsa asta crunta? Pentru ca toata sarcina si inainte de sarcina am citit rugaciuni toata familia, am mers la biserica, am fost toata viata milostivi si i-am ajutat pe cei din jur si pe dusmani i-am evitat doar, fara sa-i pedepsim vreodata pentru nedreptatile pe care ni le-au facut? Asta-i rapslata de la Dumnezeu?
De ce nu am murit eu in locul ei? Eu am trait destul, ea avea viata inainte. Peste un timp voi incerca sa raman din nou insarcinata dar asta numai de dragul sotului meu, ca sa nu-l pierd, si pentru ca ma gandesc ca poate la batranete, daca nu voi mai incerca sa fac un copil, voi regreta. Dar nu-l voi putea iubi nici pe sfert cum am iubit-o pe ea. Cum sa-mi mai pun tot sufletul pe palma in fata unui viitor copil cand nu stiu ce va fi cu el. Eu simt acum ca nu voi mai reusi sa fac un alt copil, nu voi mai putea duce la bun sfarsit o noua sarcina. Asa simt, ca daca va fi sa raman din nou insarcinata se va intampla acelasi lucru si cu viitorul copil. Va trebui sa-l ingrop alaturi de Alexandra mea.
Sunt pe fundul gropii, stiu, sunt deprimata si nu cred ca voi fi vreodata alfel.
Imi spune lumea ca o sa vezi ca o sa-l iubesti pe viitorul copil ca si pe ea. Nici vorba de asa ceva! Nu am cum! Sufletul meu e gol, nu mai am nimic de daruit nimanui.
Si eu le invidiez pe cele care au copii, am vazult chiar azi multe femei iesite la plimbare cu carucioarele. Ce bucurie pe ele, sa-si primeasca pruncii vii in brate in maternitate, sa li se spuna ca sunt ok, sa-i poata lua vii acasa, nu intr-un sicriu cum ni i-am luat noi pe ai nostri! Nici nu ma uit la copii, intorc capul, nu vreau sa-i vad pentru ca mi se rupe sufletul. De ce ei respira, de ce ei traiesc si fetita mea nu?!!! De ce??!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Chantal spune:

Si vezi pe fata acelor femei iesite la plimbare cu copiii lor ca radiaza de fericire si eu... Mi se inmoaie picioarele, simt ca ma topesc si-mi vine sa mor de durere.
Si mai vezi la televizor tot felul de cazuri cu copii maltratati, infometati, batuti si chinuiti, pusi sa cerseasca de catre parintii lor. Lor de ce le-a dat Dumnezeu un copil? Ca sa poata chinui un suflet nevinovat? Si noua de ce nu ne-a dat? Pentru ca l-am fi iubit si l-am fi ingrijit si i-am fi oferit totul? De aia? Unde-i dreptatea? Ca vad ca nici la Dumnezeu nu este!
Eu mi-am pierdut credinta dupa ce s-a intamplat cu Alexandra. Ma rog doar pentru sufletul ei, in rest, fie ce-o fi ca oricum rugaciunile nu ajuta. Sunt atatia hoti, criminali, scursuri ale societatii, atei care nu s-au rugat in viata lor si Dumnezeu le-a dat o viata buna iar mie care am fost credincioasa, am tinut posturi, etc., mie ce mi-a dat? Frumoasa rapslata!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Michelle81 spune:

Chantal la fel,exact la fel simt si eu.Eu inca nu am iesit din casa de frica cum voi reactiona la vederea altor copilasi.la vederea altor mamici fericite!Eu nu mai am puterea sa incerc,am nevoie de o pauza de cel putin 2 ani.Mi s-a intamplat de doua ori Chantal,de doua ori mi-am facut iluzii si am sperat ca-mi voi tine copilasul in brate si nu a fost asa.Nu mai pot simt ca lumea s-a sfarsit ca nimeni si nimik nu ma va mai putea face fericita vreodata!Si eu m-am rugat si am spus Acatiste si l-am rugat pe Dumnezeu sa aiba grija de scumpa mea sa o ajute sa fie sanatoasa.Dar ne-a luat-o si ne-a lasat sa suportam atata durere!Cum sa mai intelegem ceva din viata asta!cum sa mai speram ceva?Te admir ca ai puterea sa incerci din nou,eu din pacate nu am si poate ca nu voi mai avea niciodata!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Michelle81 spune:

Si eu gandesc tot asa!De ce le-a dat copii acelor"monstri"(ca mame sau femei nu le poti numi)care cum ai spus si tu ii maltrateaza,ii chinuie sau ii omoara iar noua NU?De ce?Chantal atata am iubit-o si o iubesc si ca o nebuna plang ca nu inteleg de ce a trebuit sa moara!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Chantal spune:

Si eu am iubit-o si o iubesc, Michelle, cum n-am iubit pe cineva in viata mea! Si nici nu voi mai putea iubi vreodata! Mi-e sufletul impietrit, inima mea s-a inchis. Acolo nu mai e loc decat pentru ea si pentru parintii si sotul meu. Pe ei ii iubesc si-i voi iubi mereu. In rest, nu-mi mai pasa de nimeni si nimic! In sufletul meu nu e loc decat pentru durere, tristete si multa, multa ura fata de cei care m-au adus in starea asta, cei ce mi-au omorat copilul!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ileana_marius spune:

M-am rugat si eu sarcina trecuta tot timpul ca bb sa fie bine si am intrat in operatie rugandu-ma la Dzeu si increzatoare ca o sa fie bine...si ar fi multe de spus...
Eu mi-am dorit sa mai am un bb inca de cand eram cu Ariana in burtica....si acum imi mai doresc inca unul. E adevarat ca nu asa de repede, dar l-am dorit si nu l-am facut sa o inlocuiasca pe Ariana. Ea ramane primul meu copil si vor mai urma si altii..sper...si o sa ii iubesc la fel de mult.
Sper sa nu va suparati, dar eu asa simt. Unele fete au vazut ca am un album al Arianei unde mi-au scris moasele toata viata ei (scurta cei drept) si poze cu ea inainte si dupa...si acum cand intru in magazine de bb ma uit dupa rochite si chiar imi vine sa cumpar...si multe altele...nu se uita niciodata...
Este adevarat ca suntem diferite, deci si suferinta e diferita...
Vroiam doar sa spun ca un nou bb nu are nici o legatura...si ca merita.

Ileana 14+
my baby

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gabitzu37 spune:

Fetelor, regret profund suferinta prin care treceti, stiu ca durerea este fara limite si ca nu exista cuvinte de consolare dar am citit ce-ati scris si m-a speriat neagra disperare in care va zbateti. Incercati doar sa ganditi asa: omul este un miracol, este spirit intrupat, chiar daca trupul moare, spiritul este vesnic... Trupusoarele fetitelor voastre nu erau decat invelisul de pamant care ne este harazit in lumea asta, spiritul lor traieste si poate asteapta o alta intrupare. Va fi sau nu va fi tot spiritul lor in urmatoarele sarcini, asta nu aveti cum sa stiti, singura certitudine este ca daca nu le mai dati nici o sansa chiar nu mai pot veni la voi. Nu va pierdeti credinta, viata pare nedreapta dar Dumnezeu are caile lui... Si credinta nu inseamna sa te duci la Biserica (poti sa te duci sau nu) ci inseamna sa-l descoperi pe Dumnezeu fara intermediari, in tine insati, inseamna sa-ti iubesti aproapele si sa ierti... De fapt, oriunde se afla un om care crede, pe camp, pe varf de munte, intr-o grota intunecoasa sau in mijlocul nebuloasei din marile orase, acolo se afla o Biserica...

Sper sa nu va suparati, stiu ca nimic nu ajuta acum si ca orice gest sau cuvant venit de afara enerveaza si doare, ce-am scris mai sus este doar un gand bun pentru voi...

Gabi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ileana_marius spune:

Azi am fost la eco, aveam niste emotii... L-am vazut pe bb si se misca f tare. M-a impresionat, imi venea sa plang (imi vine si acum). Pe Ariana nu am apucat sa o vad asa, la 3D, cu ea am facut eco la inceput cand era prea mica si apoi la sfarsit cand era prea mare si nu se mai vedea intreaga. Dr. a fost f dragut, doar ca el se uita dupa placenta, dupa vase etc si noi vroiam sa il vedem pe bb cum se misca. Am discutat si despre ceea ce s-a intamplat, mi-a spus parerea lui. Mi-a dat si el de inteles ca se putea detecta la timp, dar ca dr respectiv nu a stiut la ce sa se uite...Mi-a spus ca la spital o sa vin doar de cateva ori pt aceste eco speciale sa se asigure ca totul e in regula. Sarcina trebuie urmarita in alta parte, de asta nici nu m-au primit atunci, nu e treaba lor. Am luat un nr de telefon si am vorbit cu o moasa si m-am programat pe 4 ianuarie. A zis ca pana atunci nu are ce sa imi faca, dar ca pot suna daca e vreo problema. Ma rog...nu mai conteaza...Mai am aceea programare la spital pe 6 dec, imi vor mai face o eco si inca una am inteles pe la 24s. In rest la moasa.
Concluzia a fost ca este bine pana acum. Se pare ca va fi baiat...sotul meu e f fericit, mi-a luat si un buchet de trandafiri rosii.
Am si o poza, dar nu e f clara, a zis ca am burta prea groasa...nu stiu cum sa traduc altfel...adica .
http://new.photos.yahoo.com/eiancu/album/576460762335589615
Sper sa nu se supere fetele ca am scris aici, imi este greu sa ma integrez la mamici, pe voi va simt mai aproape.

Ileana 14+
my baby

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Pepsi spune:

chantal, michel, nu veti intelege niciodata de ce vi s-a intimplat, stiu ca ar fi mai usor daca am avea o explicatie logica, dar nu este, sint muta in fata durerii voastre si stiu ca nu am cum sa va ajut, dar pot sa va spun citeva chestii din experienta mea de mama si de femeie care a pierdut o sarcina....Dominic este lumina ochilor mei, e totul ptr mine, ptr el respir inca(ca m-am gindit si eu sa ma sinucid sa nu credeti ca daca nu mi-am vazut puiul ca sarcina era mica si sub anestezie generala ca suferinta nu era imensa)dar am decis ca merg mai departe, asta nu inseamna ca UIT, pe mine cind ma intreaba cineva citi copii am le spun unul, pe unul l-am pierdut si cu al treilea vom vedea ce va fi, toata viata voi conta sarcina asta desi nu am dus-o decit pina la 12 saptamini, nu am ramas din nou insarcinata ca sa inlocuiesc pe cel pierdut ci pur si simplu ca mai vreau inca copii(2-3), acuma in legatura cu iubirea sa va zic eu ceva, cind esti deja mama ai impresia ca nu mai esti in stare sa mai iubesti pe cel ce vine al doilea la fel ca si pe primul...si cu al doilea aveam gindurile astea si simteam ca nu-l pot iubi ca si pe Dominic, si uite ca el nu mai e acuma, oare din cauza ca a simtit ca eu il iubeam atita pe Dominic? stiu ca logica spune poate ca nu, ei uite pe al doilea l-am iubit inca de cind l-am conceput, i-am simtit prezenta si nu am mai gindit logic, ci pur si simplu il iubesc, si nu simt ca-l tradez pe Dominic ptr ca e loc ptr toata lumea, si desi pare idiot il iubesc si pe cel care nu mai e si de la care am doar o ecografie intr-o rama amintire, si daca voi mai avea alti copii, ca doar vreau 3-4 ii voi iubi si pe ei ca sint ai mei, de unde pina unde gindul ca putem iubi numa un copil.....si sa va mai spun eu ceva in legatura cu faptul ca invidiati mamele cu copii, da e drept ca e un dar divin sa ai un copil, dar voi inca nu stiti ce inseamna sa traiesti cu frica ca poti sa pierzi acest copil intr-o fractiune de secunda.....oricind se poate intimpla orice, am citi si am si postat povestea mamei care si-a pierdut puiul de 1 an jumate, o minunatie de baietel din cauza unei meningite, s-a stins in 3 zile, de ce??? cum spunea si della, si eu traiesc cu frica sa nu se intimple ceva cu Dominic, cind e bolnav ma panic si nu mai sint buna de nimic, al meu bebic daca bea o gura de lapte imi face soc anafilactic si daca nu am injectia cu el e mort(ca e alergic la tot ce e produs lapte si derivat, acuma a scazut mult alergia asta si nu mai exista riscul de soc, dar am trait cu strestul asta si inca mai traiesc), in fine nu ma pling vreau doar sa va zic ca si parintii pe care-i vedeti voi au si ei griji, si frici, aceea de a-si pierde puii, in viata probleme sint tot timpul si noi credem ca a noastra e cea mai mare, si asa e, dar viata ne-a fost data cu un scop si trebuie s-o traim asa cum e ea, si voi fetelor nu va pierdeti speranta, ptr moment nu va mai ginditi la a avea alt bebe, va veni de la sine cind va fi momentul, acuma voi trebuie sa va traiti doliul, pe mine m-au ajutat articole despre cum sa inveti sa-ti faci doliul, mai ales ca eu nici macar nu am un mormint unde sa merg sa pling, si nu va mai simtiti vinovate, ca de fapt pe mine asta m-a terminat ma simteam f vinovata ca nu mi-am putut salva puiul.....in fine, sper ca nu v-am suparat mai mult decit sinteti, incerc si eu sa va incurajez cum pot, sper ca am fost coeerenta. va pup, putere multa si curaj va doresc.

fetelor, laura, cristina, mari, mirela, eu nu prea sint atit de convinsa ca inima lui bebe a fost, cum spunea si mariana, la Dominic pe la 14 saptamini abia am auzit cu Doplerul....

merci de gindurile voastre bune ptr Dominic, e bine acuma, aproape nu mai are nimic cu antibioticele, e tare jucaus.

mariana, asa mi-au spus si mie ca inclinatia la tropma ureche nu e inca buna de aceea mai face otite, e a doua anul asta.

Va zic si eu cu intirziere La multi ani la mihaele si gabriele, si la familiile voastre.

ileana, cred ca ai fost deja la medic, ca azi e 9, cum a fost?

mia, merci, eu pe 23 noiembrie merg.
acuma tot imi caut un medic bun, m-am mai programat la unul si inca nu sint hotarita la care sa ma duc pina la urma, cel pe care l-am avut in a doua sarcina nu s-a purtat prea frumos cu mine dupa chiuretaj si de aceea nu m-as mai duce la el, dar mi-am luat rv la el ca el face sigur eco in prima vizita.....in fine, mai vad eu, va tin la curent.

mari, va fi bine ai sa vezi, corpul tau se va transforma cum trebuie, si oricum vei naste cu cezariana, si nu la termen, deci ei nu vor fi ff mari. chiar am citit de un caz in Timisoara, la fel ca si tine, ramasa natural, si acuma are 3 bebici, si era necajita in legatura cu subventia care era parca ca si cum nascuse unul....

laura, bafta la analize, sa iasa bine.te pup

della, merci mult de incurajari, cu cit mai multe ginduri pozitive vin spre mine cu atit eu si bebitu vom fi bine, da cum spui si tu spun si eu, de data asta e ok, ma lupt si nu las sa se mai intimple nimic, azi iar am vomitat de numa de dimineata, dar e semn bun nu?sanatate la Richie, te pup.

eu am fost ieri sa-mi fac un super detartraj si nu am acceptat nici o anestezie, si a fost atit de dureros, dar mi-au spus ca nu e bine ptr sarcina sa stau asa, asa ca acuma sint bine macar.si nu aveam nevoie de nici un chiuretaj cum mi-a spus stomatoloaga aia romanca o incompetenta, ca vad ca medicii romani vin aici cu aceleasi naravuri...si m-a si stors de bani si nici n-a vrut sa-mi dea facturi...in fine, pot sa zic doar ca ma bucur inca o data ca sint in Canada.

mirela si cristina, spor la prestat, cristina cind sint cei 5 ani de casnicie ca as vrea sa-ti urez un mare La multi ani!

andreea, astept rezultatele pe 15, sper sa fie cu ochi din suflet.

va pup pe toate fetelor aveti mare grija de voi








Flavia +9, mama lui Dominic 17 mai 2004
http://community.webshots.com/user/pepsidominic

Mergi la inceput