Cresa pro si contra...
Raspunsuri - Pagina 4
lordra spune:
oky, vrabiutza
1-0 pt. tine.
trecem acum de momentul asta in favoarea a ceva mai constructiv?
lordra spune:
O intrebare: cand se iau anumite decizii referitoare la copil, se tzine cont si de factorul psihologic? Se tzine cont de informatiile aflate din carti/studii de specialitate, sau sunt privite doar ca "baliverne" ale psihologilor? (sper sa nu fie asta luata tot ca semn de superioritate din partea mea, ca ma-mpusc in cap
).
Nu ma refer aici la mamele singure sau care pur si simplu n-au alta alternativa. Ma refer la mamele care s-ar descurca chiar daca ar sta acasa, dar iau decizia intoarcerii la servici fiindca pur si simplu nu vor sa-si piarda jobul.
acusor spune:
Cristina_C, ai dreptate 
. Nu e buna comparatia, nici "dezvolta" nu e bine folosit. Nu m-am exprimat bine. Ma gandeam la faptul ca poate devine mai sociabil, invata sa fie mai darnic.
Lordra, scuza-ma, dar faptul ca, eu vreau sa ma intorc la servici pentru simplu fapt ca simt ca "ma indobitocesc" acasa, ma face o mama iresponsabila sau daca am facut un copil, automat eu nu mai trebuie sa am viata?
Da, ai dreptate. Tin cont si de factorul psihologic dar nu merg orbeste dupa ce zice el.
Cred ca deviem de la subiect.
Pupici 
Andreea si Teo (26.08.2005)
Cat de mari suntem
vrabiuta spune:
lordra - trec cu cea mai mare placere la discutii constructive.
factorul psihologic cred ca e la baza deciziilor oricarei mame (excluzand aici situatiile speciale, in care mamicile sunt constranse de imprejurari sa ia decizii impotriva vointei lor).
dar... pentru mine personal un studiu psihologic are valoare doar atunci cand vad ca este corect si detaliat. nu mi se pare studiu psihologic daca 2 "cercetatori" au intrebat pe strada 100 de oameni daca au fost la cresa si daca au probleme cu familia. mi se pare un studiu psihologic daca au urmarit un grup de subiecti aflati la cresa, comparat cu un grup de control aflat in grija familiei si au fost monitorizate evolutiile celor doua grupuri de-a lungul timpului (luand in considerare si factorii externi: probleme in familie, dificultati financiare, probleme de alta natura). atunci da, il citesc cu atentie si il iau in considerare in luarea unei decizii. dar asta nu inseamna ca decizia se va baza exclusiv pe el.
cand iau decizii in privinta copilului iau in primul rand in considerare copilul, cu personalitatea lui, apoi informatiile externe pe care le am, studii, carti, articole, iar apoi limitarile impuse de viata cotidiana (cu totii am vrea sa traim intr-o lume ideala, dar ea din pacate nu exista).
cele mai frumoase
Gabrielama spune:
Personal cred ca e o decizie care apartine fiecareia dintre noi si nu vad de ce trebuie sa ne scoatem ochii daca avem pareri diferite. Si sa catalogam mamele care au facut altceva decat credem noi....
Ca sa revin la experienta mea. Am dus-o pe fie'mea la gradinita cand a implinit 2 ani; a fost o decizie luata in cunostinta de cauza si tinand cont de tipul de personalitate al copilului meu. Care la 1 ani si 8 luni se agata de clanta, cu geaca in mana si striga "la copii, la copii". Si in conditiile in care am o bunica (pe mama) care putea sa stea cu ea.
Nu s-a stresat, nu a plans, nu s-a crizat la gradinita. I-a placut din primul moment. Acum are 2 ani si 7 luni si merge cu mare placere acolo. Saptamana asta, de pilda, a stat acasa caci e racita; imi spune in fiecare zi sa-i aduc copiii de la gradinita acasa ca sa se joace cu ei.
Isi iubeste educatoarea, dar stie clar cine sunt parintii ei si bunicii si unde este casa ei. Si in mod cert nu face nici o confuzie legata de care este familia ei si unde ii este locul.
Acolo are activitati specifice varstei, care o entuziasmeaza si o incanta; se duce cu placere la gradinita si vine cu placere acasa. Este un copil extrem de vesel si deloc traumatizat de experienta gradinita.
Atentie! Nu sustin ca este un copil super destept si peste medie! Este un copil normal! Si incantat la gradinita!
Gabi
Balance diet means chocolate in both hands!
sanziana72 spune:
Eu am inceput cresa la 1 an si 9 luni la cererea mea si mi-a placut foarte mult acolo.
Asta in conditiile in care parintii plecau la serviciu si fratele meu la gradinita iar eu ramaneam cu bunica cu care ma intelegeam foarte bine. Dar mi se parea jignitor ca eu sa raman acasa! Ca urmare am inceput cresa la cerere. 
Se pare ca nu toata lumea e socata de colectivitate, dar depinde si de colectivitatea in care nimeresti.
Fiica mea a inceput gradinita la 1 an si 11 luni. Sunt absolut de acord ca ar trebui sa existe grupe specifice de copii de 2-3 ani care au alte cerinte decat cei de 3-4 ani dar lucrul acesta nu exista in Romania. Iar crese sunt foarte putine si departe. S-a integrat destul de rapid, e drept insa ca a fost bolnava cam 3 saptamani. De cand a inceput gradinita si-a dat drumul foarte bine la vorba, a inceput sa isi aranjeze lucrurile si deja are prieteni acolo.
Da, am incercat sa adopt cea mai buna solutie in functie de circumstante si de personalitatea ei si cred ca am reusit. Sper ca si ea e de acord cu mine.
Sanziana & Marina (03/10/2004) Cand s-a nascut Marina...
"We can do no great things - only small things with great love."
("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")
Mother Teresa (1910 - 1997)
capcaunul spune:
quote:
Originally posted by sanziana72
Eu am inceput cresa la 1 an si 9 luni la cererea mea si mi-a placut foarte mult acolo.
Cerere in scris?
Glumeam ca sa mai destindem atmosfera.
simali spune:
quote:
daca un copil de 5 ani poate merge la scoala, eu personal cred ca ar trebui primit la scoala. nu consider varsta biologica ca fiind criteriul absolut de admitere la un nivel sau altul de invatamant. daca imi amintesc bine, exista destule cazuri de copii care au trecut mai repede prin scoala pentru ca au avut capacitatea sa o faca. nu in romania, e adevarat.
quote:
Eu consider asta furt de copilarie si as introduce-o ca infractiune in Codul Penal.
simali spune:
Cand lumea spune "copilul se dezvolta foarte bine la cresa" sau "colectivitatea-i prieste" nu sunt convinsa ca nu se refera uneori la chestii de genul: este rosu in obraji, nu a racit decat de 2 ori, are greutatea normala pentru varsta lui, nu se da cu capul de usa, nu s-a tampit, nu face pipi de la fereastra, etc.
Eu as pune intrebarea altfel:
"ESTE UN COPIL DE 1-2 ANI CEL MAI FERICIT LA CRESA ?"
Este el mai fericit trezindu-se la ora 8 dimineata, alergand cu buni cu bona sau cu mami prin parc cate 3-4 ore zilnic, scurmand dupa rame, uitandus-se la broscutele testoase din curtea primariei, intorcandu-se apoi acasa si, dupa o supa buna, dormind in patul lui cu ursuletul pana cand ajung parintii acasa ?
Sau este mai fericit trezit la 7 dimineata (iarna e frig intuneric si zloata), imbracat, dus la cresa, stat in calsa cu copiii, iesit in curtea cresei (uneori da , de mai multe ori ba, pentru ca doamnele de la cresa evita sa-i imbrace pe toti cei 35 de copii mici cap-coada si sa-i scoata afara mai ales in sezonul rece), facand activitati ORGANIZATE,jucandu-se cu cei 37 de copii din clasa, invatand poezii, cantand un cantecel, etc. pana cand vine mami sa-l ia acasa si sa-l scoata in parc (iarna e deja noapte cand vine mami, dar daca nu e pre obosita sau daca e o eroina pe doua picioare poate fi rost de ceva distractie)?
Pentru ca, evident, cresa este foarte utila si nu a omorat pe nimeni; ba din contra, cunoastem oameni mari, cu toata tigla pe casa care au fost la cresa si pot afirma cu mana pe inima ca lor le-a priit.
Dar este ea solutia optima pentru un copil de pana la 3 ani?
alexandrueduard spune:
Cand lumea spune "copilul se dezvolta foarte bine la cresa" sau "colectivitatea-i prieste" nu sunt convinsa ca nu se refera uneori la chestii de genul: este rosu in obraji, nu a racit decat de 2 ori, are greutatea normala pentru varsta lui, nu se da cu capul de usa, nu s-a tampit, nu face pipi de la fereastra, etc.
Eu as pune intrebarea altfel:
"ESTE UN COPIL DE 1-2 ANI CEL MAI FERICIT LA CRESA ?"
Este el mai fericit trezindu-se la ora 8 dimineata, alergand cu buni cu bona sau cu mami prin parc cate 3-4 ore zilnic, scurmand dupa rame, uitandus-se la broscutele testoase din curtea primariei, intorcandu-se apoi acasa si, dupa o supa buna, dormind in patul lui cu ursuletul pana cand ajung parintii acasa ?
Sau este mai fericit trezit la 7 dimineata (iarna e frig intuneric si zloata), imbracat, dus la cresa, stat in calsa cu copiii, iesit in curtea cresei (uneori da , de mai multe ori ba, pentru ca doamnele de la cresa evita sa-i imbrace pe toti cei 35 de copii mici cap-coada si sa-i scoata afara mai ales in sezonul rece), facand activitati ORGANIZATE,jucandu-se cu cei 37 de copii din clasa, invatand poezii, cantand un cantecel, etc. pana cand vine mami sa-l ia acasa si sa-l scoata in parc (iarna e deja noapte cand vine mami, dar daca nu e pre obosita sau daca e o eroina pe doua picioare poate fi rost de ceva distractie)?
Pentru ca, evident, cresa este foarte utila si nu a omorat pe nimeni; ba din contra, cunoastem oameni mari, cu toata tigla pe casa care au fost la cresa si pot afirma cu mana pe inima ca lor le-a priit.
Dar este ea solutia optima pentru un copil de pana la 3 ani?
Simali: Tu iei totul prea in tragic si daca citesc ceea ce scrii tu si nu as avea habar de cresterea unui copil, mai ca te-as crede . Dar nu stiu cati reusesc, ca de-a lungul vietii, sa nimereasca numai ce e foarte bine pentru copil. Ideile pe care le expui aici sunt clar citite doar din carti. Fiecare copil e unic si se adapteaza diferit. Tocmai de aceea eu cred ca parintele este singurul in masura sa ia decizii. Nu poti generaliza , spunand ca toti copiii trebuie sa stea pana la 3 ani acasa,numai cu familia. Atunci ce sa faca cei care, dupa 2 ani de concediu pt cresterea copilului, incep serviciul, nu au bani de bona si nici bunicii aproape. Iar sfatul cuiva, care a scris aici ca mama ar putea renunta la serviciu , e de departe cel mai putin bun .
Magda si Alex(3 ani)
http://photos.yahoo.com/magdacorlea
,,Lasati copilul sa vada, sa auda, sa descopere, sa cada, sa se ridice si sa se însele! Nu folositi cuvinte când actiunea, faptul însusi sunt posibile!’’