AJUTOR!!! Pot reusi ca mama singura????

Chantal spune:

Nicole, cu nici un chip sa nu renunti la samburelul din burtica. Este comoara ta micuta si o sa vezi cata bucurie o sa-ti aduca! Nici un barbat din lume nu o sa te faca atat de fericita precum te va face copilasul tau!
Te rog, nu-l omori pe ! El vrea sa vina pe lume! Lasa-l sa creasca acolo in burtica la tine. Ai sa vezi ce te vei descurca cu el, nu-ti fa griji inutile de pe acum.
Eu am nascut anul acesta in august iar fetita mea a trait doar 2 zile pt ca nu a putut respira bine si la maternitatea din Arad dotarile sunt la nivelul comunei primitive, fara aparat care sa o ajute sa respire. Sunt distrusa acum si nu stiu daca voi mai putea avea copii pentru ca mi s-a descoperit recent si un fibrom uterin despre care habar nu am avut pana acum.
Iti tin pumnii sa iei hotararea cea mai inteleapta.
Referitor la ampicilina, in primele 11 zile de la conceptie, embrionul nu este afectat de nici un medicament pentru ca functioneaza principiul totul sau nimic. Asa ca nu-ti fa griji in privinta asta.

simsimona spune:

Analizand logic ce ne-ai povestit, reiese ca daca nu aparea despartirea de sotzul tau, nu ti-ai fi pus problema sa renunti la copil. Asta inseamna ca viata copilului tau depinde de moftul, inconstientza, infantilismul, lipsa de responsabilitate (si nici nu stiu cum sa mai zic) ale sotzului.

NICI UN BARBAT DIN LUME NU ESTE MAI IMPORTANT DECAT PROPRIUL COPIL!

O sa uiti de toate greutatile din lume cand o manuta mica o sa te starnga de gat...

Nu merita sa-ti incarci constiinta cu viata unui copil pentru un barbat...

Numai bine!
Simona

serendipindity spune:

Nicole, tu stii deja in sufletul tau ce decizie sa iei!
Dumnezeu te va ajuta, sa fii convinsa de asta!

Eu am aflat la 24 de ani ca risc sa intru in menopauza la 30 de ani daca nu fac ceva, sa-mi stimulez ovarele sa lucreze. Am ramas pana la urma insarcinata, dupa tot felul de tratamente de fertilitate. Nu-mi programasem sa raman asa devreme - n-am decat 26 de ani - tratamentul l-am urmat doar ca sa ma reglez hormonal, dar daca s-a intamplat, am decis sa pastrez copilul. Oricum, am oroare de avort, n-am facut nicioadata asa ceva si nici nu voi face!
Acum am cel mai minunant bebe din lume, il cheama Iustin, are 6 luni si e atat de cuminte!!! Sunt singura, parasita de logodnic, dar bebe imi da forta sa lupt, sa ma mobilizez, sa nu cad iar in disperare. Taica'su il iubeste, nu ma indoiesc de asta, pentru ca imi aduc aminte ca i s-a luminat fata cand i-am dat vestea ca o sa avem un copil. Dar s-au intamplat multe intre timp (lipsa unei locuinte, lipsa banilor, program foarte incarcat la serviciu, lipsa comunicarii, amestecul altora, dovezi de infidelitate) si relatia noastra a intrat in declin. Ne ajutam reciproc, suntem hotarati sa ne crestem impreuna copilul, dar nu stiu daca vom mai putea sa fim vreodata o familie... Numai Dumnezeu poate sa stie asta!

Mult succes si sanatate, in primul rand! O sa urmaresc poavetea ta!

sofia_misicu spune:

Nu renunta! Gandeste-te cum ar fi viata ta daca ai renunta la copil: singura complet. COpilul iti da tot. Practic ai de ales intre a avea totul sau nimic. Nu cred ca e vorba propriu zis de o alegere. Banii sunt o problema, dar daca esti angajata asta inseamna ca ai dreptul la 8 milioane, nu? Serviciu se gaseste, trebuie doar sa cauti. Nu te mai gand i la ce zic altii. Noi te admiram, si orice persoana cu capul pe umeri va face la fel. Va trebui sa inveti sa te lupti pentru tine si pentru copil, sa nu mai pleci capul si sa fii mandra de tine!

Multa putere tie si copilasului din burta!

Nuka si Mama la Nuka

brendamitran spune:

Noi degeaba te sfatuim,numai tu trebuie sa stii ce ai de facut.Si trebuie sa faci ceea ce simti ca poti face.
Va fi greu,sa nu crezi ca nu va fi greu,dar vei supravietui,asta e sigur,indiferent ce hotarare vei lua.
Oricare va fi aceea,noi iti tinem pumnii.

BRENDA

COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI

gabibarta spune:

Nicole, salariul tau nu e mare... dar nici mic nu e. Nu-i imposibil sa traiesti din aceasta suma impreuna cu bb. Nici eu nu am salar mai mare si am doi copii. Sunt in divort, deocamdata nu primesc pensie alimentara. E nasol, e greu, insa nu-i imposibil.

Nicoledream spune:

Multumesc pentru incurajare tuturor...Ce parere aveti? M-a sunat fostul meu prieten - tatal copilasului meu...a aflat ca vreau sa pastrez sarcina...Raspunsul lui a fost : "Cu asta iti vei atrage si mai mult antipatia mea, ca nu spun ura!".............Sunt inca blocata...Va vine sa credeti? Ma uraste pentru ca vreau sa dau viata copilului nostru???? Cum e posibil? Nu stiu cati barbati sunt pe forumul asta, dar as vrea sa "aud" si parerea lor?..........
I-am spus ca nu-i voi cere nimic, nu o sa am nici cea mai mica pretentie de la el...poate sa isi vada de viata in continuare...Imi spune ca nu e corect fata de el decizia pe care o iau? Dar fata de un suflet nevinovat e corect?....
Care dintre noi ar trebui sa vada un psihanalist? Eu sau el?

serendipindity spune:

Of, Doamne, Nicole! Nu vrea sa calific in nici un fel cuvintele fostului tau prieten! Imi aduc aminte ce mi-a zis intr-o zi fostul meu logodnic: "Tu consideri avotul o crima, eu consider ca e o crima si mai mare sa aduci un copil pe lume si sa n-ai ce sa-i dai de mancare!"

Nu aducem in discutie tiganii care se inmultesc precum iepurii si apoi isi trimit copii la cersit! Dar, chitesc si eu, in mintea mea ce proasta, ca numai un om fara Dumnezeu poate vorbi asa! Am fost un copil cu parinti de conditie modesta, am crescut intr-un climat familial violent si va spun cu mana pe inima: as fi preferat sa mananc doar paine cu apa toata copilaria, dar sa stiu ca ai mei parinti se respecta unul pe celalalt si se iubesc, in ciuda tuturor neajunsurilor! Am tanjit dupa afectiune asa cum tanjeste pamantul uscat dupa ploaie. Mi-am jurat ca, decat sa trec prin ce au trecut parintii mei, mai bine nu ma mai marit. Si bine am facut ca nu m-am maritat! Asta imi mai lipsa, acum cand am un bebe de 6 luni, sa ma plimb cu el prin tribunale.

In concluzie, Nicole, iarta-l, ca nu stie ce spune!!! O sa vezi ca viatza il va pedepsi cu varf si indesat pentru... neputintza lui, ca sa nu zic altfel. Bag de seama ca omul asta ori n-a avut in viatza lui probleme si habar n-are ce inseamna suferintza - de isi permite sa se joace de-a Dumnezeu, ori e prost si nu stie sa aprecieze ceea ce e cu adevarat important!

Eliza5 spune:

quote:

---

Originally posted by Nicoledream


I-am spus ca nu-i voi cere nimic, nu o sa am nici cea mai mica pretentie de la el...poate sa isi vada de viata in continuare...Imi spune ca nu e corect fata de el decizia pe care o iau? Dar fata de un suflet nevinovat e corect?....
Care dintre noi ar trebui sa vada un psihanalist? Eu sau el?

---

Nicole, daca tu nu vei avea nici o pretentie de la el, nu tie iti faci rau, ci viitorului tau copil. Nu l-ai facut singura, tatal lui trebuie sa contribuie la cresterea lui. Poate te simti generoasa in momentul asta insa crede-ma este o decizie proasta. Vei regreta mai tarziu ca nu ceri drepturile copilului tau.

cristina1974 spune:

Sa ai grija mare de bebe, lasa-l sa creasca in burtica,sa se nasca si ai sa vezi atunci ce fericita ai sa fii. Tu ai spus ca ti-ai dorit copii mereu.Dzeu ti-a dat,si-o sa aiba grija de tine. Se spune ca fiecare copilas isi are ingerasul lui, care-l protejeaza si-i face viata mai lina. Ai sa vezi ca o sa fie bine.Copilul asta o sa-ti schimbe viata, si sunt convinsa ca ai sa te descurci,....lucrurile or sa se lege frumos,ai sa vezi. Iar in materie de barbati??????? Stai linistita,ce-i al tau in frunte ti-e pus,i sa-ti vina randul sa zambesti din tot sufletul,bebelusul asta o sa-ti aduca multe minuni, ai sa vezi.Nu te gandi la rau, gandeste pozitiv, bucura-te pentru firisorul de viata care creste in tine,ca asta e cea mai mare minune pe pamantul asta.
Mult succes si putere!



37+, Iasmina Timeea si bebe Georgia Helia

cristina