AJUTOR!!! Pot reusi ca mama singura????

sileriki spune:

Nicole fii tare , vei reusi , acum asa gandeste el ,lasa-l in pace , peste ani si asculta-ma bine peste ani , va fii mandria ta , a voastra , un copil e darul lui Dumnezeu , nu il arunca de la tine pentru moftul lui ,
atat iti zic eu am facut un avort acum aproape 4 ani , pentru ca el m-a parasit , de atunci ne-am impacat suntem bine cat se poate spune dar eu nu mai pot avea copii , am unul si mai imi doream
Pedeapsa de la Dumnezeu ? Pot sa o iei cum o vrei , sufletul meu e pustiu , nici eu nu asa mi-am visat viata , singura mea bucurie e copilul nostru , unicul meu copil .
Iti doresc din toata inima mea fericire , si nu uita sunt si suntem langa tine ,
Numai bine

evi , Eric 14.06.2000

serendipindity spune:

Unde ai gasit, domnule Rilbuc, fotografiile acelea? Am plans cu sughituri.

kla78 spune:

nu-mi pot crede ochilor !!!!fotografiile alea mi-au sfasiat sufletul pe ziua de azi....

http://es.pg.photos.yahoo.com/ph/kla788/my_photos

R_MARCE spune:

Ril, proasta idee cu pozele alea...pe bune! Ce speri sa faci? Sa sperii fata? Yukkk... mi s-a zburlit parul in cap si mi s-a intors sotmacul pe dos! Desi sint gravida...uite k ..nu am plins...

Nicole, nu stiu cit de credincioasa esti, dar kestia cu "te pedepseste Dzeu dak faci avort" etc zic eu k e un pic depasita. In primul rind, mai mare e pacatul sa aduci un copil pe lume dak nu esti pregatita cu adevarat sa fii mama. Uite, de ex o prietena a mea, are 32 ani ...a facut fetitza la 30 ani (deci se poate spune k e totusi o femeie matura ..nu mai e un copil) ...si totusi, ea nu a fost pregatita sa fie mama si acum fetitza are de suferit, avind malnutritie protein-calorica severa (stadiul 3).
Si eu am un avort la activ, facut la 18 ani pt k eram prea mica si nici nu terminasem bine liceul...nu era cazul atunci sa fac un bebe sub nici o forma. Si uite k Dzeu nu m-a pedepsit atunci. Tine f mult de medicul care iti face avortul si de materialul tau genetic.

Lasind asta la o parte si vb concret...
Povestea mea e similara cu a ta. Am ramas gravida cu prietenul meu, care urmeaza sa plece curind si sa se intoarca la el in tara, mai mult k sigur, definitiv. Mi-am dorit copilul asta. Acum sint in 24 sapt si vreau sa iti spun k la inceput, in primele 3 luni, aveam aceleasi temeri k si tine, k nu voi putea creste bebele singura, k poate nu voi fi o mama buna, k nu voi face fatza material si ma gindeam si la avort. In cele din urma, m-am gindit ce imi doresc cel mai mult acum si dak sint gata sa lupt pt asta. Pe linga asta, am analizat la rece, calitatile si defectele lui, k sa imi dau seama dak vreau sa vad aceastea in copilul meu. Deasemenea, am luat in calcul si mostenirea lui genetica, adik dak are cazuri de malformatii in fam, sau de boli grave sau mai stiu eu ce, ce se pot trasmite copilului meu. Si uite asa, am luat hotarirea sa pastrez copilul si i-am comunicat. Nu pot sa iti spun ce certuri am avut...la cutzite! El nu vroia copilul sub nici o forma ...etc etc si tot imi zicea k mai bine fac avort. Eu am tinut-o pe a mea ..pt k mi-o doresc (e fetitza) si pt k stiu k sint pregatita psihic sa am un pui al meu.
Si eu stau intr-o garsoniera inchiriata k si tine, si am un salariu un pic mai mare decit al tau, dar nu cu mult. Deci...situatia nu e roz perfect dar faptul k am o bebitza sanatoasa ma face sa ma simt extraordinar! Am trecut peste atacurile de panica referitoare la viitor.
Cred k aici pe site vei gasi mult suport moral de la fete si ..nu numai de la ele. Pe mine faptul k am vb cu ele, m-a ajutat f mult. Si ai sa vezi, k viata are si multe surprize placute si ...cind o usa se inchide, alte citeva se deschid...parerea mea! (kiar dak nu iti dai seama imediat).
Parintii vor intelege... Iti spun eu, care am niste parinti ce gindeau acum ceva ani k "fata noastra se va marita virgina!". Si uite k ..s-au dat pe brazda si acum sint foarte nerabdatori si ei sa vada bebelina. Au vazut realitatea din jur si faptul k nimic nu e pt totdeuna si dak nu e sa fie, atunci mai bine iti cresti copilul singura decit sa fii intr-o relatie nefericita sau mai rau, abuziva.

Spune-mi pe unde stai, in ce zona. Dak vrei mai vb si pe PM si dak o sa ai kef ne putem si intilni la un suc, si vorbi mai mult. Sint multe de povestit...

pup si sper sa iei hotarirea cea mai buna pt tine, in conformitate in primul rind, cu ratiunea ta care iti va spune dak si cit esti de pregatita sa lupti pe viitor, si in al doiea rind, asculta-ti inima!


Marce 24+

rilbuc1 spune:

Gata, am sters mesajul ala cu pozele. Cine a trebuit sa vada a vazut.

---

"Exista femei carora nu le place sa faca sa sufere mai multi barbati in acelasi timp, asa ca prefera sa se dedice unuia singur : acestea sunt femeile fidele."
Alfred Capus


http://community.webshots.com/user/rilbuc

gabibarta spune:

Bine ca le-ai sters, Ril... sper ca prietenul lui Nicole le-a vazut!

cati 73 spune:

Draga Nicole,

Sunt mai multe aspecte de care trebuie sa tii seama...
1,Nu stiu cat timp ai fost tu prietena individului si cum a perceput el relatia voastra.Poate tu ai avut planuri pe termen lung, nu zic neaparat casatorie, dar poate ca el, nu!!! In general, despre posibilitatea de a aparea un copil, se dicuta atunci cand faci sex neprotejat, nu? El ce parere avea inainte de a interveni... "luatul lucrurilor"?
2,Tu il iubesti asa de mult pe individ, incat vrei sa pastrezi ceva din el? Vrei ca bebele sa mosteneasca ceva din trasaturile lui? Sa-i semene in vreun fel?
3,Nu sunt pentru a incerca sa mentii o relatie care nu merge, numai pentru faptul ca faci un copil. Tu speri ca el sa se intoarca la tine din cauza copilului?
4,Copilul o sa-ti complice viata, mult, si din toate punctele de vedere, mai ales dc nu ai sprijinul familiei sau al prietenilor (f buni)!!! 8 milioane, cum spunea cineva, nu sunt suficiente pentru a trai decent.
5,Ideal este sa ai casa ta (si, preferabil, 2 camere), atunci cand faci un copil.Nu detaliez.

Dar, draga Nicole, in afara de toate acestea, un copil poate da sens vietii tale!!!

P.S. Sunt divortata (de 9 luni)si locuiesc intr-o garsoniera inchiriata, impreuna cu fiul meu de 3 ani si 2 luni!
...Numai tu vei sti ce decizie e mai potrivita, noi doar ne dam cu parerea.

Nicoledream spune:

Buna seara, tuturor....mii de multumiri pentru cuvintele de incurajare...sunt foarte trista...am fost la doctor si se pare ca un avort spontan e iminent...embrionul nu s-a dezvoltat...nu stiu ce se va intampla, am programare iar la doctor... imi este greu ca trec singura prin toate astea... au aparut probleme si la munca...Nu stiu....credeam ca am avut parte de cea mai grea perioada din viata mea acum 2 ani, dar se pare ca tot timpul e loc mai rau.......
Sunt tare dezamagita de oameni...au uitat sa fie oameni...sunt fiare!...Care mai de care sa te calce in picioare....sincer va spun, urasc sa ma trezesc dimineata pentru ca in sufletul meu spera ca noua zi sa imi aduca ceva bun, dar...din contra....
Incerc sa imi spun sa nu imi pierd speranta, sa am incredere...dar realitatea doare si parca totul merge din rau in mai rau...
Nu am putut dormi toata noaptea...am incercat sa gandesc optimista la ziua de azi, de maine....si tot degeaba........
Fostul?! nu cred ca a vazut acele poze de care se vorbeste aici (nici eu nu le-am vazut)...el e deja ocupat cu noua iubita....dupa nici o luna de la despartirea noastra poate sa ii spuna altei femei "iubita mea" in timp ce vorbeste cu mine la telefon...iar eu sunt "fiinta care-i trezeste repulsie pentru ca l-a santajat".....
De ce i-oi fi spus despre sarcina? Ce credeam? Ce speram? Ce visam? Il ridicasem pe barbatul asta pe un piedestal si l-am iubit admirandu-l si l-a adorat iubindu-l!!!
Cat de fraiera pot fi! Barbatii imi tot fac rau, ma dezamagesc, ma ranesc, ma inseala....eu continui sa cred, sa iubesc, sa ma dedic total unei relatii....si pt ce?! sa fii aruncata ca o .....
Si da...inainte sa ajung la doctor, dupa ultimele discutii cu el, chiar m-am intrebat daca doresc un copil prin venele caruia sa curga acelasi sange ca al lui! Mi-a fost teama sa imi raspund...mi-a raspuns doctorul....nu mai am lacrimi...nu mai am nimic...parca nici eu nu mai sunt.......
Si culmea! O buna prietena de a mea a aflat ca este la menopauza la 33 de ani!....

cati 73 spune:

Dramatizezi si nu e cazul! Esti femeie in toata firea...Cu barbatii si eu am facut greseli...si nu putine.Mai grav e ca nici acum, la 33 de ani, nu reusesc sa-mi disciplinez emotiile!

Ti-as mai spune niste chestii, dar sunt prea personale...

miau-miau spune:

daca eu il iubesc pe unul, asta nu-l face si pe el obligat sa ma iubeasca inapoi. Pote sa mai si razgindeste, poate-i trece. Poate o vrea pe alta. E liber.