Povesti de succes din strainatate :-))
Raspunsuri - Pagina 2
iriale spune:
Eu prefer sa nu spun 
O zi minunata tuturor si in special Cristinei..careia vreau sa ii precizez ca nu era un "atac" personal.
cristina1974 spune:
Iriale,stii de ce le-am pus pe toate pe tapet?
Sincer, sunt mandra de ce am realizat.Am sacrificat atatea, cum nu-ti poti imagina,ca sa ajung la stadiul asta. eu nu mai stiu de cand nu am avut un weekend cu familia mea, adica sot si copil, ca tot timpul nu facem altceva decat munca, munca si iar munca.Uite, sunt in saptamana 37 de sarcina, mai am un pic si nasc,insa ieri dupa ecografie a trebuit sa-mi iau talpasita si sa plec,sa rezolv probleme,ca nu le face nimeni altcineva. am venit acasa dimineata la 4 si jumate, iar in interval de cateva ore,am condus peste 400 de mile.Asta e numai un exemplu de sacrificiu,ca sa nu mai zic de faptul ca nici in vacante nu putem sta linistiti.Nu tu sarbatori,ca toata lumea, nu tu weekenduri cu familia, cum e normal, asa ca ,in momentul in care obtii ceva in urma a ceea ce faci,e clar ca te simti bine daca zici.eu, una ,asa gandesc,iar daca gresesc, sa-mi fie cu iertare.Nu am considerat atat personal ceea ce ai postat tu, insa am tinut sa clarific de ce am facut-o. Am copii, ca si tine, iar afacerile pe care le avem sunt si ele, copiii nostri. Si stii cum e,daca nu ai grija de copii,nu poti sa ii cresti cum ti-i doresti.
36+,Iasmina Timeea si bebe Georgia Helia
cristina
dana_lucia spune:
Interesant subiect! Si eu pot spune ca am multumire de sine caci pentru mine asta conteaza enorm.
Nu vreau sa ma intind prea mult cu cele ce scriu asa ca pe scurt: carierista cu cam tot ce mi-am propus realizat (doctorat aici pe o tema HiTech care a fost visul meu ca sa zic asa), experiente foarte interesante in cercetarea olandeza si acum promovata lider de grup la un institut de cercetare olandez unde sunt foarte multumita din toate punctele de vedere. Am reusit sa public destul de mult (inclusiv brevete de inventie) si mi s-a potrivit precum "manusa pe mina" stilul de cercetare de aici adaptindu-ma foarte usor, fara probleme.
Dar desigur, last but not least, am intilnit marea iubire (carierist ca si mine si nu olandez!) astfel ca am devenit parinti fericiti numai anul trecut in august cind cea mai mare realizare a noastra a aparut pe lume, baietelul nostru Alberto!
Salutari, toate bune si numai succese tuturor,
Dana Lucia si 
Alberto
Kamy13 spune:
A mea nu e o poveste chiar de "succes", e mai bine spus de "imbunatatire profesionala si materiala" in strainatate...
Am venit in Spania, Madrid acum 8 ani, impreuna cu sotul si baiatul meu Denis (ce pe atunci avea 4 ani). Desi in Romania lucrasem in invatamant, ca profesor suplinitor de muzica 
, aici nu m-am negat in a lucra in diferite domenii, mai ales ca de-abia dupa 2 ani am reusit sa primesc dreptul de lucru legal. Asa ca am lucrat ca babysitter 
, menajera 
, chelnerita 
... dar tot timpul gandindu-ma ca e ceva provizoriu, nu m-am plafonat, speram ca voi lucra in timp altceva. Si asa a fost, in prezent lucrez de aproape 4 ani ca agent de turism pentru o firma hoteliera internationala, nu e maximul la ce aspir, dar cat de cat e o munca de birou, cu un orar bun, acumulez experienta in turism... fiindca "succesul meu final", visul meu e sa-mi deschid in Romania
, Alba Iulia o agentie de turism! Vrem sa ne reintoarcem anul viitor, acum cu intrarea in UE 
avem mai multe sperante ca ne-ar merge afacerea...
In fiecare an am tot zis "mai stam 1 an", iar timpul a trecut iar pt. copil reintegrarea in sistemul scolar romanesc va fi tot mai grea, nu ca nu ar vorbi la perfectie romaneste (fiindca in toti acesti ani in casa noastra s-a vorbit numai romaneste), ci pt. ca aici a venit la 4 ani fiind la gradinita, iar in RO anul viitor va intra pe clasa a VI-a...toti termenii matematici, gramatica, caligrafia, istoria, geografia...
Sper sa iesim la capat.
Dar va las, ca m-am cam lungit. Cred ca ar fi un subiect de discutie interesant tema reintoarcerii in RO a familiilor cu copii, problemele ce se pot intampina...
Camelia Aldea
ken spune:
Frumoase povesti...frumoase realizari.
.Povestea mea in strainatete a fost frumoasa dar fara realizari deosebite.Dar mai presus de toate nu neaparet partea financiare conteaza.Poate gresesa dar pt mine faptul ca am putut vedea alti oameni....alte obiceiuri...alta civilizatie a contat. mai mult decit bani.Respectul pe care il primesti din partea unor necunoscuti care fac abstractie de faptul ca esti roman.Iertere daca nu sint in ton cu subiectul.
hanna10 spune:
Foarte interesant. Insa chiar numai o mana de oameni au succes in strainatate? Mai astept povesti...
Ramona J spune:
Cred ca multi se feresc sa scrie la subiect pentru ca se gaseste repede cineva care sa-i "foarfece". Oricum, ideea mi-a placut.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
mathilda spune:
hanna,
ma inscriu si eu . in rom am terminat dreptul, am lucrat la o companie internationala unde castigam bine(+plecari in strainatate), mi-am intalnit sotul belgian, am venit aici, mi-am echivalat diploma si acum castig si ~ 500 euro pe client.
cam atat restul alta data
Yossaria spune:
Tzop si eu la joc 
In 1997 am dat la medicina la Cluj, dar am picat la locurile 'cu plata', dar am renuntat, neavand cei 1000 de euro taxa anuala. Bunica si mama mea m-au 'fortat' sa merg la scoala sanitara sa devin asistenta, pt ca, ziceau ele, 'nu ne permitem sa stai un an acasa'. In acelasi timp, relatia de 4 ani cu prietenul meu din liceu s-a terminat, el fiind acceptat la stomatologie :).
In 2001 am obtinut diploma de asistenta medicala 
, insa nu eram prea mandra de ce am realizat, simteam ca e mediocru...si simteam ca pot mai mult decat atat. Dupa 2 ani de munca 'nebuna' 12/24 de ore m-am hotarat sa plec in Suedia ca si au-pair pe un an. Munca grea, ce sa zic, departe de familie...iar viitorul nu parea roz deloc.
Familiei unde locuiam i se facuse mila de mine si m-au ajutat sa fac un curs la Univ din Goteborg. Aici l-am intalnit pe actualul meu sot, englez, el fiind in schimb de experienta cu univ lui din UK. Ne-am casatorit in 2004 si am venit in Anglia, unde speram sa imi echivalez diploma de asistenta foarte repede. Well, acest foarte repede a durat exact 2 ani de zile, timp in care am lucrat ca si 'care assistant' prin nursing homes, spitale, etc. Eram la culmea disperarii si mi-am zis ca asa nu se mai poate, imi schimb cariera...si dupa cateva zile am primit mult asteptatul Pin number. Am obtinut un post de asistenta IN SFARSIT, si in domeniul in care imi place mie cel mai mult, la un hospice super super. Inca de la interviu mi s-a spus ca o sa investeasca in mine si o sa ma sustina sa devin 'specialist palliative nurse'...si normal ca m-am bucurat si am multumit lui Dumnezeu din toata inima.
Pe plan profesional, lucrurile au mers mai incet, dar sunt recunoscatoare pt 'greutatile' prin care am trecut. Pe plan personal, sunt mai mult decat multumita, am dragostea pe care am ravnit-o intotdeauna si nu-mi doresc altceva decat sanatate si putere de munca.
Am trecut si prin momente f grele...anul trecut am invitat-o pe bunica mea la mine, dar cu 2 zile inainte de a veni, a fost lovita de o motocicleta pe trecerea de pietoni. Vestea a fost un soc, dar am avut timp sa o prind in viata si sa o mai imbratisez o data si sa-i spun ca o iubesc.
Sunt confidenta 
ca 'povestea mea' se inscrie in 'cartea succeselor', si nu regret nimic prin ce am trecut...eram cam aeriana oricum:)
Mi-am mai temperat si eu putin din personalitatea 'latina' si m-am asezat frumos in randul 'saxonilor'. Cu alte cuvinte, am inceput sa iubesc si sa respect cultura engleza, si nu imi pare rau ca sunt aici.
Si totusi, nu am uitat de unde am plecat.
Acum va las, ma duc sa fac o 
laurajr spune:
Eu am venit in Canada anul trecut in iunie, am lucrat dupa cateva luni in domeniul meu, chimie adik dar stiu ca e loc si de mai bine .
Ne-am propus sa mai facem un bb si sa ne luam repede o casutza a noastra, am reusit . Sunt realizari mici, dar pt noi cantaresc mult .
De fapt vreau sa va povestesc despre romani pe care i-am cunoscut aici : acum 2 sambete ( sau 3 ?) am fost invitata de colegele de serv la deschiderea unui spa, detinut de un roman. Ne-a facut tot felul de demonstratii de detoxifiere a organismului, masaje, etc . La un moment dat a sosit si sotia lui care impreuna cu fiul conduce o afacere imobiliara de succes . In pauze s-a discutat mult de o doctorita romanca care tocmai si-a lansat o crema anticelulitica si care ar fi trebuit sa fie si ea prezenta, dar era plecata sa o lanseze la Las Vegas .
Deci iata 4 romani realizati si m-am simtit mandra ca sunt si eu romanca si ca am vazut romani fericiti !
Succes tuturor celor din tara si de peste hotare, viata e o lupta si trebuie sa fim printre combatanti .
Scarlet O'Hara : Si maine mai este o zi !
Laura 38 sapt si Ioana Nazdravana