Mamicilor,nu le rapiti copilaria!

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

irinai spune:

Trebuie sa constientizam ca abuzul are multe forme.
In cazul meu - o copilarie chinuita. Am fost bine imbracata, plimbata si mancata, insa nu am avut pic de libertate sa ma dezvolt.
Un tata indiferent ocupat cu amanta si o mama bolnava psihic, perfectionista. Cu batai zilnice, daca nu corespundeam standardelor ei. Si niciodata nu corespundeam. Cu povesti de groaza cu ce o sa patesc daca nu fac ca ea. Daca cumva rezultatele scolare erau sub nota 9 - batai, aruncat jucariile, taiat ursuletii de plus cu foarfeca sub ochii mei. Daca lectiile nu erau perfecte - rupt caietele si obligatia de a face lectii uneori cate 8 ore pe zi, neintrerupt.
Prieteni -nici unul sau pe ascuns. Daca afla ca am un prieten (si aici ma refer la amici, nu iubiti) ii suna pe parintii acestora si le spunea sa ma lase in pace.
Urmarea - am invatat sa ii mint cat de mult am putut, doar ca reactie de aparare.
Cand am avut primul iubit m-a batut cu toporul. A fost un moment cand chiar m-am temut pentru viata mea.
In tot acest timp tata era indiferent. Era acolo dar nu se baga.
Bineintels ca toate acestea au condus la muuulta neincredere in mine. In cazul meu insa nu m-am izolat de lume ci a fost invers. Eu cred ca toti oamenii sunt buni si incerc sa ma imprietenesc cu toata lumea. Nu imi reuseste intotdeauna dar incerc. Si o iau ca pe un esec personal cand cineva nu ma place. Stiu ca este o prostie, dar cum spuneam, educatia.
Copiii mei bineinteles ca sunt cei mai rasfatati. Si ma intreb zilnic daca nu este si asta un abuz. Am ajuns sa ii intreb cand intru intr-un magazin - ce jucarie sa va cumpar? - iar ei sa imi raspunda - nimic astazi, ca nu mai avem unde sa le punem. Chiar ma intreb la modul cel mai serios daca nu le fac mai mult rau decat bine. Incerc sa ma abtin, sunt constienta ca nu este bine, dar am cateodata o senzatie de rau fizic daca nu fac asa.
Si stiti care este culmea? Ca eu sunt inca in relatii decente cu parintii mei. O sun zilnic pe mama si incerc sa nu o supar cu nimic...Mi-as dori sa pot rupe relatia, sa nu mai aud niciodata de ei, dar nu pot. Conditionarea din copilarie este prea puternica si inca in subconstient imi este frica ca imi va face rau daca nu ii fac pe plac.
Cel mai rau este cand ma gandesc unde as fi putut ajunge daca as fi avut o copilarie normala. Acum sunt OK, dar daca as fi putut sa ma dezvolt intr-un mediu linistit, poate ca "cerul ar fi fost limita".

meg67 spune:

abuzurile din copilarie ne marcheaza pe viata si au niste consecinte cateodata devastatoare atat pt noi cat si pt cei din jurul nostru...

l-am intrebat intr-o zi pe omul de langa mine cum poate sa ma minta privindu-ma in ochi..fara sa clipeasca...cum? de ce?
s-a lasat o tacere grea...dupa aia mi-am dat seama...stiam cate ceva din ce imi povestise din copilaria lui
a fost un copil abuzat..tatal era un om cu pitici pe creieri, iute de manevra, aprig la vorba care "explica" cu palma
asa ca...el vazand ca mintind se pot evita niste tipete, batai, jigniri..a inceput sa minta
acum e greu sa se schimbe..oamenii se schimba greu si daca se schimba se schimba in rau

meg

kores spune:

Cumplit...pacat insa ca statisticile spun ca 80% din romani isi bat copiii
Poate daca cineva mass media, internetul ,protectia copilului ar face publice cit mai de consecintele abuzurilor fizice si psihice astfel incit parintii sa constientizeze urmarile grave ale agresiunilor asupra copiilor, poate multi s-ar indrepta...

ciudat este ca mai auzi adulti care povestesc cu mandrie:... si-am luat o bataie de la ai mei, de si azi o tin minte, dar le multumesc, pt ca....."
probabil acel adult va proceda la fel...

Gabi_K spune:

Alina, mi-am adus aminte cum fiul meu la 7-8 ani intr-o seara m-a intrebat de ce nu-mi caut un sot care nu bea... La nici 9 ani m-a intrebat de ce nu divortez, daca tati tot nu ne iubeste. Atunci i-am spus ca daca imi promite ca va fi cuminte si ascultator, nu o va mai sacai pe micuta, voi avea si eu destul curaj sa divortez. In seara aceea a soptit mamei mele la ureche: "Buniiii, mami mi-a spus ca daca vom fi cuminti, va divorta!" de parca i-as fi promis cel mai valoros cadou din lume!!!

ex- gabibarta

magnolia spune:

Draga Gabi , pai , dupa umila mea parere , , exact asta ai facut!Le-ai oferit copiilor tai CEL MAI FRUMOS CADOU DIN LUME:COPILARIA! Felicitari!

liliana29s spune:

Si eu sint un copil abuzat, cred. Prima bataie crunta cu furtunul de la masina de spalat o tin minte pe la 3 ani jumate. Am mincat bataie pina pe la 15-16 ani. Nu in mod constant dar de citeva ori pe an tot o furam, la modul crunt. Tin minte ca ne era foarte rusine si mie si saora-mii de vinataile de pe picioare si asta era un alt fel de pedeapsa sa ne trimita afara la joaca in pantaloni scurti ca sa se vada bine vinataile si sa ne fie rusine. Cu toate asta mi-am iubit mult parintii in special pe tata care a fost intodeanu genul de gasca admirat de toti copii de la bloc(el era cel care ne batea , mama doar privea si era de acord). Intre ei nu erau probleme, la noi in casa se vorbea civilizat nu am auzit niciodata tipete sau jigniri intre ei dar copii cind greseau erau batuti in mod traditional.
Mult timp am fost foarte retrasa stresata si speriata . Acum regreta spun ca sint constienti de greseli si spun ca daca ar avea ocazia nu ar mai proceda asa.

Liliana si Dani
Sara
Sara poze Iasi

poze

Elenalove27 spune:

si eu am fost un copil foarte abuzat in copilarie!
normal, pentru mine, nu cred ca a existat copilarie , parca as fi fost tot timpul asa mare...aveam doar 3/4 anisori si deja eu stiam vrute si nevrute ...parca gandeam cu mintea mult mai inaintata decit varsta care o aveam...eram constienta ca mama era alcolista casei... eu eram cea mai rau batuta si trimisa cu sacosa de sticle goale la 2-3km distanta sa ii aduc sticlele pilne de bere (10-15 beri)...se imbata si incepea sa arunce cu sticlele goale dupa mine prin casa sa ma duc sa le umplu iar...iesea pe geam si striga/arunca cu ce apuca atunci cand eu ma jucam in fata blocului cu copilashi de varsta mea...ca sa intru in casa si sa spal sau sa fac mancare..casa era din cale afara de murdara,geamurile la casa erau sparte de ea cand se imbata si arunca cu ce nimerea...am spalat-o de vomitat si de kk ...am tarat-o afara la usa sa cheme vecini salvarea ca era in coma alcolica...am facut muuulte pentru ea , dar ceva ce nu am putut face NICODATA este ca nu am putut sa o URASC ! ...
acum sunt mare si stiu cat de mult am fost batuta fara sa am 1 zi fericita in cei 14 ani care i-am stat cu ea in casa...dar NU POT SA O URASC pentru ce mi-a facut ...

O iubesc ca este MAMA MEA si ca mi-a dat viata! buna sau rea este MAMICA mea.

Ma bucur ca sunt departe de ea , stiu ca sufera si ca ma iubeste mult dar fiind departe de ea ma simt mult mai fericita ca imi cresc copii singura si ii educ cum cred eu ca este mai bine...fara sa stau cu frica ca ar indrazni sa ridice tonul cineva la copilashi sau chesti de genul asta...
Am vazut-o doar de 10 ori in 16 ani...regreta enorm ca ma abuzat ENORM, dar nu recunoaste nicioadata ...ma uit in cohi ei si ii pot citi tristetea ... ma uit in ochii ei si stiu ca vrea sa isi ceara scuze ...dar nu o poate face! ...

imi vine asa sa plang acum ...nu vreau sa imi aduc aminte de "copilaria" mea ...dar pe MAMA O IUBESC chiar daca ea este motivul de care nu vreau sa imi amintesc copilaria...

despre barbatul casei nu vreau sa zic nimic ca ala a lasat-o cu copii singura si a fugit cu alta in lume...iar mama de aici cred ca singura ei scapare a fost alcoolul....

Acum cand ma uit prin cate am trecut in viata si la cate am avut curajul sa ma expun pentru a trece aceste obstacole...parca nici nu imi vine sa cred ca sunt EU, ...si pe langa copialaria mea vai de ea , a trebuit sa lupt mult in viata ...ca sa nu imi aduc aminte cat am suferit cand am nascut pe ALVARICA baietul meu scump si drag!...si atunci credeam ca mi-a dat Dumnezeu prea multe ca sa le pot duce...dar am trecut si de acea mare incercare in viata ...

...mai am si eu momente cand tip si ma enervez si stiu ca sunt apucaturi de la mama...dar sotul ma iarta si ma suporta...iar cand ma enervez din motive tampite, incerc sa nu am baietelul meu pe langa mine...

Pentru toate/toti care am fost abuzate in copilarie si nu numai ,va doresc numai bine si va imbratisez cu drag

Elena38+
POZE

"Happiness is not having what you want.It is wanting what you have."Anonymous

spic de grau spune:

Doamne fetelor.. e inspaimantator ce scrieti voi aici... Of of!

Citeam azi in ziar, ca in cazurile de abuz asupra sotiei, nu se pune problema copiilor. Ca un tata care abuza de sotie, in mod evident are acelasi comporatament si fata de copii.
Si ca in Franta, o femeie moare la fiecare 3 zile din cauza violentelor conjugale!!

Inspaimantator!

Tu spui ca iubesti florile, dar le tai si le pui in vaza.
Zici ca iubesti cainii, dar le pui zgarda si ii tii legati in lant.
Te lauzi ca-ti plac pasarile si le inchizi in custi mititele...
Cand spui ca ma iubesti mi se face frica. (Jean Cocteau)