Relatiile anterioare / relatiile viitoare

Exista un alt subiect pe forum " De ce v-ati despartit?". Nu a fost sa fie, s-a ajuns la ruperea legaturii, la divort -pt casatoriti - viata merge inainte si - dupa ce ne-am fript cu supa, suflam si in iaurt!
Am invatat ceva din legaturile anterioare, mai ales ce ne place si ce nu intr-o relatie? Ce vrem de la o viitoare legatura? Cum dorim sa fie urmatorul partener? Ce trebuie sa ne ofere? Ce vrem sa evitam pe viitor? Cum vrem sa fim noi in cadrul unei relatii? Si lista intrebarilor analitice ar putea continua...
Eu a trebuit sa invat pe propria piele ca un pic de egoism sanatos nu strica, ba, din contra!, e bun. Aceasta lectie a vietii m-a costat mult! Dar nu am iesit cu ghiozdanul gol de la scoala. Am invatat sa am grija de mine in primul rand, ca trebuie sa dau curs si voce dorintelor mele si ca ...a se citi semnatura mea.


O relatie sanatoasa are la baza: schimbul intelectual, apropierea emotionala si sexualitatea.

grodear spune:

Da, blueyes, ai dreptate. Eu, inainte de a ma casatori, am avut un prieten cam trei ani...Pe scurt, de unde la inceput eram indragostita de el, dupa catva timp mi- am dat seama ca stateam impreuna in virtutea inertiei. La un moment dat, m- am hotarat sa rup relatia, nu- mi mai convenea de loc, devenise gelos si posesiv si imi cam punea fel si fel de conditii.

Dupa aceasta relatie am stiut ce vreau si intamplator l- am gasit si ne- am casatorit f. repede cu toate ca el era burlac convins si eu nu aveam chef de viata de familie. Si uite ca totul este bine.

Probabil ca este si din cauza faptului ca nu am facut pasul asta la o varsta prea frageda si ca intre noi este o dif. de 10 ani.

Din pdv intelectual ne potrivim, suntem apropiati sufleteste si in rest e ok

Elise spune:

da, am invatat foarte mult: sa nu bea, sa nu fie violent, sa nu fie afemeiat...si "urmatorul", adica barbatu-meu, nu e nimic din toate astea.
Da' are altele.
Care compenseaza.

Cred ca o sa imi ia cam mult timp ...shi lume... sa prind toate tertipurile astea, cum "nu trebuie sa fie...."

Iar pe la 80 de ani, cind o sa ajung cu adevarat inteleapta, s-ar putea sa nu-mi mai foloseasca la nimic. Sa nu mai gasesc moshu' perfect.

Elise

hanna10 spune:

Eu am invatat mai multe lucruri pozitive decat negative. Insa cele negative sunt foarte importante pentru o relatie.

Am fost impreuna cu fostul meu prieten 7 ani de zile de cand aveam eu 16 ani si el 17. Pot spune ca noi am fost cei mai buni prieteni tot acest timp si mereu imi voi aduce aminte cu placere de acei ani.

Insa dupa despartirea de el, stiam ce imi doresc de la viitoarea relatie (ceea ce am gasit in actualul meu sot) si anume: eu sa fiu prioritatea lui numarul unu, prietenie inainte de toate, seriozitate si planuri de viitor si nu in ultimul rand mi-am dorit pe cineva romantic caruia nu ii e frica sa se mandreasca cu mine in public si in fata familiei lui. Din fericire le-am gasit pe toate cele de mai sus, insa pentru cateva din ele a trebuit sa lupt putin. Insa asta inseamna casnicia...

Miramar spune:

E greu sa compari relatiile. Pana ajungi la 30 de ani fiecare varsta are problemele ei si prin urmare depinde la ce varsta te-a prins relatia respectiva altfel risti sa compari mere cu pere, tot fructe si totusi nu-i acelasi lucru.

Ce vreau sa spun este ca inainte de a-l cunoaste pe sotul meu nici eu si nici partenerii mei nu aveam de impartit o casa, cosul de cumparaturi, cine duce gunoiul? si alte treburi casnice. Aveam scoala/facultate, examene, si chiar si servici la sf. facultaii dar acasa tot mama si tata imparteau problemele traiului zilnic. Timpul meu liber desi uneori limitat era dedicat exclusiv sufletului, relatiei in care ma aflam.

Acum insa atat eu cat si sotul meu printre cine cumpara apa minerala, cine ia ciorba de la mama (ca de gatit gatim o data la o luna), ai strans dosarul pentru pentru credit? te-ai dus sa-ti faci analizele? ducem o lupta continua sa pastram tandretea intre noi, sa ne ramana timp si pentru suflet, pentru noi doi, sa incercam sa mai lasam din cand in cand garda jos in lupta continua dintre noi. Astea fiind date nu pot compara relatia mea actuala cu cele trecute.

Pot spune ca la viata mea am avut 3 relatii importante - in prima lipsea ambitia partenerului meu, el traia clipa nu-l interesa ziua de maine, se multumea cu mult prea putin si in plus era deranjat de faptul ca eu tind spre mai mult. In a doua relatie lipsea stabilitatea, era ca un joc de-asoarecele si pisica, era foarte mult sentiment dar nimic mai mult. Iar a treia o traiesc acum - a avut sentiment si pasiune, exista ambitie si dorinta de mai bine, exista si principii de viata comune, stabilitate, undeva insa intre nervii consumati si frecusul zilnic parca s-a pierdut prea mult din pasiunea, din tandrete. Sentimentelr sunt tot acolo, ba chiar s-au cimentat si se cimenteaza in continuare dar uneori ne coplesesc problemele zilnice atat pe noi ca persoane cat si pe noi ca relatie. Si da as putea sa-i reprosez ca e prost crescut uneori cu mine, cu prietenii nostrii, ca e lenes si se astepta sa fie servit ca doar eu sunt femeie si el e barbat, desi muncim cot la cot, si la sf. unei zile amandoi cadem lati de oboseala nu doar el, dar astea sunt lucruri pe care le fac si le au toti barbatii cred, proportia conteaza, si la al meu cred ca e totusi in doze suportabile.

Pentru Barbye-una dintre noi!Trebuie sa ajuti!http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=83472