Nesiguranta

Povetea mea am dezbatut-o de multe ori aici. Acum s-a terminat, vreau sa divortez, sunt hotarata. Vreau insa un divort amiabil, chiar daca renunt la o parte din bunuri, insa tot nu ma inteleg cu El. Parca a innebunit, odata spune ceva, apoi altceva, ma acuza ca vreau sa iau eu tot, ca semneaza ce vreau....
Mi se pare aberant. Eu vreau sa impartim cum o fii, sa nu stam sa ne certam pe acolo si GATA.

Titlul este sugestiv pentru ultima perioada din viata, ca si pt acum, ma simt mereu in nesiguranta. Vreau sa termin, sufar , dar sunt hotarata.

S-a intamplat cuiva asa....sa nu mai inteleaga nimic?

zepellina

hanna10 spune:

Buna Zepellina, imi pare rau de ce ti se intampla. Am citit povestea ta si te cred ca te simti la capatul puterilor. Eu sunt impreuna cu sotul meu de 3 ani insa primul an a fost foarte greu. Noi ne-am cunoscut si dupa 3 luni faceam nunta. Eram indragostiti tare rau si totul era perfect. Insa nu ne cunosteam mai deloc si de aceea certurile au inceput. Am trecut de nu stiu cate ori prin amenintari cu divortul si chiar discutii foarte serioase de impartitul bunurilor.

Pt mine un lucru este foarte clar, cand o casnicie se rupe, tot ce conteaza sunt viitorul si binele copiilor de pus la punct; daca nu exista copii in casnicie (si asta e cazul fericit), atunci tot ce conteaza este remedierea sufletelor ranite si nu impartirea canapelelor. Sotul meu era foarte pornit pe impartitul lucurilor care pt mine nu contau sub nici o forma. Eu nu am vrut absolut deloc sa ma angajez intr-o discutie despre "cine ia ce". La urma urmei eu ramaneam cu inima franta si pierdeam o casnicie si o relatie importanta pt mine - si asta era cel mai semnificativ. Si el era total schimbat, asa cum ziceai tu, parca innebunise. Nu il recunostea si nu stiam de unde atata ura intr-un om.

Din fericire la noi totul s-a terminat cu bine. Noi tot timpul ne-am iubit mai mult decat orice si pentru ca amandoi suntem doi colerici, ne certam ca nebunii si ne injuram si apoi incepea cu amenintarile. Insa am luptat din greu pentru relatia noastra care acum pot spune cu mandrie ca e aproape perfecta. Trebuie multe compromisuri facute si multe eforturi dar daca persoana de langa tine merita, atunci eu le fac cu multa bucurie.

E adevarat ca unele cupluri nu sunt facute sa fie impreuna si atunci nu are sens sa lupti daca chiar nu esti fericita si ai incercat totul. Si atunci trebuie sa incerci sa o iei ca pe o lectie de viata si data viitoare vei fi mai pregatita si vei sti mai bine cum sa reactionezi in astfel de situatii.

Iti doresc sa ai putere sa treci peste asta! Soarele rasare de unde te astepti mai putin, crede-ma - din experienta vorbesc!!

XX

miau-miau spune:

Mai bine iei si donezi la saraci daca chiar nu-ti mai trebuiesc sau pur si simplu nu le vrei.

blue eyes spune:

quote:

---

Initial creeata de zepellina
Acum s-a terminat, vreau sa divortez, sunt hotarata. Vreau insa un divort amiabil, chiar daca renunt la o parte din bunuri, insa tot nu ma inteleg cu El. Parca a innebunit, odata spune ceva, apoi altceva, ma acuza ca vreau sa iau eu tot, ca semneaza ce vreau....
Mi se pare aberant. Eu vreau sa impartim cum o fii, sa nu stam sa ne certam pe acolo si GATA.
S-a intamplat cuiva asa....sa nu mai inteleaga nimic?

---

Zepellina, daca tot intrebi daca mai e cineva care a trecut prin asta, da!, eu. Din proaspata proprie experienta am tras concluzia ca barbatii nu accepta asa - zisul divot amiabil, se simt jigniti, loviti prin armura lor de machos. Eu, ca si tine, voiam sa las loc de buna ziua, sa construim o relatia armonioasa etc. Asa vedeam eu lucrurile. El, in schimb, avea alt punct de vedere, exteriorizandu-se prin agresivitate verbala. Intr-o buna zi am pus piciorul in prag, am contactat judecatorul si un avocat si de atunci s-a facut miel. Iar eu am devenit mai puternica si conostienta de valoarea mea si de drepturile mele.
Parerea mea e ca nu trebuie sa renunti la niciun obiect la care ai dreptul iar barbatul trebuie bagat in corzi, altfel nu te respecta, Mai ales cand esti tu cea care cere divortul. Deh, orgoliu masculin ranit! Asa ca , fii barbata! Si nu te grabi cu semnatul hartiilor, lasa-te consiliata de cineva care cunoaste bine legile. In schimb, nu te lasa consiliata de graba, orgoliu sau resentimente.
Iti urez multa putere si chibzuinta pentru viitorul tau!

O relatie sanatoasa are la baza: schimbul intelectual, apropierea emotionala si sexualitatea.

addinel spune:

cred ca nesiguranta este ceva caracteristic oricarei perioade de tranzitie. este firesc sa te simti asa... si iti trebuie multa vointa sa mergi inainte cu capul sus.

"Adevaratii prieteni sunt alaturi de tine in momentele frumoase ale vietii, cand ii chemi si in cele rele...cand vin nechemati."

zepellina spune:

quote:

---

Originally posted by blue eyes
Si nu te grabi cu semnatul hartiilor, lasa-te consiliata de cineva care cunoaste bine legile. In schimb, nu te lasa consiliata de graba, orgoliu sau resentimente.
Iti urez multa putere si chibzuinta pentru viitorul tau!

O relatie sanatoasa are la baza: schimbul intelectual, apropierea emotionala si sexualitatea.

---

Nu ma grabesc,am consiliat o avocata, dar eu asa as vrea, macar sa terminam civilizat. Il mai las acum, apoi reiau discutia, el insa e ft fericit daca il las, cred ca ar vrea sa stea casatorit, cu alta in casa si sa faca ce vrea. Asta insa nu corespunde cu ce vreau eu.
Daca ii spun ca este ok cum vrea, oricum, ....el: nu, semnez ce vrei tu..
Va mai tin la curent, dara atat de mult imi doresc sa termin odata....

Hanna10, ma bucur mult pt voi, sa fiti fericiti, dar eu cred ca am luptat destul si singurul lucru pt care mai merita atentie e copilul, care este pe primul plan

zepellina