Cum pedepsesti fara a traumatiza?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Cum pedepsesti fara a traumatiza? | Autor: Amalia

Buna dragilor! Pentru mine aceasta intrebare a devenit o problema. Am un baietel de 5 ani pe nume David si probabil ca orice mamica cu simt de raspundere, ma intreb daca metodele pe care le aplic cu el sunt cele corecte.
David este deja grupa mare (la scoala va merge la 7 ani) si anul acesta ne confruntam inca de la inceput cu diverse obstacole. A inceput sa nu mai doarma la pranz la gradinita, iar asta nu ar fi o problema, daca macar ar sta linistit in patut pentru a-i lasa pe ceilalti copilasi sa doarma. Educatoarele (sunt 2 - una o zi, una o zi) se plang ca nu e atent, cand are ocazia alearga prin clasa si pe hol, si risca sa alunece si sa se dea cu capul de ceva in viteza, se baga pe unde apuca: pe sub scaune, mese. Si ce este cel mai suparator este ca a inceput sa minta ca sa poata avea beneficii, de ex. spune ca a dormit ca sa se poata uita la desene acasa.
I s-a explicat si demonstrat in repetate randuri ca o data ce-si recunoaste greseala si se straduieste sa si-o indrepte, pedeapsa e minora, respectiv o seara fara desene, iar minciuna o pedepsim si ne si suparam rau pe el.
De ceva vreme am apelat la a-l pedepsi trimitandu-l in camera lui. Astfel nu mai are acces la desene animate, stie ca mami si tati sunt tristi, renunt la a-i mai citi poveste la culcare si la a ne mai juca cu el. In rest, in zilele in care se comporta cum trebuie, a vazut ca are numai beneficii: cum este si normal, tot timpul meu liber este al lui, seara cel putin 2 ore ne jucam, iesim si afara, citim, coloram...sunt inventiva si rabdatoare.
Imi este teama ca aceasta pedeapsa cu trimisul la el in camera sa nu-l transforme intr-o persoana inchisa. Cand este singur acolo, il aud uneori vorbind singur sau explicand diverse la mutzunei...lucruri care poate mi s-ar parea normale daca s-ar juca langa noi. E bine sa-l pedepsim asa sau faptul ca-l privam de o seara cu noi e o problema si mai mare? Voi cum l-ati pedepsi la sfarsitul unei zile in care aflati de ex ca: n-a dormit la gradinita, iar d-a educatoare l-a si certat ca a deranjat si alti copii de la somn, s-a scapat si pe el uitand sa mearga la pipi, a fost obraznic cu bona care-l ia de la gradi la 16:30 (ii spune ceva de genul "ca asa am vrut eu" cand ii intreaba de ce a facut pe el), si-l prindem cu cine stie ce minciuna?
Am exagerat putin, nu toate se intampla concomitent, dar ca sa va faceti o idee. Culmea este ca pare un ingeras, acasa n-avem probleme, iar timp ii acordam suficient zic eu. De cand ajungem acasa la 18:30-19 si pana la culcarea lui, respectiv 21-21:30, sunt toata a lui. Treburile mi le fac dupa aceea, iar weekendurile suntem fulltime cu el. Nu consider ca are motive sa atraga atentia in vreun mod, pt ca atentie i se acorda din plin. In plus, suntem o familie echilibrata, in care nu exista certuri sau tensiuni.
Stiu ca de la voi pot primi sfaturi bune, asa ca am sa va citesc cu mare interes.
Va pup! Numai bine!

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

corinadana spune:

Amalia si eu am o fetita de 7 ani, este clasa a 2a. La noi e un pic invers adica la scoala e supercuminte si acasa ne supara unoeri.
Pedeapsa la noi este la fel: la ea in camera si sta si se gandeste la ce a gresit si cum ar trebui sa se poarte. Eu nu cred ca o traumatizeaza pedeapsa asta.
Am incercat si fara tv dar nu i pasa prea tare, nu i fan tv.

corinadana mama Ralucai
The mother's heart is the child's schoolroom.

Lona spune:

Eu cred ca pedeapsa cu "izolarea" duce la introvertire, la frustrare, la sporirea neincrederii in el insusi si in cei apropiati.
Am vazut ca si psihologii recomanda uneori aceasta metoda, eu personal sunt total impotriva ei. De altfel, nu mi-am pedepsit baiatul (10 ani) decat foarte, foarte rar si usor (n-am vorbit cu el o ora, n-am mai mers in acea zi la prajitura promisa, explicand ca daca el nu s-a tinut de promisiune pe mine m-a durut, si asta arata asa cum simte el acum). II spun ca sunt trista, iar el, sensibil fiind, regreta imediat si incearca sa se controleze.

Nu exista retete, dupa cum copiii sunt diferiti, ce functioneaza la unul poate fi rateu pentru altul. Insa de un lucru sunt sigura: razvratirile, accesele si excesele comportamentale ale piticilor sunt etape care trec. Experienta mea de mama a aratat ca gesturi care ma duceau la disperare au disparut pe nesimtite. Cred ca discutiile lungi, bunul exemplu, anticiparea reactiilor si specularea lor pozitiva rezolva negresit lucrurile.

Succes mult!

alma spune:

Amalia, eu cred ca pentru faptul ca nu doarme la pranz si pentru scapatul pe el n-ar trebui pedepsit. In primul rand ca lucrurile astea sunt independente de el, daca nu-i e somn, cum sa-l obligi sa doarma? Iar daca mai face pipi, e pentru ca se ia cu joaca si uita sa se duca, iar cand e prea urgenta treaba, nu mai are timp sa ajunga .
Nici fata mea nu dormea la pranz, iar la camin aveam aceleasi probleme, educatoarea se plangea ca nu doarme si ii deranjeaza pe ceilalti. Am rezolvat-o altfel... i-am spus ca nu e obligata sa doarma, isi ia eventual o carte si citeste cat dorm ceilalti sau sta cu ochii pe pereti si se gandeste unde vrea ea. Asta e unul din motivele pentru care a mers la scoala de la 6 ani si jumatate.
Nici eu nu sunt de acord cu izolarea, nu poate decat sa duca la frustrari si la sentimentul ca e abandonat. Mai bine ii interzici sa se uite la TV sau sa stea la calculator, nu-i cumperi in ziua aia ce-si doreste el sau il lasi sa se joace singur in aceeasi camera cu voi.

poze noi

Amalia spune:

Va multumesc pentru raspunsuri!! Exact la introvertire ma gandeam si eu cand spuneam ca totusi consider izolarea ca o metoda de pedeapsa traumatizanta. Inainte de a-l pedepsi i se explica pe larg ce a gresit pana vedem ca a inteles, iar discutiile sunt fara patos sau voce ridicata. Il afecteaza sa ne vada tristi. Partea cu lipsa TV-ului nu reprezinta pedeapsa, pentru ca l-am invatat sa se uite rar, sa prefere compania noastra la joaca (sa coloram, sa decupam, sa ne jucam "Nu te supara, frate!") sau altele similare in locul unei ore la TV.
Nu considera pedeapsa nici sa se joace o ora singur langa noi, pentru ca ne simte lipsa ziua si orice perioada in care e cu noi il incanta.
La partea cu pipi, nu a fost certat pentru ca a facut, ci pentru ca a ascuns si a mintit. I-am demonstrat de cate ori am avut ocazia ca daca recunoaste ca a gresit cu ceva, miscoram drastic pedeapsa sau chiar o eliminam in semn de bucurie ca a fost cinstit cu noi.
Va pup si astept cu interes pareri!

miau-miau spune:

yo sint impotriva pedepselor. N-as putea sa pedepsesc. Imi arat nemultumirea/supararea verbat si explic care e punctul meu de vedere. Nici macar n-am nevoie sa aud "imi pare rau". E suficient sa imi spuna ca a inteles, daca a inteles si ca/daca e de acord sa incerce sa nu repete chestia respectiva. Iar daca nu e de acord cu ceea ce-i spun eu, vreau sa stiu punctul lui de vedere.
La virste mai fragede zau ca nu vad motive de pedeapsa.
La cite greseli fac eu as putea forte bine sa fiu eu cea pedepsita de copil.

Lona spune:

quote:
Originally posted by Amalia

Va multumesc pentru raspunsuri!! Exact la introvertire ma gandeam si eu cand spuneam ca totusi consider izolarea ca o metoda de pedeapsa traumatizanta. Inainte de a-l pedepsi i se explica pe larg ce a gresit pana vedem ca a inteles, iar discutiile sunt fara patos sau voce ridicata. Il afecteaza sa ne vada tristi. Partea cu lipsa TV-ului nu reprezinta pedeapsa, pentru ca l-am invatat sa se uite rar, sa prefere compania noastra la joaca (sa coloram, sa decupam, sa ne jucam "Nu te supara, frate!") sau altele similare in locul unei ore la TV.
Nu considera pedeapsa nici sa se joace o ora singur langa noi, pentru ca ne simte lipsa ziua si orice perioada in care e cu noi il incanta.
La partea cu pipi, nu a fost certat pentru ca a facut, ci pentru ca a ascuns si a mintit. I-am demonstrat de cate ori am avut ocazia ca daca recunoaste ca a gresit cu ceva, miscoram drastic pedeapsa sau chiar o eliminam in semn de bucurie ca a fost cinstit cu noi.
Va pup si astept cu interes pareri!

Cred ca a ascuns si a mintit in legatura cu pipi din jena. I s-au parut mai grave consecintele adevarului decat ale minciunii.

Mie mi se pare de-a dreptul un abuz ca, dupa ce ca stau cu el acasa practic doar cateva ore seara, sa-l frustrez de ele trimitandu-l in camera lui singur. De aici probabil si inversunarea mea impotriva pedepselor. Cred ca un copil este destul de pedepsit daca are parinti foarte ocupati si (eventual) obositi seara ca sa-l mai si execute cu buna stiinta. Apoi ne trezim cu ei mari, si suntem incapabili a le intelegem problemele pentru ca am "ars" etapele. Asta-i parerea mea.

Donia spune:

Nici eu nu sunt pro pedepse, rar am considerat ca fetita mea trebuie pedepsita. Mai degraba stam de vorba, ii explic de ce consider eu ca a gresit, discutam si incercam impreuna sa vedem ce se poate face in viitor.
Iar baietelul tu chiar nu cred ca trebuie pedepsit pentru ca nu doarme la pranz. Iar daca nu doarme imi imaginez ca ii e tare greu sa stea o ora (sau mai mult?) linistit in pat. Am fost de cateva ori la gradi la fetita mea cand era ora de somn, iar copiii care nu puteau dormi se jucau in liniste (ma rog...) cu o educatoare.
Pentru accidentul cu pipi iar nu l-as pedepsi, accidente i se intampla si fetitei mele care are tot 5 ani si jumatate (mai deloc in ultimele 2-3 luni, dar in ultimul an s-au intamplat, totusi). Iar daca accidentul totusi se repeta, eu ti-as sugera sa discuti tu cu el, si nu bona, in fata ei poate se apara fiind rebel. Dar nici macar nu-l certa, e un accident, ca doar n-o face intentionat. La varsta asta se joaca, sunt distrati, e usor sa uite sa mearga la toaleta pana cand e prea tarziu.
Iar pentru celelate nazbatii de la gradinita... as discuta cu el, in functie de cat de des se intampla si cat de grav este totul. Dar mi se pare aiurea sa il pedepsesti tu dupa amiaza pentru ceva ce s-a petrecut dimineata, si nu sub supravegherea ta.
Ce vor educatoarele, in definitiv, sa il controlezi prin puterea gandului? Ele sunt acolo, ele sunt adultii care ar trebui sa aiba pregatirea necesara pentru a controla un pusti de 5 ani.
Sa stii ca fetita mea se joaca singura in camera ei si cu toate astea e una dintre fiintele cele mai sociabile si comunicative. Cand e singura in camera ei o aud vorbind cu tot felul de prieteni sau cu papusile, dar cred ca toti copiii au nevoie de timp petrecut in singuratate. Atunci pot sa inventeze jocuri, reguli, sa fie ei stapanii jocului, sa isi dea drumul imaginatiei fara frica de a fi criticati de adulti, au puterea asupra participantilor la joc (prieteni imaginari sau maimutoi de plus)... ce mai, isi sunt proprii stapani in lumea fanteziei. Asa ca timpul petrecut singur mi se pare un castig, mai bogat calitativ decat cel petrecut in fata televizorului.
Si da-mi voie sa-ti spun ce cred eu, daca in prima faza poate pustiul tau percepe timpul petrecut in camera lui ca pe o pedeapsa, dupa 5 minute cred ca e atat de absorbit in vreun joc incat uita de ce a fost trimis la "izolator".
Eu cred ca ai prinde mai multe muste cu miere . Din ce ai scris cred ca e un baietel cu bun simt si eu personal as prefera sa ii explic de zece ori ca a avut un comportament nepotrivit intr-o anumita situatie, decat sa il pedepsesc. Si as alege sa ma coalizez cu el si nu cu educatoarele. Dupa cum am mai spus, mi se pare aiurea sa ti se ceara tie sa controlezi un comportament la care nu esti martora. Pentru nazbatiile de la gradinita ele sunt responsabile, tu nu poti sa le dai autoritatea sau abilitatile care le lipsesc.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

Amalia spune:

Aveti mare dreptate cu ce mi-ati spus pana acum. De aceea si vroiam sa discut cu voi ce ma apasa pentru ca realizam ca nu fac bine ce fac cu el cu aceasta pedeapsa. Nu am aplicat pedeapsa asta decat de vreo 2-3 saptamani incoace si am sa renunt sa o mai aplic.
La el in grupa sunt anul acesta 39 de copilasi. La un numar atat de mare, nici nu ma astept sa aiba vreme de vreunul, cu atat mai putin de al meu. Ii explic de cate ori este necesar cu ce greseste in timpul zilei (la gradinita sau cu bona), pentru a nu ne lovi de un copil problema mai tarziu, la varsta scolara..
La capitolul cumintenie acasa, sta foarte bine de mult timp. Rar avem motive sa-l certam (nu stica nimic, de mancat nu se pune problema pt ca mananca de parca-l fugareste lupul si nu e obraznic cu noi). Eu sunt foarte rabdatoare si asta ne ajuta sa facem o gramada de activitati educative impreuna sau pur si simplu doar sa ne jucam. M-am pus mereu la mintea lui si eu si sotul si incercam sa-i fim cat mai mult prieteni...din acest motiv eu aflu toate nazbatiile lui mereu, pentru ca are incredere sa mi le relateze.
I-am vazut fisele lucrate la gradinita. E vai si amar. In schimb orice facem impreuna acasa este facut cu rabdare din partea lui si nu sta nimeni aplecat deasupra lui sa-i spuna, fa asa sau asa. Marea majoritate a copiilor sunt exact pe dos, acasa nemaiavand nici o tragere de inima.
La gradinita la el vad ca se merge din ce in ce mai des pe sistemul bulinutelor (rosie daca au facut ceva bun, albastra daca nu) sau pusul pe un scaunel langa educatoare pentru cateva minute (cu alte cuvinte, ii retrage cateva minute din mijlocul copiilor).

Va pup, numai bine!