Copilul meu e foarte timid...cum sa-l vindec?

La fel ca si mine Andrei e nascut in zodia "pesti" si e foarte timid si rusinos.
Eu de fel nu prea cred in zodii dar uite ca ceea ce mi s-a povestit sau am citit parca se adevereste.
Eu, copil fiind, am fost o fire foarte retrasa si timida.
Andrei e nascut in aceeasi zi cu mine....si de cand l-am nascut m-am rugat sa nu semene cu mine la fire....sa fie mai tupeist, "mai barbat"
Si uite ca asa cum e vorba ca de ce ti-e frica nu scapi....
Andrei e la fel.
Si ce ma deranjeaza cel mai tare e partea cu scoala.
Acum e clasa II.
Mai mereu ma opreste doamna invatatoare sa-mi spuna ca Andrei e foarte rusinos, nu raspunde la lectii decat intrebat si chiar si atunci, daca nu stie parca ii vine sa planga.
L-am intrebat de ce nu are curaj sa ridice mana si mi-a raspuns ca ii este frica sa nu rada copiii de el.
La fel in pauza, desi e baiat, doamna zice ca e prea exagerat de cuminte. Nu iese sa se joace cu copiii, sta in banca si deseneaza. Aici recunosc e si greseala mea ca l-am certat atunci cand, in clasa I fiind, tot doamna invatatoare, mi l-a parat ca e foarte nazdravan si alearga in pauza cu alti baieti printre banci si intr-o zi era sa o darame pe ea jos. Asa ca eu l-am certat si i-am interzis sa mai alerge in pauza.
Intrebarea mea este.
Mai aveti careva copii asa timizi sau rusinosi? Cum sa-i vindecam de timiditate?
Doamna invatatoare m-a sfatuit sa-l duc la cateva sedinte la medicul psiholog al scolii. Voi credeti ca e cazul?
Acasa cu noi se poarte normal. Are un tupeeeeeeu. daca ar fi si la scoala asa...

isabela spune:

Eu cred ca trebuie sa-l inveti sa aiba incredere in el. Eu, copil, fiind eram extrem de timida, si la fel ca si Andrei nu ridicam mana pentru ca mi-era teama ca am sa gresesc si vor rade copiii de mine.
Eu o laud pe fiica-mea de fiecare data cand scrie frumos, cand citeste corect, cand gandeste corect. Am observat ca astfel castiga incredere in ea. I-am spus ca , si daca greseste nu-i nimic, chiar daca ceilalti vor rade de ea, ca si ei vor gresi la un moment dat, dar ca este ceva normal sa gresesti, si ca stfel inveti.

april spune:

Si fetita mea e mai timida, asa am fost si eu. Asta e. Nu ne putem schimba. Insa incerc sa o incurajez. Obserb ca se subestimeaza. Exact ca mine! Mereu vrem mai bine. Pe de alta parte nu e chiar rau. Decat zvapaiati mai bine la locul lor. Bine ar fi daca s-ar situa undeva intre.

corinadana spune:

Mirelam tu poti sa i insufli mai multa incredere in el.Cu timiditatea, mai ales ca i mostenita, nu prea ai ce face. O sa i treaca lui incet, incet cu varsta. Eventual du l la un sport ceva dar nu cred ca trebuie sa l duci la psiholog. Ar putea crede copilasul ca i ceva rau cu el, si nu e.

Si zici ca acasa e tare tupeist, pai echilibreaza si el balanta cum poate.Parca o recunosc pe pustoaica mea. De aia iti zic de un sport ceva ca poate mai reuseste sa se descarce acolo si va mai iarta pe voi.
Succes! Si lase le incolo de zodii!!!! Fiecare copil e unic.

corinadana mama Ralucai
The mother's heart is the child's schoolroom.

mirelam spune:

quote:

---

Originally posted by corinadana

Mirelam tu poti sa i insufli mai multa incredere in el.Cu timiditatea, mai ales ca i mostenita, nu prea ai ce face. O sa i treaca lui incet, incet cu varsta. Eventual du l la un sport ceva dar nu cred ca trebuie sa l duci la psiholog. Ar putea crede copilasul ca i ceva rau cu el, si nu e.

Si zici ca acasa e tare tupeist, pai echilibreaza si el balanta cum poate.Parca o recunosc pe pustoaica mea. De aia iti zic de un sport ceva ca poate mai reuseste sa se descarce acolo si va mai iarta pe voi.
Succes! Si lase le incolo de zodii!!!! Fiecare copil e unic.

corinadana mama Ralucai
The mother's heart is the child's schoolroom.

---

Asta mi-e si mie teama daca-l duc la psiholog....sa nu creada ceva rau si apoi dam in altele.
Dar ma tot preseaza invatatoarea ca nu-i nimic rau in asta, ca e psihologul scolii, Andrei o cunoaste bine ca a mai facut ore cu ei cand a lipsit doamna. Si ca doar sa stea de vorba cu el si sa ne sfatuiasca pe noi cum sa discutam cu el.
Partea tare e ca doamna psiholog, dupa cum spuneam mai sus a facut anul trecut ore cu ei vreo 3 saptamani, ca invatatoarea lor a fost plecata din tara. Daca ar fi vazut ceva la Andrei mai ciudat cred ca mi-ar fi spus ea de atunci.
Iar partea cu sportul am rezolvat-o oarecum...l-am inscris la karate, sper sa-i placa.

corinadana spune:

Foarte bine!!!!
Sa va traiasca pustiul si sa se faca mare karatist!

corinadana mama Ralucai
The mother's heart is the child's schoolroom.

betiana spune:

Timiditatea se poate mosteni,dar se poate educa.Important este sa nu se izoleze de copii si sa se joace in pauze cu ei.Pauza este pentru descarcarea energiei.Nu cred ca este necesara interventia psihologului.Ofera-i mici sarcini gospodaresti (ex : sa cumpere paine).Astfel isi va invinge incet-incet timiditatea, intrand in contact cu oameni straini.Spune-i ca atunci cand stie lectia sa ridice mana.Va fi apreciat si tu vei fi mandra de el.

zfcristina spune:

Da,din pacate si fetita mea este timida....la gradinita,mi-a spus educatoarea ca nu vrea sa participe la educatie fizica,ca nu spune poezii,nu vrea sa repete cand i se spune o poezie sau un cantecel,desi le memoreaza si vine acasa si ni le spune noua sau pur si simplu o aud cantand un cantecel,pe care nu aveam idee ca-l stie.
Eu ma gandesc ca este in mare parte vina mea,sunt mai severa cu ea si tip foarte des cand nu ma asculta si nu vrea sa faca ce ii spun.


1 ,2
3
am implinit 2 anisori
Cristina , mami de cei mai frumosi si iubiti copii de pe pamant

alina_antoaneta spune:

Buna!!!
Si eu sunt tot in zodia pestisorilor...stiu cum e si acum la aproape 40 ani tot timida sunt si nu mai sper sa-mi treaca.
Si fetitza care este in clasa 2 e la fel...timida,nu are incredere in ea,se subestimeaza...
incerc sa o incurajez dar,fara nici un rezultat.
e ff adevarat ca la lectii mai ridic tonul k doar om sunt si eu.

teo1970 spune:

Aproximativ 1 copil din 2 este timid. La unii insa, lucrul acesta este o adevarat problema. Daca metodele prezentate mai jos nu dar rezultate si daca va simtiti copilul in suferinta din cauza aceasta, puteti apela la un psiholog. Cu ajutorul lui, veti intelege motivele dificultatilor copilului si veti putea sa-I veniti mai bine in ajutor.

Cum va puteti ajuta copilul?

• Nu-l etichetati drept un timid, chiar daca va ginditi ca este asa. Daca il scuzati fata de vecin spunind: “Scuzati-l, este timid”, nu faceti decit sa mariti dificultatea copilului. Astfel de diagnostice sfirsesc intotdeauna prin a se adeveri. Etichetarea este o metoda comoda, insa ea nu il va ajuta pe copil sa se schimbe. Este mai bines a spuneti: “Paul nu va cunoaste inca bine; va vorbi cu dvs. data viitoare” - nu etichetati comportamentele si reactiile copiilor; in timp, ei vor inceta sa mai incerce sa se corijeze, caci vor spune: "ce rost are sa ma mai schimb sau sa incerc sa fac ceva, daca oricum (mi se spune ca) sunt un ...timid, sa zicem
• Acceptati ideea ca nu puteti forta copilul sa vorbeasca, nici sa fie mai sociabil decit este; isi va schimba atitudinea numai daca va cistiga progresiv incredere in el, deci nu impingindu-l cu forta in fata proiectoarelor
• Fixati cu claritate lucrurile pe care le asteptati de la copil si aratati-i-le. Spuneti-i ca, chiar daca nu-I face placere sa intretina o conversatie, trebuie cel putin sa spuna ”Buna ziua”, “multumesc” si “la revedere”. Felicitati-l de fiecare data cind o face din propruie initiative
• Nu vorbiti in locul copilului, nu faceti demersuri in locul lui, chiar daca nu raspunde la intrebarile care I se pun sau daca vi se pare foarte timid. Trebuie sa invete sa-si poarte singur de grija, fara sa-I “salvati imaginea” cu fiecare ocazie. Ajutati-l in schimb sa se punain locul persoanei careia refuza sa-I vorbeasca.
• Ajutati-va copilul sa capete incredere in el, laudindu-l: “imi place umorul tau – este un mare atu in viata sa poti face oamenii sa rida.”; “Esti intr-adevar bun la gimnastica, ar trebui sa continui sa te antrenezi”. Incurajati-l sa vorbeasca in cadrul familial, unde se simte in siguranta
• Jucati-va “de-a leul”. Copilul este un leu mare; el trebuie sa raga foarte tare (lucrul acesta cere antrenament), ca sa va sperie. Se poate juca, de asemenea, sarind pe dvs. ca si cum v-ar ataca. Lucrul acesta ii va fi mai usor daca-si ascunde fata in spatele unei masti. La modul general, orice deghizare care-I permite sa intre in pielea altui personaj il poate ajuta sa se exprime. Nu ezitati sa-i imprumutati haine de adult si o trusa de machiaj de spectacol. Inscrieti-l intr-un grup de teatru sau de pantomime, daca asa ceva este disponibil.


Anne Bacus, Copilul de la 3 la 6 ani (Copilul de la 1 zi la 6 ani)

in alta ordine de idei, din ceea ce am vazut eu, psihologii care lucreaza cu copii fac totul sub forma de joc, nu de "lectie", asa ca nu cred ca trebuie sa-ti fie teama sa mergi cu baietelul la psiholog; pe de alta parte, cred ca ei au metode specifice de abordare a timizilor; in orice caz, in primul rind probabil ca ar trebui sa incetezi sa-l privesti ca pe un timid (adica sa te tratezi si tu si sa nu mai fii vizibil ingrijorata); cred ca si el isi da seama ca este privit asa (de catre invatatoare, de catre tine) si asta nu are cum sa-l ajute sa imbunatateasca lucrurile

in general, am observat (si nu numai la copiii, ci si la adulti) ca "etichetarile" sunt f. eficiente ; daca cineva este etichetat de catre familie, anturaj, societate, de drept sau nedrept intr-un fel, cu timpul ajunge si el sa creada ca e asa si nu mai lupta ca sa se schimbe (un soi de "picatura chinezeasca")

mult succes, Mirela si Andrei !

PS uite, m-am mai gindit la ceva, asa cum scriam mai sus: ti-a fost teama de cind s-a nascut (dupa cum singura ai spus) ca va fi timid; cred ca, gindind asa, fara sa vrei i-ai indus un astfel de comportament; cred ca trebuie intai si intai (sau in paralel) sa iti corectezi tu modul de a privi acest aspect al caracterului lui Andrei (uite, nu i-am zis problema, caci ar trebui sa n-o mai privesti ca pe o problema)

apropo de ceea ce ai scris tu ca dna inv spune ca Andrei raspunde doar daca e intrebat; in fond, de ce-ar trebui sa raspunda neintrebat ? (atunci probabil ti s-ar fi spus ca e obraznic); nu vreau sa spun prin asta ca el poate nu are intr-adevar un anumit grad de timiditate, dar pe de alta parte de ce ar trebuie sa se incadreze neaparat intr-un tipar ?

simali spune:

Foarte frumos raspunsul dat de Teo1970. Mi-ar fi placut ca cineva sa-i fi scris mamei mele aceste cuvinte. Poate ca m-ar fi inteles mai bine.

Vreau sa completez cu doua idei practice. Pustiul meu este timid ca si mine (imi place insa sa cred ca nu exagerat de timid). De foarte mic repetam imreuna expresia "numai prostii rad de altii". Daca spune "vor rade de mine" replica mea este "si ce daca, numai prstii rad de altii. Cui ii pasa de ce cred prostii.". Chiar si la gradinita, cand copiii au ras de el pentru nu stiu ce le-a tipat "numai prostii rad de altii". Expresia aceasta este ca o arma. O foloseste pentru a se apara si pentru a da legitimitate faptelor lui.

Alta este un concurs de salutat. Trecem prin fata unei vecine si eu salut prima. El nu saluta deloc. Spun: "1-0 pentru mine la salutat". A inceput sa intre in joc si nu se mai gandeste la salutat vecina care-l intimideaza ci la acumulat puncte pentru salut. Face progrese impresionante in directia salutatului cu jocul asta. Puteti sa credeti ca a salutat el primul o vecina ca sa-mi spuna apoi "1-0 pentru mine"?


alice simon