Copilul meu e foarte timid...cum sa-l vindec?
Raspunsuri - Pagina 2
rpetraru spune:
Super tare ideea ta SIMALI, cea cu salutatul. Sa stii ca de astazi o pun in practica deoarece baietelul meu, Andrei care are 5 ani nu saluta pe nimeni. Multumesc de sfat.
Andreiul meu este la fel de rusinos, atat de de rusinos incat atunci cand este obligat sa intre intr-o colectivitate pe care nu o cunoaste il bufneste plansul. Si il vad cum se forteaza sa nu planga...si mi-e atat de mila de el!!! Si eu am fost la fel insa acum, la cei 35 de ani m-am vindecat total. Stiu ca si el se va vindeca insa va mai dura.
agho spune:
Bun raspuns Teo!
Super ideea cu concursul la salutat,[b/] Simali!
Mirelam[/b],nu sunt psiholog de profesie, dar daca as fi si tu m-ai evita din motivele expuse de tine, m-as supara.
1. E mai usor pt. tine(pt. fiecare dintre noi de fapt) sa intelegi/sa intelegem copilul care seamana cel mai bn cu noi.
2. Daca tu nu ti-ai rezolvat inca problema cu timiditatea, inca nu ai cunostintele si resursele necesare sa-l ajuti, cu toata dragostea si bunavointa de care dai dovada!
3. Faptul ca ai deschis subiectul pe forum, sigur te va ajuta, macar pt. ca te descarci sufleteste, afli si alte pareri samd.
4. La chestiunea ca sa nu mergi la d-na psiholog, nu sunt de acord. Pai daca aveti o d-na cu pregatire in scoala, deci e aproape de voi, iti poate da niste sfaturi bune tie in primul rand, il poate sprijini si pe copil. De unde ati scos dragelor chestia cu : << Nu te duce la psiholog!>> ? Plus ca nu te costa nimic, absolut, decat timpul de care ai nevoie sa discuti asa cum ai discuta cu o prietena. Stiti ca si ceea ce facem noi pe forum sau acasa cu prietenele sau rudele (care ne asculta/ ne inteleg) se numeste PSIHOTERAPIE SPONTANA. Diferenta e ca psihologul poate aplica TERAPII la modul profesional.
5. In cls. a V-a, o data pe sapt. , toti copiii din cls. cu baiatul meu faceau o ora de consiliere psihologica. Eu una am fost incantata. Aplicau diverse teste, discutau etc.
6. Exemplu in familie: Fetita mea care acum are 10 ani, in cls. I, si-n a II-a in pauza nu se misca din banca. Tot timpul desena, isi gasea ceva de facut. Avea foarfeca la ea, decupa, lipea, colora, origami etc...Socializa, dar ffff putin. Vorbea, raspundea la ore, dar putin si timid. Acasa: vorbea tare, glume cat cuprinde, replici haioase si spontane, rasete, ghidushii...Si stii cum e, te miri ca Domne', ce-are copilul?
Colega ei cea mai buna (si prietena de la scoala numai), tacuta si ea la ore. Si daca stia, abia raspundea. Abia anul acesta a sesizat si d-na invat. ca a dat o replica/raspuns in timpul orei, spontan (fara ridicat de mana, chestii de-astea "oficioase"). iar in cls. am observat ca mai exista cativa baieti timizi, inteligenti, dar mai retrasi, mai potoliti. Altii, prea guralivi si indrazneti chiar. Asa ca sunt probleme de rezolvat si cu unii si cu altii.
Concluzia: cu ajutorul nostru, cu intelegere, cu incurajari,comunicare, sport (asa cum ti-ai propus pt. copil) etc., lucrurile se pot imbunatati esential. Cu mult curaj si-ncredere, mergi si la consilierul psihologic din scoala. Ideea ca sa nu creada copilul nu-stiu-ce depinde ff mult de felul in care ii prezinti tu situatia. Mare atentie! Nu-ti mai revarsa personalitatea timida peste personalitatea lui, care poate nu e asa cum o vezi si-o crezi acum.
Am o prietena care a fost atat de ambitioasa in scoala si dezinvolta (nascuta tot in zodia la care te referi tu, si mai sunt si altii mult mai indrazneti si deschisi).
Daca simti ca psihologul nu te poate ajuta, poti renunta la serviciile lui. Dar la timiditate, cred ca ai nevoie si tu de incurajare si ajutor. A...si mai am o prietena care si in facult. era atat de timida ca era ii transpirau si palmele groaznic. Si-acum are si carnet de conducere si e asa de luptatoare, bataioasa. Inveti!!!
Bafta!