dupa accident...

dupa accident... | Autor: columbiana

Link direct la acest mesaj


acum doua saptamani am avut un accident de masina; eram singura, am iesit de pe carosabil pe un teren de golf, m-am lovit de copaci-cred n-am accidentat pe nimeni, doar masina am cam facut-o praf; asta nu-i nimic ca asigurarea acopera daunele; la urgenta mi-au facut analize, radiografii, concluzia a fost ca n-am nimic (doar ca ma sufoc, de atunci si n-am aer la volan, ajung transpirata si tremurind acasa)
problema este ca mi-e foarte frica si nu stiu cum sa ma stapinesc si sa trec peste asta; inainte conduceam cu 125#ora in medie pe autostrada,a cum ma tirasc pe prima banda sub 100, n-ar fi nimic dar nu stapinesc masina; deocamdata conduc masina de curtoazie, va fi si mai rau cind va trebui sa o aduc pe a mea, sa o schimb nu am cum dar imi trec tot feluir de ginduri prin cap, ca aia e masina cu ghinion, ca o sa mor in accident de masina, etc;

nu am transport in comun la indemina intre casa si job, si oricum nu ma pot descurca fara masina, dar pe de alta parte am senzatia c-o iau razna....

aveti ceva sugestii, sau macar incurajari:)))) daca nu-i prea mult?


(am carnet de zece ani si am sofat la greu si acasa si aici, am mai trecut prin doua accidente dar in Romania si nu conduceam eu....)


Ana


"If you talk to God, you are praying; If God talks to you, you have schizophrenia. If the dead talk to you, you are a spiritualist; If you talk to the dead, you are a schizophrenic."

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns sinzi_ana spune:

Ana, soltuia este sa stai la volan si sa conduci cat mai mult...
Eu incercam sa imi spun ca a mai trecut o zi in care a fost totul ok...si tot asa...pana intrii din nou in rutina...




Fiecare dimineata e un nou inceput

Sinzi, Radu si David bomba pisaloaga
:
varsta, poze, D-ale lui David

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gabbriela spune:

ar trebui sa te gandesti ca a fost doar una ccident, se poate intampla la oricine si totul va fio ok, daca tu ai iesit ok din accident si nu ai ranit pe nime.
Daca aceste senzati de nesiguranta contiunua mergi si vb cu un specialist.. ai ramas cu un soc si trebe luate masauri.. poate ti se vor prescrie si ceva anti depresibe, depinde gravitatea cazului in care te afli...
ideea este ca nu e bine sa stai asa cum esti la ora actuala.

Ma bucur ca ai iesit cu bine din accident, multa sanatate si refacere morala rapida


Sanatate si numai bine


Pentru Barbye - una dintre noi! Trebuie sa ajuti!
Tine aripioara asta, voinice

Nicole mami lui www.babiesonline.com/babies/j/julianleonardo/" target="_blank">Julian
www.dotphoto.com/go.asp?l=gabbriela&p=gabbriela" target="_blank">1, 2, 3, 4, 5, 6, 7
Never discourage anyone...who continually makes progress, no matter how slow. - Plato

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns michelle7 spune:

pai faptul ca n-ai patit nimic inseamna ca ai un inger pazitor.
poate a fost un semn ca trebuie sa reduci viteza ( zic si io ) ca banuiesc ca 125 la ora e putin peste viteza legala ( sau? )
si inca ceva.am citit undeva ca trebuie sa iti invingi frica imediat . adica sa conduci cat mai mult ca altfel ai sanse sa nu mai conduci niciodata de frica

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns artar spune:

Acum 10 ani am avut si eu un accident de masina,era fostul la volan,eu in dreapta, era polei,a sarit un om pe sosea fara sa se asigure nimic,avea si viteza,frana si ne-am izbit de un copac,ne-am rasturnat,nu aveam centura,eu am spart cu picioarele bordul si cu capul oglinda retrovizoare,eram plina de sange dar am mers pe picioare pana la spital..nu vroia nici un taxi sa ne ia ca le murdaream masina...Fostul nu a patit nimic...

A doua zi aveam examen pt obtinerea permisului..M-am dus la aia vanata pe fata sa le spun ca nu pot sa dau examenul pt ca am avut un accident,s-au uitat ingaduitori la mine,nu m-au crezut erau convinsi ca m-a batut barbatul acasa...Asta e singura parte comica din situatie...Bineinteles ca vreo 3 luni nu dormeam noaptea si ma gandeam ce fac eu cand va fi sa fie urmatorul examen..Mi-am facut curaj,am mai luat 10 ore de lectii de condus si am luat cu brio.Apoi nu am mai condus 3 ani..deloc..nici nu aveam nevoie..

Apoi am avut nevoie,fostul a plecat in voiaj si trebuia sa conduc..am inceput incet,incet,nu dormeam noaptea,imi faceam traseul in cap,imi imaginam tot felul de catastrofe care nu s-au intamplat..din fericire...

Azi sunt reprezentant de vanzari la o firma,stau numai pe masina,fac cam 5.000 de km pe luna si-mi castig practic painea cu ajutorul permisului aluia pe care l-am obtinut atat de greu..

Asa ca mult curaj si ai sa vezi ca nu se intampla nimic..Reflexele le ai asa ca tot ce trebuie sa faci e sa conduci incet,incet,practica e cea care conteaza si ai sa capeti iar incredere in tine!

Oana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lorelei_19 spune:

poate ai nevoie de ajutor sa-ti revii. eu am o prietena care e psihiatru si mi-a mai povestit (fara nume, bineinteles) cam ce fel de fobii au unii oameni. faptul ca poti sa conduci - chiar si cu teama, arata ca esti pe drumul cel bun. daca insa nu se imbunatatzeste situatzia, ash vorbi cu un psihiatru. Bine ca nu ti s-a intamplat nimic

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ancamironiuc spune:

Ana, eu am avut 2 accidente urate, fara mari probleme fizice insa urate. Nu aveam carnet, nici macar varsta. Am ramas cu un soc puternic mai ales dupa primul accident. Nu am mai dormit o luna.

Chiar si ca pasager m-am jurat ca nu mai urc in masina, insa este destul de greu. Daca urcam incepeam sa bag placa "mai incet, pune frana!".

Frica a trecut treptat. Dupa al doilea accident eram programata la examenul pentru permis. Aveam gatul imobilizat cu o minerva (puteam sa o scot) si m-am dus cu ea in geanta. Am dat examenul si l-am luat. De ce? Pentru ca ma simteam in siguranta stiind ca pot merge cu 20km/ora fara sa stresez pe nimeni...in masina.

Tu ai permis. Faptul ca ai fost chiar tu cea care conducea nu face situatia prea usoara. Insa pot sa iti spun sincer ca cea mai buna solutie este sa conduci imediat. Miaca-mea, dupa primul accident, in care s-au mirat toti ca am scapat intregi, a condus 300km ca sa ajungem acasa (alta masina bineinteles). Sotul ei ia spus ca daca vrea acasa conduce, el doar i-a adus masina. I-a fost greu, mai ales ca trebuia sa mearga pe autostrada...insa efectele au fost pozitive si in timp sperietura a trecut. Te sfatuiesc sincer sa mergi mai mult in oras, la viteza mica nu ti se poate intampla nimic, in zone pe care le cunosti, ca sa te simti in siguranta. Apoi vei vedea ca incet incet se va atenua senzatia de frica.

Cat despre masina. Daca nu a fost lovita rau de tot ca sa zici ca nu mai prezinta siguranta chiar si reprata nu ai de ce sa te temi, pana la urma o cunosti si te-ai obisnuit cu ea iar ghinioinul...daca e sa fie nu conteaza cu ce masina esti. Eu ramsesem cu obsesia ca masinile noi poarta ghinion pentru ca la ambele accidente am fost in masini abia cumparate.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marci spune:

Eu am avut un accident usor la o saptamana dupa ce mi-am luat permis. Mi-a fost f greu sa-mi revin, dar masina am urat-o din tot sufletul. Intr-un final am dat-o de pomana si am fost f fericita.
Nu cred in superstitii, dar dupa ce am dat-o am aflat de ce a trecut pe la atatia proprietari: toti au avut accident cu ea si au vandut-o.
La mine a fost o chestie f ciudata, cand si cand nu-mi tinea frana, dar cand o dadeam la cineva sa o incerce, mergea. Va dati seama ca fiind incepatoare nimeni nu ma credea cand spuneam ca sunt momente in care nu tine frana.
Acum conduc, dar am ramas cu o obsesie, sa am distanta dintre mine si cel din fata mare, f.mare chiar.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns columbiana spune:

fetelor, va multumesc.
pina la urma am sa ajung la un specialist, cred, pentru ca nu-mi pot stapini tremuratul si teama la volan; necazul e ca masina era aproape noua, nu se pune problema s-o vind, dar chiar am senzatia ca-mi poarta ghinion , barbatu-meu spune ca astea-s basme :)))

michelle, scriam cindva ca condusul in Montreal seamana cu cel in Bucuresti, aproape nimeni nu respecta limite de viteze, si cind se pune unul in kurul meu pe autoruta, n-am ce face decit s-o calc; mai nou am parte si de claxoane si de semnul ala...:))) cind ma depasesc.

Ana


"If you talk to God, you are praying; If God talks to you, you have schizophrenia. If the dead talk to you, you are a spiritualist; If you talk to the dead, you are a schizophrenic."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ira spune:

Ana, eu cred ca in momente din astea e bine sa avem incredere in ceeace simtim noi insine, nu neaparat pentru corectitudinea rationamentului, ci pentru augmentarea comfortului psihic.

Daca tu te simti mai bine s-o vinzi, fa cum iti dicteaza inima, nu ar avea sens sa suferi de fiecare data cand urci in ea numai pentru faptul ca refuzi sa-ti accepti identitatea de superstitioasa. Nici eu nu cred ca masina are ghinion, dar daca tu esti convinsa ca masina e ghinionista, iti va fi mai bine sa renunti la ea. Mai ales ca e accidentata, o masina rupta si lipita nu va mai fi niciodata la fel, se deterioreaza mult mai repede.

Accidentele sunt de multe ori o loterie. Poti sa fii sofer perfect si sa intre un ametit in tine. Nu a fost vina ta si nu trebuie sa-ti scada increderea in tine ca si sofer.

Curaj si capul sus, la cate ai facut tu in viata, sa te reapuci de condus fara frica ...e floare la ureche !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marci spune:

Ana, senzatiile astea le-am avut timp de o luna. Nu vreau sa-mi amintesc de starile de voma si de treumurat, numai la gandul ca va tb sa conduc.
La mine a functionat f bine urmatoarea fraza, pe care mi-o ziceam de fiecare data cand plecam cu masina: merg incet, nu are ce sa mi se intample, daca simt masina la 30km/h, cu viteza asta ma deplasez! Timp de o saptamana am mers cu 40km/h, pe banda a treia, spre disperarea tuturor. Acum, daca nu ma uit in bord, ma trezesc ca merg cu 70km/h.
Ia-o usurel, fa abstractie de claxoane si de gesturi obscene!

Mergi la inceput