dupa accident...
Raspunsuri - Pagina 2
Lemoni spune:
Voi sunteti mai tari fetele ,eu am patit un accident cu vre-o 10 ani in urma ,nu conduceam eu ci un prieten .Din fericire nu am patit nimic dar am ramas cu o spaima ce nu va pot spune, cred ca 5-8 ani am mers numai in locul din spate de la masina,acum am carnet dar conduc numai daca este necesar si numai pe distante mici pe autostrada nici vorba mi se face rau cand conduce al meu nu as putea sa fac fatza la stres.
Saturi Ana nu stiu sa-ti dau pt ca oricum esti mult mai tare ca mine, dar daca gasesti secretul sper sa-l impartasesti si cu mine.
ai grija de tine si ma bucur ca nu ai patit nimic.
olim spune:
Si eu am avut un accident acum 4 ani, si am trecut prin momente groaznice.Stateam la semafor in rosu si m-a plesnit unul din spata,eu nu am patit mare lucru si nici masina mea, dar cealalta era praf toata fata.Noroc ca aveam centura, ca bou a intrat cu 120 in mine
O saptamana nu am vrut sa maio conduc si decate ori stateam la semafoare vedeam acelas lucru, ca cineva ma loveste din spate.Si acum uneori is foarte atenta , mai ales cand vad in oglinda ca cineva vine mai tare, dar am reusit sa trec peste asta, doar conducand si repetandu-mi ca pot si ca nu se intampla nimic.Eram ca o banda stricata, dar am reusit sa trec peste tot si am condus mult de atunci.
Incearca sa te autosugestionezi ca poti, si chiar vei putea sa treci peste acest momet.
Multa bafta
lorelaim spune:
Ana - iti urez multa-multa sanatate si curaj in continuare! Ai un inger pazitor alaturi de tine asa ca nu-ti fie teama nici o clipa - bunul Dumnezeu te ocroteste! Masina nu-ti poarta ghinion - dar daca tu te simti mai comfortabil s-o schimbi decat s-o conduci - atunci mai bine vinde-o si ia alta. Stiu cum se conduce in Montreal - fara semnalizare, orice nebun trage de volan si-ti taie fata fara drept de apel!
Apropo de nesim care te "imping de la spate" sau iti fac nu stiu ce semne - pur-si-simplu INGNORAI! Viata ta este importanta si implicit comfortul tau la volan! Asa ca "grabitii" trebuie sa devina invizibili pt tine! Am vazut odata in Ro o chestie foarte faina: un autoturism Dacia avea un afis lat la baza geamului din spate cu litere de-o schioapa: NU MA GRABESC SUNT IN VACANTA!
Multa sanatate & bafta-ti doresc!
columbiana spune:
fetelor,
va multumesc pentru raspunsuri 
incep sa-mi revin, treptat- pe autostrada merge (pentru ca accidentul s-a intimplat pe o strada laterala), dar inca tresar si incep sa ma sufoc cind dau peste o groapa si aud zgomote sub masina, incep sa rememorez senzatiile si zgomotele cind masina se lovea..iar pe strazile cu dublu sens e cel mai greu- am senzatia ca nu incap in banda si ca voi acrosa masina din sens invers sau voi iesi de pe carosabil...
singura solutie e timpul intr-adevar; inca e ok ca conduc masina firmei de locatie (ma rog sa spuna cei de la asigurari ca ne vor despagubi financiar fara sa recupereze masina- ca e a treia saptamana si mea inca nu e reparata)
o zi buna va doresc,
Ana
"If you talk to God, you are praying; If God talks to you, you have schizophrenia. If the dead talk to you, you are a spiritualist; If you talk to the dead, you are a schizophrenic."
cicina spune:
Ana, timpul le rezolva pe toate. Cu calm , nu apasat tare pe accelerator o sa incepi sa-ti recapeti increderea in tine. Senzatia asta am avut-o dupa ce-am picat prima oara la examen, imi tremura piciorul de nu puteam apasa pe ambreiaj. Si iata ca acum cu mult curaj fac si 2000 km singura.
cicina
parpalak spune:
michelle, o sa rizi, dar 125 p-aci nu e mult decit daca esti singur pe strada. Eu am patit si sa prind o bucatica libera in fata si sa bag 140 pe banda expres si sa ma trexzesc ca ma depaseste unul zburind prin dreapta. Se cheama "mersul cu coloana".
Ana, terapeutic, pentru cind ti se mai critica stilul de condus, iti recomand racnitul de injuraturi romanesti compuse din 20 de cuvinte si peste. Are marele avantaj ca ajungi la destinatie fara nici cea mai mica memorie ca ai fost criticata pe drum.
Si sa stii ca psihozele astea bazate pe traume trec cu timpul, incet ce-i drept. Recomand cu caldura si ceva vitamine, vezi ca sint la farmacie ceva contra stresului, plus o cura mica de melatonina, care nu-i somnifer, e usor relaxant al sistemului nervos, se recomanda la jet lag si serviciul in schimburi, mie mi-a imbunatatit foarte tare calitatea somnului, si cu somn se repara psihicul mai bine decit cu orice. De exemplu sint in stare sa adorm la loc chiar daca ma scoala copilul de 7 ori si ciinele de 2 ori pe noapte..
Si daca chiar n-ai incotro si trebuie musai sa conduci masina despre care crezi ca-ti aduce ghinion, stropeste-o cu apa sfintita si tine o sticla in masina, pina poti s-o dai sau s-o schimbi.
Eu n-am facut pina acuma la volan decit un fender bender micut, acu 5 ani, dar acu 7, cind m-am apucat de condus, nu pot sa-ti zic ce frica mi-era. Abia a treia oara am luat carnetul si conduceam mereu cu sotul linga, care-mi dadea biscuiti dulci si suc ca sa putem ajunge la destinatie. Efectiv ma deshidratam de transpiratie si faceam cel putin cadere de zahar din pricina tensiunii. In ziua cind am luat carnetul era sa fac infarct de agitatie. Am luat 4 rudotele in interval de vreo doua ore, si dupa al patrulea m-am mai potolit oleaca. Mi-am luat pulsul si era 140. Dupa inca doua ore am reusit sa adorm. Asa-i cu condusul asta..
Sanatate la bebei si mamici.
Poze de cind eram mici si Poze si filme
betiana spune:
Dragele mele,eu mi-am luat carnetul...din frica.Am vrut sa-mi inving starea de panica cauzata de un accident in Texas,chiar in noaptea de Revelion.Din masina nu s-a ales nimic,dar noi,cei 5 ocupanti am scapat mai mult sau mai putini teferi.Eu am avut comotie cerebrala si eram un fek de Van Gogh feminin.A venit un doctor plastician si mi-a cusut urechea.Cand am revenit in Romania aveam o stare usoara de agitatie psihica.Dar,mi-am invins frica luandu-mi carnetul de sofer.Si la un an de sofat prin Bucuresti primul drum mai lung.La mare.La jumatatea drumului un trailer mi-a aparut in curba si pe banda mea de mers.Am iesit in decor,dar vai...in decor erau doi tineri.Pe unul l-am luat pe capota.Nu a murit nimeni.Imi scazuse tensiunea.Politistii i-au spus sotului meu sa conduca el mai departe,dar el care desi avea carnet nu condusese nici o zi.Am fost fara parbriz pana la mare si m-am intors fara parbriz.Pe o ploaie marunta.Nu mai suportam sa vad masina.Cu prima ocazie am vandut-o.Deci frica se poate invinge.Am condus in continuare,putin mai tematoare.
RAMONELLA spune:
Mai fetelor si eu am avut un mic accident la doar 3 luni dupa ce mi-am luat carnetul.am inceput cu frica sa ma duc singura la servici cu masina...Incepusem sa capat incredere...Oricum serviciul nu era departe,vreo 2 km,mergeam incet,ce se putea intampla?Si intr-o zi mergeam la servici,singura in masina...Drumul destul de liber....Pe o parte si de alta erau parcate masini.Din fata venea o masina iar eu am tras dreapta.Dar cand am pornit de pe loc,n-am facut destul stanga si......Masina mea:spart farul dreapta fata,spart aripa(Citroen C4,nou nout,aripa din fibra de sticla si s-a spart toata)usa dreapta zgariata(noroc ca era ffff murdara si mai mult s-a luat murdaria).Masina lovita:Spart cat o moneda stopul de pe spate si zgariat 5 cm bara.Propietarii masinii au fost f amabili cu mine,n-au zbierat sau injurat....dar eu m-am speriat f tare.
Asa,si de atunci,nu am prea condus....mi-e frica,nu stiu de ce...imi tot repet ca nu are ce sa mi se intample ca nu ma duc tare....ca atunci eu am fost de vina si puteam evita...Nu stiu cum sa fac sa nu mai imi fie frica...voi ajunge un sofer de Duminica,vorba aia....Imi este frica ca iara o s-o lovesc...sotul spune"si ce,ai casco"....dar nu stiu,voi ati trecut prin asa ceva,sau sunt eu exagerata...si de fapt n-ar trebui sa-mi fac griji...
NUNTA
28.05.2005
http://photos.yahoo.com/ramon_ramonel
bebitzu spune:
Parpalak si Ana, pai la 125km/h sau 140km/h eu cred ca as innebuni.Si eu am mania vitezei insa personal mi se pare mult.Cand suntem cu Mihnea in masina sotul nu are voie sa conduca cu mai mult de 100km/h iar cand iesim din Montreal (autoruta) - max 120km/h, si pot spune ca nu am vazut pe nimeni disperat ca nu ne poate depasi, in fond sunt 3 benzi, fiecare cu banda lui.
Nu stiu ce-as putea spune ca sa fie bine, un remediu ceva, pentru ca pana acum, din fericire, nu am avut nici un accident, insa sper sa treci repede de aceasta perioada.
Un gand bun si o.
parpalak spune:
bebitzule, conduc cu coloana, la viteza la care mi se pare ca stapinesc masina. Cind ma intorc de undeva cu Paul, dupa o zi de distractii, nu ma misc de pe prima banda, si si-acolo mi se pare ca se merge repede. Si intotdeauna las spatiu in fata (tot a fost bun la ceva fender benderu ala). Singura problema e daca sare un cauciuc sau altceva tehnic la masina, Doamne fereste, si-atunci nu cred ca e mare diferenta intre 100 si 120-40. (Desi, ca sa zic drept, n-am citit statistici). Oricum eu presupun de toate masinile pe care le vad ca acu face soferu infarct si sa fiu pe faza sa-l evit. Pe strada ma streseaza si mai tare, ca vad mereu pietoni tisnind in fata masinii. Acu vreo doua luni mi-a tisnit o veverita sub roti si sufar si-acuma. Ce-i drept, in 10 minute disparuse, cred ca mai tare decit pe coada n-am calcat-o, dar n-o sa stiu sigur niciodata.
Ramonella, asa e, n-ai de ce sa-ti faci griji, sau fa-ti, dar corecteaza-le.. 
Ana, sa stii ca si mie mi se parea ca nu incap in banda cind am inceput sa conduc. Si inca vreo citiva ani am avut emotii mari pe linga camioane. Trece cu vremea. Sa ne tii la curent.
Sanatate la bebei si mamici.
Poze de cind eram mici si Poze si filme