Plange pana vomita!!!
Raspunsuri - Pagina 2
Alyssa spune:
Nu certati copiii cind au nevoie de voi! Aratati-i ca ii iubiti si nu ii pedepsti! Daca vomita, sterge-i voma lnistita, tine-i parul la spate si spune-i "este ok, iubita, este ok..." apoi spalati-i cu apa rece pe fata, puneti-i sa isi clateasca gura cu apa sa le treaca gustul ala de voma din gura, luati-i in brate si asigurati-i ca sint in siguranta!
Nu este vina lor ca vomita! Si in prioada aia vulnerabila nu ii faceti sa se simta in nesiguranta, murdari, vinovati ca au facut un lucru ce nu trebuia facut! Nu le creeati complexe!
rodicaosoian spune:
Alyssa,stiu ca am parut o mama rea cand am scris ca la-m pedepsit,dar nici pe departe.Pacat ca nu ma cunosti,am o relatie foarte apropiata cu baiatul meu.
Sa sti ca si eu am facut asa cum ai descris tu,nu o data.....de zeci de ori. Am fost nevoita sa gasesc o solutie pentru binele lui.nu puteam sa-l sustin de fiecrea data cand vomita cu voia lui,eu ma-m gandit la ficatelul lui,sa vomite de 2-3 ori pe zi eu zic ca nu este bine(asta este parerea mea)
si eu am cerut sfaturi de la multe persoane,chiar si aici pe forum,la pediatrul lui.Intr-o zi am fost la doctor si bineinteles ca sa apucat de plans numai cand a vazut ca intra pe usa si era doctorul de fata cand a vazut exact cum urla si isi provoca singur voma.Sti ce mi-a zis? ca nu am ce sa-i fac ,o sa-i treaca
nanna,cum te simnti cand fetita ta vomita tot ce a mancat in aceea zi?si sti ca nu este bolnava,vomita ca EA vrea?
Ei, sant micuti si foarte destepti,vreau sa va zic ca asa ma prins si pe mine Robert, imi amintesc cand a facut prima data asa ceva.Era o de zi MARTI si il preagateam sa-l duc la gradinita(era in prima lui saptamana de gardinita)logic ca nu ia placut
la-m imbtacat si pe cand sa iesim pe usa el vomita,eu repede,vai Robert esti bolnavior,ce te doare,la-m spalat,schimbat,si la-m pus in pat si eu langa el(bineinteles),sun la gradinita ca nu mai merge ca este bolnav,sun la servici ca nu mai vin ca imi este copilul bolnav,el ma auzea,dupa 10 min.sare din pat se joaca ,rade ,vesel
bineintelesc ca eu nu mi-am data seama,ma-m bucurat ca ste MAI bine.El ma prins si asa a inceput sa faca in fiecare diminieata,trebuia sa ma pregatesc eu itotdeauan pe furis,cum ma vedea ca ma piaptan si ma machiez sti ca next urmeaza el
Acum eu nu cred ca eu am procedat reu ca la-m pedepsit ,ca la-m lasat 10-20 min vomat,trebuia sa se invete minte ca nu este bine pt el.Cum credeti ca eram eu in acele clipe?imi plange sufletul cand stiam ca nu este placut sa vomiti,si stiu si eu acel gust si imi era toata ziua pe dos ca stiam ca isi face singur rau
oricum ,eu ma bucur ca ma scapat de acest lucru,si nu la-m traumatizat deloc
scuza-ti ca ma fost si off topic
Sa o ajutam pe Barbye http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=83472
nanna spune:
Rodicaosoian, iti multumesc mult de raspuns si nu ai fost deloc off topic, pe mine asta ma intereseaza, experianta mamicilor care au trecut sau trec prin asa ceva. Stiu ce spui, stiu ce simti, mu de putine ori fetita mea vomita tot exact dupa ultima lingurita de mancare (fara sa o fortez sa manance sau sa fie ceva ce nu i-ar placea, ca oricum nu ar fi mancat), dar asa vroia ea...nu stiu de ce sa fie mai interesanta, mai convingatoare, intr-o secunda dadea tot afara!!! Te simti deznadajduta, sinti ca tot ce te chinui sa faci ca sa ii fie ei bine e in zadar...E groaznic!!!
Recunosc ca o data, disperata de situatie am procedat si eu ca si tine: ur si simplu nu mai aveam putere sa fac nimic, ma uitam inmarmurita la ea plina de voma si nu stiam de ce sa ma apuc, atunci i-am zis ca daca ii place asa sa stea asa, am lasat-o 5 minute in care ea plangea si se stramba si incerca sa se agate de mine sa o scap! Mi-a rupt sufletul, de atunci m-am jurat sa nu mai fac asta, insa nu am trecut mereu f calma peste astfel de momente. Cred ca numai cine nu a avut de a face cu asa ceva nu stie ce simte omama care isi vede puiul facand asa. Nu stiu de ce fac ei asa, ma depaseste, fetita mea stiu sigur ca e perfect sanatoasa din toate pdv, insa are " problema" asta!
Sper din tot sufletul ca pe timp ce trece sa fie mai constienta de ceea ce face si sa se controleze mai bine!
Alyssa, am incercat ce mi-ai spus, m-am uitat fix in ocisorii ei cand era aproape de a voma si i-am spus ca o sa fie bine, sa nu mai faca asa si ce mi-a mai venit mie pe moment si parca prin farmec s-a linistit, nu a mai vomat. Am fost tare bucuroasa si iti sunt recunoscatoare
Maine mergem iar la gradi si mi-e cam teama cum o sa faca. O sa va tin la curent daca am avut progrese sau nu!
Va multumesc!