cum ii spui ca nu l-ai nascut tu?
Raspunsuri - Pagina 3
Rufus spune:
Ai dreptate. Ai ceva de spus...Suna bine, desi cateva aspecte le vad altfel. In rest e corect (din punctul meu de vedere).
poze multe cu noi
Ana a implinit un an
Vara lui 2006
Rozi spune:
Cred ca pe ceilalti cititori i-am socat... Cred ca o sa-mi iau libertatea de a sterge mesajul, sa nu fac rau si altora, nu asa rezistenti ca Rufus 
clayhanger spune:
quote:
Originally posted by Rozi
Cred ca pe ceilalti cititori i-am socat... Cred ca o sa-mi iau libertatea de a sterge mesajul, sa nu fac rau si altora, nu asa rezistenti ca Rufus
Nuu, nu sterge. Eu doar am scanat mesajul, din lipsa de timp, si imi ramane tema pentru acasa sa recitesc atenta. Numai sa nu dispara
.De mesajul asta zic eu:
quote:
Aaaaa, pai in legatura cu "ale cui pacate le tragem?" am si eu ceva de spus (desigur, ar spune unii)
...
aissa spune:
Eu am citit ieri si am vrut sa raspund cu un "of", apoi am zis sa nu fiu acuzata ca raspund aiurea in tramvai.
Ca si Rufus iti dau dreptate dar..........intrebarea aia cu "de ce m-au dat" ma doare, ma doare prin prisma copilului. Si va repet, am 2 in casa, mama si Tony au trecut prin intrebarea asta si ii doare. Si poate pentru ca le stiu reactiile lor am tentatia sa ascund adevarul desi stiu ca nu o voi face.
PS: dau din casa poate dar tot a dat-o Rozi pe filozofeala. Sunt cu sotul meu de cand aveam eu 15 si el 20. De o viata. Am trecut prin multe. Dar el tot rece a ramas, ii e teama sa isi exprime sentimentele si eu cred ca are o teama sa iubeasca cu toata inima de frica sa nu fie parasit. Si pun asta pe seama mamei care la 3 luni l-a lasat cu tatal si a plecat. Indiferent ca nu tanjeste dupa ea, ca nu vrea sa o vada si teoretic zice ca nu-i pasa eu cred ca l-a marcat faptul ca a fost crescut ba de o matusa, ba de o bunica, ba de tatal, apoi de sotia tatalui. Nu e chiar usor sa stii asta, mai ales ca mama sa mai are 2 baieti pe care i-a luat cu ea. Invariabil apare intrebarea de ce pe mine nu m-a luat cu ea. La fel mama, din 6-7 frati pe ea au dat-o la adoptie.
Cristina si ghighiloi
Rozi spune:
Cristina, eu cred ca in cazul lui Tony situatia este asa de grea din cauza ca el n-a crescut cu o singura mama, deci la el sentimentul de abandon s-a repetat cu fiecare schimbare a mamei. Cu ajutorul lui Dumnezeu, sa speram ca ai nostri copii nu vor trece prin asemenea "redeschideri ale ranii". Cred ca este insuportabil, mai ales de catre un suflet fraged de copil!
De asemenea, cred ca, daca Tony ar fi realizat cat de rau ii face (lui si familiei lui) aceasta reticenta si retinere in a se bucura pe deplin de iubire, ar fi incercat sa foloseasca ajutorul unui psiholog (sau poate a facut-o deja, dar fara rezultat). Sa dea insa bunul Doamne Doamne ca micuta minune din viata voastra (Ale), cu candoarea ei, sa-i topeasca pojghita de gheata de pe inima. Iti amintesti de "Craiasa Zapezii?" 
aissa spune:
Aaaa, ma refer in relatia cu mine ca e rece, cu Ale are o relatie cu totul si cu totul speciala...nu se pune problema. Fata de ea e cu totul deschis si se iubesc reciproc extrem de mult.
Sper si eu sa fim atat de intelepti incat sa ii crestem in asa fle incat sa inteleaga asa cum trebuie situatia.
Cristina si ghighiloi
Anuska spune:
Desi sunt outsider, da' nu te tot caci am si eu un nepot asemenea! Eu am doua fete,iar el pt el simt ceva deosebit chiar daca nu l-a nascut sora-mea, imi e drag pt ce face,ce spune,cum se comporta, nu pt cum a venit in familia mea.
Permiteti-mi sa spun ca va admir,pe voi toti care adoptati, pt ca le dati o sansa copiilor acestia sa nu mai fi abandonati si sa creasca spunand mama si tata,ca-i iubiti neconditionat si incercati sa le fiti sprijin. Ce inseamna sa nasti un copil? Asta iti da dreptul de a te numi automat parinte? Nu cred! Asa ca-mi scot palaria in fata voastra! Si sper sa nu mi-o luati in nume de rau.
Si mai cred ca e greu sa-i spui ca nu esti biologic parintele lui,insa cred ca sadindu-i cate putin "seminte", va fi mai usor de spus ... Cred.......
Sa va traiasca puiutii!
*******************************
Poze la intoarcerea cu Teo(bb2) acasa
De la botezul Teodorei
Din parcul Tineretului, dar si cu altii
Rozi spune:
... Anuska-i sor-mea, bai!
Acum, ca s-a intors la munca si are net, vad ca ma urmareste si pe-aici. 
Mi-a facut surpriza sa scrie. Asa ii multumesc si in public ca este asa cum a scris, si ii multumesc ca ne-a fost alaturi, inca de cand i-am dat vestea hotararii noastre de a adopta, din toata inima si cu tot sufletul.
Celor care suferiti ca familia nu v-a sustinut in aceasta decizie, n-am indraznit sa va spun cat de fericiti, pana la lacrimi, suntem ca avem asa familii intelegatoare si iubitoare.
Uneori chiar nu-mi vine sa cred ca merit atata preaplin sufletesc de fericire - de parca toata viata mea a inflorit de cand a venit el - VICTOR...
Alexa Ioana spune:
sora lu' rozi 
iti multumesc si eu pentru cuvintele tale frumoase, si pentru sentimentele tare si mai frumoase !
e mare lucru cand ai sustinerea familiei/prietenilor... altfel, parca nu'i bucuria chiar atat de ... completa...
si noi suntem dintre cei fericiti, pentru familia ne'a fost alaturi dela inceput. (poate chiar putin prea mult , in sensul ca acu', cand vorbim la telefon cu cei din alte orase/tari, nu intreaba "ce mai faceti" ci "ce face pitica ?" si va dati seama ca'mi creste sufletul de nu se poate 
)
alexa si mami
Rufus spune:
Cristina, uite cum sta treaba: nu trebuie sa tragi nici o paralela intre sotul tau si copil. El (sotul) are un comportament care deriva din ce-a trait, dar si din constructia lui interna. Pare logic ca traumele din copilarie sa-i influienteze prezentul, dar nu-i obligatoriu. Ceea ce tu crezi ca este retinere in a iubi, la el poate fi o stare de echilibru natural.
Nu ai de ce sa crezi ca fata ta se va comporta la fel, din momentul in care va afla adevarul. Si asta pentru ca poate fi alta fire, iar apoi pentru ca procesul de integrare sufleteasca in familie va fi aproape definitivat la varsta la care va afla. Va avea sentimente contradictorii, evident, dar in nici un caz nu vor exista sentimente negative fata de singura familie pe care o cunoaste. Va fi curioasa, intrigata, poate dezamagita...dar asta numai la inceput, pana cand va vedea ca in viata ei nu se schimba nimic, daca nu vrea.
Copiii au tot felul de ciudatenii: daca te recasatoresti, mama vitrega e ca-n povesti, rea si urata, iar tatal vitreg e pus numai pe cafteala; daca esti adoptat, inseamna ca mama ta te-a abandonat pe treptele unui spital si a rupt-o la fuga, sau ai fugit chiar tu de la un orfelinat pentru ca nimeni nu te vrea si esti plimbat din familie-n familie. Ganditi-va cate povesti citesc copiii nostri!
Este, astfel, logic ca sa se teama de orice l-ar scoate din normalitate. Copii care rad de el, priviri si sosoteli de adulti...Dar, la fel de logic este si acceptarea situatiei, in care cel norocos este chiar el.
Nu am sa o opresc pe Ioana sa-si caute mama. Acum, dupa atatia ani, sunt sigur ca pe mine ma va prefera, cealalta este o straina. Daca insa va dori sa o stie undeva, acolo, si va vrea sa stea de vorba cu ea, este ok. Locul meu, in inima ei, este bine conturat.
Si daca tot vorbim de filozofie, este neproductiv si chiar contraindicat sa va faceti atatea probleme. Desi Rozi crede ca fiecare isi plateste propriile fapte, eu sunt sigur ca atitudinea noastra negativa dauneaza copiilor. Sau, dupa vorba din popor, de ce ti-e frica nu scapi. Eu zic ca stie ceva poporu' asta...
poze multe cu noi
Ana a implinit un an
Vara lui 2006