cum ii spui ca nu l-ai nascut tu?
Raspunsuri - Pagina 14
maimutzak spune:
Multumesc mult Diciu, chiar aveam nevoie de un ajutor in sensul asta, ca nici eu nu-mi prea gasesc cuvintele.Fetita noastra are 2 ani si 4 luni, si desi mi se parea inainte ca va fi simplu...nu este deloc! Inca nu i-am spus nimic, dar sper sa pot incepe, chiar povestea voastra se potriveste perfect si la mine...si cam asa cred ca am sa i-o spun, dupa ce, bineinteles, trebuie sa vorbesc si despre"adoptie, adoptat" ...Multumesc si va pup dulce!
gabi_99 spune:
diciu ...mercic....maria noastra are 1 an shi 3 luni, pricepe tare multe din ce vorbim, imi fac shi io deja planuri cu modul de abordare a " poveshtii ei"... imi e de mare folos experientza ta shi a celor care au depashit faza...shi eventual, care au fost greutatzile intimpinate...pupici la pitici shi la mamici...
gabi
diciu spune:
Multumesc si eu fetelor,
Am depasit doar faza de inceput, dar mai e cale lunga pana sa ne facem cu totii intelesi. Speram sa fie bine si va doresc si voua la fel. De altfel, ascult cu interes si alte experiente de acest gen.
happiness spune:
Eu i-am spus o poveste fetei mele cand avea 4 ani si acum,la 8,nu mai stia nimic,am luat-o de la capat,cu o poveste putin altfel,mai clara,mai cu detalii,asa dupa varsta.Deci ideea e ca desi le spuneti adevarul copiilor de la 2-3 anisori,o sa descoperiti cu uimire ca ei uita.De fapt si eu uit cum a inceput totul,de asta si intru foarte rar la adoptii...
asi spune:
Asa e , ei uita insa de cele mai multe ori revin cu intrebari.Asa s-a intamplat si cu baiatul meu.A pus, dupa "povestea lui", foarte multe intrebari, nu toate deodata ci doar asa cand simtea nevoia.Cele mai multe le-a pus in perioada de adoptie a fetitei, insa cuvinte ca "adoptie ,adoptat" le-am introdus abia acum.De anul asta am mai adaugat o sarbatoare , un fel de a doua zi de nastere - data cand i-am adus acasa.Asa i-am si spus "a doua zi de nastere" si amadoi au fost foarte incantati ca mai primesc odata cadouri.Cu ocazia asta e oportunitate foarte buna sa le vorbim de cum au venit ei in familie si sa facem din asta o sarbatoare pentru ca de fapt e o sarbatoare mare si pentru noi , e ziua in care devenim parinti.
Ei sunt norocul meu : Razvan si Maria
Cand Dumnezeu iti inchide o usa , intotdeauna iti deschide o fereastra.
happiness spune:
Fetita mea nu pune deloc intrebari.I-am spus povestea,de data aceasta cu mai multe detalii ca e deja mai maricica,dar a doua zi nu a amintit absolut nimic de ce ii spusesem eu,ca si cum nici nu fusese acel episod.Nu pare deloc deranjata de acest fapt,dar nici nu vorbeste despre el,si mi se pare ok asa,eu mi-am facut datoria,nu am mintit-o,dar nu cred ca trebuie sa insist pe tema asta.Este povestea unui inceput de viata,dar de care inclusiv eu uit de multe ori,ea e a mea si atat.Nu conteaza nimic altceva,oricum povestea noastra e o poveste de iubire minunata care cred ca nu are egal.
aiuras spune:
Chiar vroiam sa te abordez Happiness pentru ca fetita ta este mare si la scoala si vroiam sa ma pregatesc si eu pentru mai departe.
Este ciudat ca nu comenteaza? Te asteptai sa o faca, crezi ca este incurcata sau doar nu considera ca are ceva de comentat pentru ca este normal.
La gradi noi nu am mentionat nimik pentru ca nu cred ca era cazul dar la sfarsit am discutat deschis cu educatoarele pentru a vedea daca totul este OK. Mi-au spus ca nu au crezut niciun moment ca ar fi fost vorba de adoptie cu atat mai mult cu cat in timp au mai sesizat ceva aspecte la copiii adoptati din alte generatii avute. La scoala tu ai mentionat ceva invatatoarei?
In rest tesem si noi povestea ei si o tot scriem asa cum putem si avem.. inspiratie la moment, caci mereu ma ia prin surprindere cu aspectele si precizarile:
Asa cum am mai povestit aici,noi i-am spus mereu fetitei despre adoptie. Ca s-a nascut la spital dar pentru ca eu am avut o buba la burtica DD a trimis-o in alta burtica, a unei femei dragute si amabile care ne-a ajutat sa ne intalnim noi si ea. Apoi noi am cautat-o sa o aducem acasa dar a durat ceva mai mult ca nu stiam unde este, ca am plans mult de ingrijorare si de dor pana cand din fericire am gasit-o acolo unde este un loc special pentru copii cu astfel de probleme si unde o doamna draguta a avut grija de ea din spital si pana ce a venit acasa. I-am spus ca aceasta este meseria doamnei, ca sunt multi copii in aceasta situatie si ca este platita pentru aceasta dar ca o iubea foarte mult.
M-a intrebat pe la vreo 5 ani daca am furat copilul altei mame (burtica) si i-am spus ca nu, de la DD ea era a mea si eu eram mama ei deci nu se putea sa fur pe cineva care era al meu dar nu il gasisem inca. Pare greoi dar a inteles. M-a intrebat si de ce nu a stat cu doamna burtica si de ce nu a iubit-o si i-am spus ca acest lucru chiar ar fi fost furt dar a iubit-o pentru ca a vut grija de ea sa nu fumeze si sa manance mancare care nu ar fi pt bebelusi...
Mi-a spus serios ca isi amintesc ca me vedea de sus de la DD cum plag dupa un copil si ca a hotarat sa vina la mine ca eram draguta...Am tot dezbatut subiectul mai ales ca vroia o surioara.
I-am spus ca fiecare om are o poveste a lui, ca unii copii se fac in eprubeta, altii se nasc la 7 luni, altii nu au tata, ca unii sunt blonzi si altii grasi, inalti sau tacuti dar ca toti sunt absolut normali pentru ca asa este in viata reala. I-am spus ca nu este neaparat necesar sa spuna aceste lucruri care nu privesc pe nimeni.
Mult mai devreme decat estimasem am avut si un mic incident. La 6 ani abia impliniti, nu i-a convenit ca trebuia sa plecam din parc (vesnica suferinta!!)si mi-a spus ca nu are de ce sa ma mai asculte ca nu eu sunt mama ei ci burtica (m-am scurs..). Ok, i-am spus, cred ca iti amintesti ce ti-am spus, ca mama este cine te iubeste, cine te ingrijeste, cui ii este dor de tine si cine rade si se joaca cu tine. Daca tu vrei sa nu ai mama si tata este numai decizia ta. Noi te iubim si esti copilul nostru de la DD orice zici tu si noi te iubim orice ai face dar daca tu alegi mergem maine sa cautam burtica. A ramas tacuta si in aprox 5 sec (groooaznic de lungi) a raspuns: dar de ce sa mergem, eu am mama, pe tine, ea a fost doar o burtica...
happiness spune:
Nu e incurcata,e un copil extrem de sensibil si intelept si cred ca a inteles foarte bine ce inseamna adoptie.Ideea e ca nu sufera deloc,nu da semne ca ar interesa-o acest aspect.E intr-o stare de normalitate,e un copil extrem de dorit si de iubit,toata lumea o place si e fericita.La scoala invatatoarea stie pentru ca suntem amice,dar ceilalti nu ,dar daca ar mentiona vreodata nu as opri-o,vreau sa creasca cu ideea ca a adopta e un lucru minunat nu un secret.Oricum,la cat de rai sunt copiii ,in general, as prefera sa nu o faca,si vad ca nu vorbeste nici acasa despre asta deci...
aiuras spune:
Multumesc, asa gandesc si eu. Succes la scoala!
happiness spune:
Multumim,la fel daca sunteti scolari!