Povestea nasterii Anei

Pentru ca mai am putin si nasc pentru a doua oara, si imi era frica sa nu uit cum a fost prima data, mi-am luat inima in dinti si am incropit povestea nasterii Anei.

"Nu stiu de ce, dar eram convinsa ca Ana se va naste pe 15 august (2000). Afara erau 40 de grade, in dormitorul nostru cu ferestrele spre vest si la etajul 7 era un adevarat cuptor, eu eram imensa si pur si simplu vroiam sa se termine odata.

Dar iata ca 15 a venit si s-a dus, tot asa si 20, data "oficiala" si iata ca eram in 23 august (miercuri) si nu dadeam nici un semn ca as naste prea curand. A doua zi dimineata trebuia sa ma duc la control. Pe la 11 noaptea a inceput sa ma doara spatele si incet-incet au inceput sa apara contractiile. Nu era foarte puternice si erau destul de rare. Cititsem povestile altor mamici care spuneau ca dormeau intre contractii si mi se paruse imposibil, dar iata ca ajunsesem in acelasi loc - dormeam cu ceasul in mana, cronometrand contractiile si distanta intre ele. Pe la 2 noaptea l-am sculat pe Andrei si i-am zis
ca am impresia ca ar trebui sa mergem la spital. Inca ametit de somn si prea putin dornic sa scoale medicul de garda, s-a apucat sa cronometreze si el si, surpriza, nu erau nici pe departe asa de dese si nici asa de lungi cum le numarasem eu in somn. Ba mai mult, distanta intre ele tot crestea, asa ca m-a convins sa ma culc la loc. PE la 4:30 deja nu se mai intampla nimic, asa ca am putut trage un pui de somn linistit pana la plecarea la spital. La 10 eram la Cantacuzino, cu traistuta de spital in portbagaj, convinsa ca doctorul o sa ma opreasca acolo. Cand mi-a zis ca nu s-a modificat nimic si probabil o sa nasc luni, am crezut ca imi cade cerul in cap. Adica toata noaptea asta a fost degeaba?

Toata ziua m-am fatait de colo-colo fara nici un rost si am motait, pentru ca seara sa o iau de la capat repetand scenariul din noaptea trecuta. Doar ca de data asta contractiile nu s-au mai oprit la 4 dimineata ci au continuat, fara insa, sa se indeseasca sau sa devina foarte puternice. Pe la 8 dimineata au venit parintii mei. Cand a vazut tata ce se intampla a plecat imediat inapoi pretextand niste afaceri urgente :) (dragutzul de el).
Si tot asa mai o contractie, mai o barfa cu mama timpul trecea si eu tot nu avansam. De data asta eram convinsa ca nasc, doar ca nici vorba de rupt apa sau de contractii regulate. Nimic nu parea sa se intample ca la carte - o contractie ici, una colea, una mai tare alte mai moale, una mai lunga, alta mai scurta. Si peste toate deveneam din ce in ce mai iritata (chiar o mai tin mult asa?) si nerabdatoare, ma enerva privirea mamei asa ca am trimis-o sa faca mancare, ma enerva si Andrei asa ca l-am trimis la cumparaturi, dupa care ma enerva ca nu se mai intoarce. Deh, umbla vorba ca se poate mai rau de-atat. Spre 4 dupa-amiaza am simtit ca trebuie sa merg la spital. Nu se schimbase nimic in mod special, contractiile tot neregulate erau,
dar eu trebuia sa merg la spital. Acum!!!! Am luat cocktailul de vitamine si minerale care mi se recomandase (vitamina C, calciu si vitamina E), am facut un dus ultra-rapid, m-am imbracat si am inceput sa bodogan pe toata lumea ca trebuie sa plec si nu e gata nimic. M-am chinuit sa le explic mamei si lui socru-meu (care statuse pitit in bucatarie ca sa nu intre in tirul bodoganelilor mele) ca n-are rost sa vina si ei la spital, dar n-am reusit asa ca ne-am imbarcat toti 4 in Tico si am plecat spre spital. Din graba am uitat si revistele pe care le cumparasem special, Andrei emotionat a luat curba pe contrasens (noroc ca nu venea nimic, altfel riscam sa nasc la coltul strazii), am injurat traficul si toti primarii bucuresteni care
n-au reparat gropile si pana la urma am ajuns la spital.

Acum e acum, ce ma fac daca imi spun din nou ca nu nasc inca si ma trimit acasa? Inauntru o doctorita inalta, blonda si incredibil de frumoasa. Are un aer de calm aerian si reuseste sa ma calmeze si pe mine putin. Dilatatie 6 - ma interneaza.

Imi ia tensiunea - prea mare, asa ca ma roaga sa ma calmez si o sa imi ia din nou tensiunea dupa ce completam formularul de internare. Formularul e imens, asa ca pana termina reusesc sa imi scad tensiunea indeajuns incat sa ma calific pentru o nastere naturala. Mai prost este ca atunci cand ma intreaba la cat timp vin contractiile imi dau seama ca ultima a fost in masina, la putin timp dupa ce plecasem de acasa. Ok, gata, d-na doctor de garda a terminat asa ca ma arunca in bratele unor zdrahoance de asistente cu care nu izbutesc sa negociez deloc - degeaba fac scandal ca eu nu vreau clisma si ca m-am ras
acasa ca n-am nici o sansa - asa e procedura si nici cu rugaminti, nici cu amenintari si nici cu bani nu se lasa induplecate.

Asta e, ma resemnez si ajung in cele din urma in sala de nasteri, unde am un soc - nu voi naste singura asa cum credeam ci impreuna cu alte 3 femei, care se vaita ingrozitor. Mie imi convine sa ma uit de sus cum se vaita, ca doar n-am mai avut o contractie de vreo ora.Da'chiar asa, ce fac eu aici, ca doar nu m-am oprit? Ei bine m-am cam oprit: din cand in cand cate o contractie usurica, dar nimic serios. In ciuda acestui fapt dilatatia mai creste cu vreo 2 centimetri pana vine doctorul de acasa. In jur numai moase si asistente frumoase si doi doctori haiosi - un rezident negru si un medic primar arab care face bancuri incontinuu. Rad eu rad, dar nu e rasul meu - chiar daca n-am contractii serioase tot ma cam doare si pe deasupra mai sunt si ingrijorata de pauza asta prea lunga. Si nici n-am nimic de citit asa ca astept. Pe Andrei il trimite doctorita acasa sa-i duca pe cei doi cardiaci (mama si socru'meu) si sa imi aduca de mancare, pentru ca sigur o sa imi trebuiasca dupa nastere. Ii spune sa nu se grabeasca pentru ca va dura cateva ore pana sa nasc (si asa rateaza Andrei marele moment).

In sfarsit vine doctorul si decide sa imi rupa apa. Nici asta nu imi reporneste contractiile asa ca imi monteaza o perfuzie si imi administreaza oxitocina. Este 18:25, dilatatia e aproape 8 si abia acum pot spune ca incepe nasterea. Uaaaaau - astea da contractii. Prea preocupata sa strang din dinti nici nu vad ca toata lumea a fugit alaturi la mesele de nasteri. Toate "candidatele" s-au apucat sa nasca in acelasi timp. Nici 10 minute mai tarziu strig si eu dupa asistenta ca imi vine sa imping. Asistenta imi spune sa mai stau ca e prea repede si alearga de colo-colo sa inscrie bebelusi care tocmai s-au nascut alaturi.Insist si vine sa ma controleze - dom'doctor naste si n-avem nici o masa libera. Doctorul calm ca intotdeauna si nu
pare stresat deloc de ideea ca as putea sa nasc chiar acolo. Asa ca ma pune sa imping. Se elibereaza o masa si ma muta acolo.
Mai imping de 3 sau 4 ori, urlu odata si apare un capsor. Mai dau sa imping odata tare si doctorul si moasa striga disperati sa imping mai usurel. Simt efectiv cum ies umerii, mainile si picioarele. Uimitor este ca in momentul asta singurul lucru care imi trece prin cap este imaginea unei vaci pe care o vazusem fatand cu cateva luni in urma. O vad pe Ana printre mainile doctorului si ale moasei - o chestie mica si zbarcita care scoate un soi de mieunat - hei, unde e urletul triumfator din filme? E luata repede si dusa alaturi la masurat, cantarit spalat. E ~18:50.
Hopa, da' ce face doctorul acolo, coase? Se pare ca mi-a facut epiziotomie si eu nici n-am stiut. Dar stiu al naibii acum cand ma coase si ma doare si ma enerveaza ingrozitor fiecare impunsatura.

O asistenta vine sa mi-o arate pe Ana. Imi dau lacrimile si imi vine o mie de vorbe in gat, dar singurele care reusesc sa iasa sunt "Extraordinar!!! Arata ca Yoda". Auzi ce poate sa scoata o mama cand isi vede prima data puiul!! Adevarul este ca indiferent ce as fi spus, sau daca as fi cotcodacit ca o gaina ce tocmai a facut un ou, ceea ce doream sa fac era sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-a oferit aceasta minune cu nimic comparabila.
Si asa s-a nascut Ana, in 25 august 2000, ora 18:50, 3100 g, 49 cm si Apgar 9."

Maadi spune:

Sa va traiasca, sa fie sanatoasa si sa va aduca numai bucurii.
Sarcina usoara si pupici multi,
Maadi

papadie spune:

Sa va traiasca , sa fiti fericiti!
Nastere usoara in continuare :-)))))


"În afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)

Claudya spune:

Felicitari!!!Mi-a placut cum ai povestit insa mi-a parut rau ca tati a pierdut evenimentul.Cu siguranta anul asta n-o sa-i mai scape!!!

Sa fie sanatoasa si voi la fel ,iar fratiorul ce vine,sa fie mai hotarat la nastere!!!

ymellda spune:

Sa va traiasca!!!
Sarcina usoara in continuare si nastere mai "ca la carte" .

Alina si Andra

www.bebelus.com

parpalak spune:

May the Force be with you! :)

crisotexa spune:

Madishor,

sa iti traiasca Ana si sa ai parte de o nastere la fel de usoara ca la nasterea ei.
Cand ma gandesc ce fericiti veti fi toti patru, imi dau lacrimile. Ma bucur pentru tine ca ai avut taria sa-l faci si pe al doilea bebe, iute, iute.

Si taticul sa fie pe faza de data asta, doar este mai experimentat acum nu?

Doamne ajuta!

Crisa & bb Tudor

lilib72 spune:

Felicitari Madishor!
Sa-ti traiasca fetita si viitoarea sau viitorul bb.
M-am distrat tare mult la faza aia cu vaca...
Nastere usoara si toate cele bune.
Lili si Daria

Yasmine spune:

Sa va traiasca, sa va aduca numai bucurii, la fel shi mica sau micul care o sa vina, sarcina ushoara, shi nashtere fara ... broderii :))

Corinna

gianina spune:

FELICITARI MADISHOR!!!
Foarte frumos ai povestit. Multumim!!! Ai fost o curajoasa ... iti doresc si de data aceasta o nastere la fel de usoara!!
Numai bine iti doresc!!

gianina

desprecopii spune:

draga madishor - ne-a placut mult povestea ta - am vrea sa o publicam pe prima pagina la Destine. Te rugam sa ne trimiti la info@desprecopii o poza cu intreaga familie.

iti multumim,
cu prietenie,
desprecopii.com

Pentru parinti... despre copii!