Care-i problema cu casatoria?
Raspunsuri - Pagina 8
Diego spune:
Dragele mele....
Nu va atacati asa de tare...intr-adevar am citit gresit pur si simplu nu am sesizat....
Cat despre acele lucruri profunde vreau sa va anunt ca nu se pot atata cu degetul sau descrie ...vad ca multe sunteti mult prea rationale ... era vorba despre casatoria in intregul ei; religios si civil. Sunt acele uniuni minunat-supranaturale, binecuvantate care nu se limiteaza asa cum atat de frumos spuneti si voi la un act! Este acel sentiment ca nu totul se lasa numai in seama puterilor noastre lumesti ci ca avem ceva in plus, care se mai numeste si providenta! Mi se pare ca voi aveti acea lipsa de curaj si poate si de iubire care sa va determine sa va doriti sa aveti o relatie "pentru totdeauna" in care nu exista divortul in buzunar ci se deschide o alta dimensiune de viata aceea a iertarii reciproce, a daruirii gratuite si constante...poate ca numai cine traieste o astfel de relatie poate cu avdevarat pricepe ceea ce am scris! Sunt sentimente pe care daca nu le traiesti nu le poti intelege si deci aceasta limita duce la frica de casatorie si la negarea ei ca valoare! Poate draga Adina si J G nu simtiti voi diferenta dar asta nu inseamna ca nu exista! E oricum de meditat, de citit, de experimentat, de crezut...subiectul este imens!
Va pup pe toate si imi cer scuze pt neintelegere!
crini spune:
Am citit ce ati scris si tot gandindu-ma mi-a venit in minte ca relatia de concubinaj pleaca de la ideea 'hai sa vedem cum merge, cum ne intelegem, sa incercam' in timp ce casatoria se bazeaza pe 'e el, mi-am gasit jumatatea', dispar dubiile.
N-as vrea sa credeti ca nu vad cu ochi buni cuplurile neoficializate, poate multi dintre ei stiu ca partenerul e jumatatea. Spun doar ca initial nu au stiut si cand au realizat-o erau deja intrati in rutina.
Si as vrea sa va mai spun ceva, desi e cam complicat si confuz si in mintea mea.
Nevasta e unica (intr-un determinat moment), partenere pot fi mai multe, la nivel teoretic.
Casatoria devine acea afirmatie 'Tu esti unic, esti altfel decat tot ce a existat in viata mea pana acum'.
JG, schimbarea nu se refera neaparat la ce era relatia inainte si ce devine dupa casatorie, ci mai degraba e schimbarea sentimentelor tale, care te determina sa vrei casatoria.
adinag spune:
quote:
Originally posted by Diego
...
Sunt acele uniuni minunat-supranaturale, binecuvantate care nu se limiteaza asa cum atat de frumos spuneti si voi la un act! Este acel sentiment ca nu totul se lasa numai in seama puterilor noastre lumesti ci ca avem ceva in plus, care se mai numeste si providenta! Mi se pare ca voi aveti acea lipsa de curaj si poate si de iubire care sa va determine sa va doriti sa aveti o relatie "pentru totdeauna" in care nu exista divortul in buzunar ci se deschide o alta dimensiune de viata aceea a iertarii reciproce, a daruirii gratuite si constante...poate ca numai cine traieste o astfel de relatie poate cu avdevarat pricepe ceea ce am scris! Sunt sentimente pe care daca nu le traiesti nu le poti intelege si deci aceasta limita duce la frica de casatorie si la negarea ei ca valoare! Poate draga Adina si J G nu simtiti voi diferenta dar asta nu inseamna ca nu exista! E oricum de meditat, de citit, de experimentat, de crezut...subiectul este imens!
Va pup pe toate si imi cer scuze pt neintelegere!
FATA FANTASTICA
DIEGO
Draga Diego, inteleg ca ai ganduri bune, dar te rog nu generaliza. Nu stiu la cine te referi cu acest "voi", dar pur si simplu nu-mi suna bine in ureche.
Cine spune ca nu stiu la ce te referi si mi-e frica de dragoste? Sunt foarte fericita cu partenerul meu, nu-mi doresc nimic mai mult decat sa traim o viata impreuna si chiar cred ca asa va fi. Nu ni s-a intamplat la amandoi inca niciodata sa intalnim pe cineva cu care sa fie asa o intelegere din priviri si avem sentimentul ca am fost facuti unul pentru altul.
Nu mi-e frica de casatorie, dar nu inteleg pentru ce? e ca si cum as trebui sa mananc cand nu mi-e foame sau sa beau apa cand nu mi-e sete. mi se pare perfect asa cum este.
sunt foarte credincioasa, dar absolut deloc religioasa. deci nici nu mi-ar trece niciodata prin minte sa ma casatoresc intr-o biserica. din motive personale.
iar actul primariei nu-mi trebuie.
astea sunt motivele mele. pentru noi doi e suficient ca noi am hotarat sa ne traim viata impreuna.
ceea ce nu inseamna ca nu as intelege de ce se casatoresc altii. imi plac si ceremoniile, pentru ca ma aduc la lacrimi emotiile mirilor si parintilor etc. insa eu n-as simti aceste emotii, as face-o doar asa, pentru altii, si nu cred ca-i bine.
nu stiu daca m-am facut inteleasa, oricm am zis mai mult decat as fi dorit. vreau numai un pic de respect de la cei casatoriti fata de cei care aleg alt drum. uneori simt un anume dispret si invinuiri, tocmai cum ca daca nu esti casatorit nu-i acelasi lucru, ca nu te iubesti de ajuns etc., etc...
asta-mi doresc, respect reciproc!
Adina & Jasmina (24 iulie 2003)
Diego spune:
Draga Adina,
Asa de frumos m-ai rugat sa nu generalizez incat uite, nu am putut rezista si o fac! Te bucuri?
Draga mea, tu afirmi urmatoarele "ceea ce nu inseamna ca nu as intelege de ce se casatoresc altii. imi plac si ceremoniile, pentru ca ma aduc la lacrimi emotiile mirilor si parintilor etc. insa eu n-as simti aceste emotii"
Asta spun si eu! Chiar crezi ca intelegi de ce se casatoresc altii? daca asa ar fi te asigur ca la ora aceasta ai fi deja casatorita!
Nu pt stat si nici pt biserica ci pentru tot ceea ce se intampla in cadrul acestei taine care este actul si mai apoi trairea casatoriei!
In plus nu e corect fata de tine si de sentimentele pe care le traiesti sa te simti in orice fel rau sau dispretuita de cei casatoriti daca in sufletul tau esti fericita asa cum traiesti! Te ROG (asa cum m-ai rugat si tu pe mine) sa iti traiesti dragostea si tot ceea ce ea iti ofera! Lasa lumea! Ia numai ce iti place din ea fara sa te simti insa vinovata!
Eu descriam ceea ce EU simt casatorita fiind cu o persoana extraordinara care m-a facut sa descopar cu adevarat ce e familia...inainte de el nu imi doream casatorie nici in ruptul capului! Si ma bucur ca nu am facut-o inainte pt a-l astepta pe el! Acum vad rostul si sensul unui astfel de pas, intelegi? Dar daca nu se intampla ca aceasta "minune" cum o numesc eu sa se intample nu inseamna ca e mai putin sau mai mult minune ceea ce tu traiesti! Sunt cinci minunati ani si sper sa fie inca 50 cu el...e inca prea putin! Pt ca ma simt in fiecare zi SOTIA lui nu o tovarasa de drum, nu o frumoasa companie si nici macar iubita lui...ma simt regina!
Se daruieste cu totul mie fara sa astepte nimic in schimb....spune "in familie nu e ca la super magazin eu dau ceva ca sa primesc ceva in schimb (in cazul nostru iubire). Totul functioneaza pe baza de DARUIRE!
In plus nu inteleg la ce te referi cand te numesti "credincioasa dar nu religioasa" - un fel de struto-camila? Deci pt sufletul tau din punctul de vedere al credintei ce faci? Chiar as fi curoasa si astept raspuns...cum reusesti tu sa fi credincioasa daca nu esti religioasa? Eu astept!
Pupici multi!
adinag spune:
Diego,
nu am mult timp, insa vreau sa-ti raspund.
Intai, imi vine sa zambesc (in sensul placut, nu ironizez acum) citindu-te, pentru ca ceea ce zici tu ca simti simt si eu, mi se pare ca traiesc o minune. insa nu simt nevoia celebrarii acesteia.
Sunt credincioasa in sensul ca eu cred foarte tare in Dumnezeu asa cum il vad eu, fara "legile" bisericii sau ale Bibliei. Eu cred ca Biblia si biserica au avut rolul lor intr-o perioada mult trecuta, pentru unii inca o au, insa eu cu prea multe lucruri le simt gresite, incat nu as putea merge cu sinceritate la biserica. Sunt preoti care imi plac ce spun, apartinand religii diferite. Insa de obicei acestia sunt cei categorisiti de majoritatea celorlalti ca fiind cam alternativi.
Insa eu ma rog in fiecare zi in felul meu la Dumnezeu, fiind convinsa ca el este in inima mea si in a fiecaruia care vrea sa-l auda si simta. si chiar si inima celor care-l neaga. si cred ca Dumnezeu nu are nevoie de biserica, unii oameni au nevoie de ea (ca institutie).
Insa nu vreau in nici un fel o debatere a acestei teme, nu e nici topicul potrivit nici nu-mi place, pentru ca nu conteaza ce, cum si daca crede cineva, e viata fiecaruia si fiecare trebuie sa stie ce face si simte. A purta o debata pe tema asta ar contrazice tot ce cred in inima mea si nu pot.
sper ca m-am exprimat cat de cat corect, cateodata nu mai gasesc in intregime cuvintele romanesti pentru a ma face inteleasa.
o seara buna!
Adina & Jasmina (24 iulie 2003)
NinaB spune:
on-topic : imi lipseste profund sensibilitatea pt a detecta "fiorul/atingerea divina" intre "inainte si dupa"...da' promit ca meditez si revin!
off-topic (da` nu ma pot abtzine...zau!)
quote:
Originally posted by artar
ia imaginati-va baietelul seara cand i se face baita spalat prin toate zonele intime si pupat de doi homosexuali...Si imaginati-va confuzia totala in care va creste,confuzie asupra propriei sexualitati, a notiunii de familie si asa mai departe...Totul e frumos pana te atinge personal!
am o amica...heterosexuala (practicanta
) ... care a ales sa faca un copil ...pe care-l creste impreuna cu mama ei, cu care de altfel locuieste ...ii fac baie in fiecare seara copilului! (asta e! asa l-au obisnuit...) cu randul sau amandoua...si...prin toate zonele...mai mult sau mai putin intime ... se lasa si cu pupaturi la final...crezi ca-i produc confuzie? sau mai degraba ca o sa-i explice candva...cumva...situatia reala... (cand va fi apt sa inteleaga)crezi ca eventualele traume ale copilului au sa provina din confuzie???? sau mai degraba din lipsa de tolerantza a celor din jur...care deja comenteaza ...
stiu! o sa-mi spuneti ca nu-i relevant pt ca nu-s lesbiene! ma iertati...isi manifesta careva demonstrativ heterosexualitatea in fata copilului?
edit pt mici corecturi
J G spune:
quote:
Originally posted by NinaB
on-topic : imi lipseste profund sensibilitatea pt a detecta "fiorul/atingerea divina" intre "inainte si dupa"...da' promit ca meditez si revin!
Merci ca te-ai exprimat si pentru mine! De acord si cu partea a doua.
Diego, acest jenesecua de care vorbesti l-am simtit si inainte, si dupa ce am semnat hartia. L-as fi simtit si daca nu ma casatoream, nu cred ca se oprea brusc pe motiv ca expira timpul in care trebuia sa o fac. La ceremonii religioase nu ma prinde nimeni (seman cu adinag la faza asta).
J si Carla-saurus Rex (05.02.2006)
Diego spune:
Draga Adina,
Imi pare bine ca simti minunea...putini oameni au parte de ea si la fel de putini sunt constienti ca o au si ca o traiesc.
Ma simt insa "legata la maini" in ceea ce priveste partea a doua a mesajului tau pt ca tu faci afirmatii la care mai apoi refuzi o dezbatere si eu iti respect dorinta! "Singuratatea" ta in ceea ce priveste credinta e pentru mine unn pic infricosatoare!
Draga JG- ai simtit fiorul iubirii si inainte si dupa- dar pt ca te-ai casatorit s-a schimbat ceva? Sper ca nu! Deci mergi inainte dand exemplul tau de fericire fara sa-l umbresti de insatisfactia pe care o simti pt ca ai actul in buzunar!
Cat despre credinta "unde nu-i nici Dumnezeu nu cere si nici nu da!"
Crini draga esti fantastica - imi place cum te exprimi ar trebui sa citeasca mai multi si cu MARE atentie! BRAVO!
didadi spune:
Ce subiect interesant!!!!
Pacat ca a tinut doar atat de putin. foarte interesant