Standarde religioase si nu numai
Raspunsuri - Pagina 5
cataghe spune:
quote:
Originally posted by ManyHope
Of in cata eroare ma duci ! De ce mi-oi pune tu dinainte chestii "in sensul" cel mai putzin semnificativ cu putintza? O faci dinadins sa ma incuurci?
Pai ale inventatorului apartzin lucrurile concrete sau apartzin posesorului/utilizatorului? Daca tu nu ai inventat casa ta shi lucrurile tale nici unul, inseamna ca nu sunt ale tale? chiar daca itzi apartzin de fapt shi de drept shi TU eshti cea care le foloseshti asha cum vrei tu pe fiecare ?
Cadem in chestiuni semantice
. Poate ca eu nu m-am exprimat bine, tocmai de aceea am revenit si am spus in ce sens am spus ca "nu sunt ale mele". Sunt ale mele in sensul ca sunt convinsa ca sunt valabile. quote:Mi-a mai venit inima la loc ! Va sa zica nu gaseshti de "interesant" ce consideri a fi la altcineva "o ideie" proasta/stricata/defecta/nefolositoare&daunatoare, ci implicit ceva potentzial valabil !
HMMM !!!( nu stiiiiu unde oi fi vazut tu asha ceva la mine...nu pot sa-mi dau seama, doar e unanim stiut ca numa aiurea ma exprimez shi numa "pe langa gard/pe langa drum" vorovesc !)
Nu era vorba despre tine in special. Ceea ce voiam sa spun este ca eu cred ca dintr-o confruntare de idei avem cu totii de invatat, pe cand in momentul in care toata lumea e in acord, discutia se incheie pt ca nu mai e nimic de discutat, ne-am pus de acord, buna ziua si la revedere!! Cu floricelele n-am vrut sa zic nimic rau, se intampla adesea aici pe forum sa posteze cineva ceva si cei care sunt de acord sa puna cate o floricica pt a-si exprima adeziunea
. N-am nimic cu floricelele, chiar imi plac, uneori mai dau si eu la altii, iar cand primesc, wow, ma topesc de placere (orgoliul, deh!!).quote:
Eu declar ca nu-mi trebuie cearta. Asta sa sti.
Ba mai mult, consider ca frecventza cu care apare cearta in viatza cuiva, de la un anumit nivel in sus, arata clar ca e o stare conflictuala interna ce-o produce shi nu se mai poate da vina exclusiv pe celalata persoana sau pe mediu/conjunctura/situatzie ! De aia, daca te certzi cu cine nu se certa, io zic ca nu e persoana aialalta in culpa cat e ceva care iese din tine shi ar cam trebui astupat !
Cu asta sunt intrutotul de acord
denizel spune:
quote:
...sau ar mai putea insemna ca noi am fi cu EL shi EL cu noi atat de aproape, cat sa NU ne tzina ascunse "neshte chestii"... cum de pilda lui Avraam i-a descoperit ce va fi colcaitorilor Sodomei shi Gomorei !
da, ai dreptate ManyHope! la asta nu ma gandisem :)
Am o dilema. In dimineata asta am citit Daniel cap.6. Rezumatul rezumatului este ca Dariu a dat o porunca privitoare la inchinare: timp de 30 de zile, nimeni nu ttrebuia sa inalte nici o rugaciune nici unui dumnezeu, nici unui om in afara de imparat.
Ce a a facut Daniel? Si-a respectat principiul cu privire la inchinare: "...a intrat in casa lui, unde ferestrele odaii de sus erau deschise inspre Ierusalim si, de 3 ori pe zi ingenunchea, se ruga si lauda pe Dumnezeul lui, cum facea si mai inainte".
Ce i s-a intamplat? a fost aruncat in groapa cu lei. Nu i s-a clintit insa nici un fir de par, Dumnezeu i-a rasplatit increderea in El.
Ce as fi facut eu in locul lui Daniel? As fi inchis ferestrele si m-as fi rugat in taina Dumnezeului meu, considerand ca sunt fidela unui principiu a carui calcare sau respectare nu este treaba oamenilor.
Daca asta ar fi facut si Daniel, ar fi fost gresit.
Urmarea neincalcarii principiului sau de inchinare a fost ca, Dariu a poruncit ca in toata imparatia sa oamenii sa se inchine Dumnezeului Celui Viu al lui Daniel, Cel care l-a izbavit din groapa cu lei.
Intrebare: pana unde trebuie sa mergem cu respectarea (in fata oamenilor) a principiilor noastre religioase? Unde se termina verticalitatea si incepe ceva-ul care pentru cei din jur seamana a fanatism religios? De unde stiu ca ascunzandu-mi un principiu religios dupa care traiesc, ratez sansa pe care mi-o da Dumnezeu sa il marturisesc in fata oamenilor? (asa cum a facut Daniel).
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
ManyHope spune:
quote:
Originally posted by denizel
Am o dilema. ...
Intrebare: pana unde trebuie sa mergem cu respectarea (in fata oamenilor) a principiilor noastre religioase? Unde se termina verticalitatea si incepe ceva-ul care pentru cei din jur seamana a fanatism religios? De unde stiu ca ascunzandu-mi un principiu religios dupa care traiesc, ratez sansa pe care mi-o da Dumnezeu sa il marturisesc in fata oamenilor? (asa cum a facut Daniel).
Incerc eu niste intrebari ca raspuns la intrebarile astea ! (
)Daniel, nu primise oare de tanar de la EL puterea sa talcuiasca vise shi vedenii?
Nu a fost oare un om cu totul deosebit de noi restul oamenilor?
Semanam noi oricare cu el, da, asha e, dar seamana careva intr-atat cat sa incerce a proceda asemeni lui cu acelashi rezultate? N-ar fi asta cam prea fala? sa ne credem in stare de fapte asemeni lui? (= numai daca am lua in calcul ca a fost un foarte inalt slujbash al statului, sub mai multe regimuri, care totushi n-a abuzat de functie,nici n-a cazut corupt de nimic shi "n-a bagat mana in Caraiman"...ar fi suficient sa constatam ca nu se prea poate afla nimeni asememeni in toate coltzurile pamantului...iar "oricare din noi", pe un scaun ministerial de-am shedea, oare am rezista asemeni lui la toate cele ?! e indoielnic...)
Dar nu shi noi suntem oameni doesebitzi shi capabili de fapte mari?
Poate ca suntem, insa fiecare din noi, putem oare mai mult decat ne e masura? Nu avem fiecare din noi nishte limite, care precis nu corespund cu cele ale lui Daniel Proorocul sau cu ale celorlaltzi Prooroci sau cu ale Sfintzilor Apostoli?
Nu trebuie oare fiecare sa facem ce tzine de masura puterii credintzei impartzite noua de EL shi in cadrul lucrarilor asigurate de EL?
Shi-a cautat oare Daniel acela singur groapa cu lei sau intrarea in ea? Ar fi cazul noi 'sa ne-o cautam cu lumanarea'? ca astfel sa ne dovedim sau sa marturisim nu stiu ce? Nu trebuie oare fiecare din noi sa implinesca masura credintzei care personal i-a fost incredintzata, ci ar trebui sa implinim faptele credintzei noastre dupa masurile/standardele altora?
Ar mai fi o intrebare Denizel (
):Eshti tu oare constienta, cand itzi iei pilda de la Daniel partea cea mai glorioasa,iar nu partea cea trudnica a atator suferintze shi privatziuni shi necazuri in ciuda carora shi-a sporit el credintza in ANI luungi shi muuultzi shi greeeei... eshti tu oare constienta ca in fatza unei "shanse"(cum ii zici tu), de fapt TU eshti aproape ca shi singura in alegerea ce-o vei face? in vreme ce el-Daniel, chiar avea concret cu CINE sa se consulte? = adica nu pareri de la prieteni sau raspunsuri pe forum (de la nu se stie cine!) sau cartzi sau sortzi sau bobi sau mijlocitori umani mai mult ori mai putzin inspiratzi sau ... alte shi alte metode umane surogate a Adevarului Adevarat?
Potzi dar tu, care te descurci cu ce ai la indemana(shi bravo tzie!), sa procedezi aidoma Danielului? care avea de la EL direct informatzia&puterea necesara shi suficienta pentru alegerile care i-au stat inainte sa le faca ?
(ei? e mai bine asha?? ???
)
irina.c. spune:
quote:Pai ce ne intereseaza pe noi parerea oamenilor?Ma gandesc ca trebuie sa fim mereu fideli fata de noi insine,iar ceilalti sa fie sanatosi si sa creada ce vor.Cainii latra,caravana trece.
Originally posted by denizelIntrebare: pana unde trebuie sa mergem cu respectarea (in fata oamenilor) a principiilor noastre religioase? Unde se termina verticalitatea si incepe ceva-ul care pentru cei din jur seamana a fanatism religios? De unde stiu ca ascunzandu-mi un principiu religios dupa care traiesc, ratez sansa pe care mi-o da Dumnezeu sa il marturisesc in fata oamenilor? (asa cum a facut Daniel)." Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
Irina si 
bb Ilinca(26 aprilie '04)"Traim intr-un paradis al nebunilor."
Serafim Rose
ManyHope spune:
quote:
Originally posted by cataghe
Cadem in chestiuni semantice
Pai tocmai asta ziceam shi eu: Sa nu mai tot cadem, sa ne mai shi ridicam din caderi!quote:
Poate ca eu nu m-am exprimat bine, tocmai de aceea am revenit si am spus in ce sens am spus ca "nu sunt ale mele". Sunt ale mele in sensul ca sunt convinsa ca sunt valabile.
Tot nu e bine. Io nu sunt de acord! Sunt contra! Nu e suficient.
(Ei, e "interesant" asha???
)Spune astfel(accentual shi subliniat, adica spune apasat!):
Sunt ALE MELE pentru ca le-am asimilat shi le-am integrat in viatza mea shi in mine!
Sunt ALE MELE pentru ca le respect shi ma straduiesc sa le implinesc shi sa nu le calc!
Sunt ALE MELE pentru ca ele imi apartzin (si) MIE shi EU le apartzin lor!
(era doar o sugestie, evident, TU SA NU FACI ASHA CEVA!!!
)quote:
N-am nimic cu floricelele, chiar imi plac, uneori mai dau si eu la altii, iar cand primesc, wow, ma topesc de placere (orgoliul, deh!!
Degeaaaba...e prea tarziu: floraria mea s-a inchis!
quote:
Cu asta sunt intrutotul de acord
Nu spune astaaaaaaa...
...zi shi tu "99% sunt de acord", ca trebuie sa lashi shi loc de "ceva interesant", nu? vrei sa incheiem discutzia prin acorduri shi floricele ???
ManyHope spune:
quote:
Originally posted by cataghe
Pai, problema e ca nu sunt eu cea care ar trebui sa-i judece pe ceilalti.
Da, corect: nu suntem noi persoanele puse(numite) ca sa-i judecam pe altzii in vietzile lor! in schimb avem chiar obligatzia (din necesitate!) sa-i "judecam"(citeshte shi intzelege EVALUAM!) pe totzi cu care avem de-a face, ca sa le raspundem asha cum se cuvine, dupa cum e cazul cu fiecare; "fiecaruia pe limba ei/lui sa-i vorbim" cum ar veni!
Nu spus-a EL ca va rasplati fiecaruia dupa faptele proprii shi personale shi ca va da fiecaruia ceea ce merita ?
Nu e ashadar asta cu adresarea-apropierea diferentziata, un principiu din alea "impuse de experientza vietzii" oare?
De ce tu le consideri pe astea inferioare celorlalte inalte("absolute" - le-ai numit tu), dar foarte teoretice, de vreme ce astea functzioneaza, iar celelalte... pai unele nici in "conditzii de laborator" macar nu dau "ca la carte"?
Cum de alegi tu intre "vrabia din mana" shi "cioara de pe gard" tocmai pasarica aiaaaa...
mai "o ceva"???
ManyHope spune:
quote:
Originally posted by irina.c.
Pai ce ne intereseaza pe noi parerea oamenilor?
Pai te intereseaza Irina daca tu esti trimisa sa le transmitzi,sa le aratzi ceva!
Te intereseaza Irina daca "oamenii" respectivi sunt "acordatzi"(daruitzi) tzie de Sus sau tu eshti data lor pentru un scop care va asocieza pe tine shi pe ei!
Parerea fetitzei tale despre tine spui ca nu te intereseaza? de pilda!
Ba te intereseaza negreshit, ca pe oricare mama, insa are shi "interesul" asta de-a face tot cu gradul de apropiere cu care itzi consideri sau evaluezi(judeci) oameni cu care ai de-a face = sau de e "aproape al tau" te portzi asha, sau nu chiar asha e de "aproape" al tau, te portzi altfel! Nu?
Nu e un principiu asta ?
irina.c. spune:
Nu ajunge credinta launtrica, nu ajunge dragostea nemarturisita în afara, oricât de sincera, de fierbinte. E fatarnica.Cum adica fatarnica de vreme ce este sincera, ba si calda?E fatarnica pentru ca nu se da pe fata, e pe jumatate: numai înlauntru, e dramuita. Fatarnica este aceea manifestata doar la exterior. Înjumatatita, necompleta, necurata este si aceea care se ascunde în interior, se piteste în gaoace si se teme de lumina. Ca asa este, ca am dreptate rezulta din însusi textul Sfintei Scripturi. Ma refer la Epistola catre romani a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 10, versetul 10. Sa citim si textul acesta, cum nu se poate mai limpede: Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mântuire.
...
Exista lepadari indirecte, nu mai putin reale totusi decât apostazia de odinioara. Ne lepadam de Hristos aderând la o doctrina, participând la adunari ateiste, dându-ne în orice fel consimtamântul la o miscare ateista. Sau rusinându-ne si ferindu-ne sa ne facem semnul sfintei cruci, rusinându-ne si ferindu-ne sa fim vazuti intrând într-o biserica ori rostind acele cuvinte sau facând acele gesturi care ne-ar putea descoperi drept crestini.
...
Da, frati crestini, asa e cu Hristos. Cu Hristos e pe viata si pe moarte, nu-i de joaca, nu-i de saga, nui cu jumatati de masura, nu-i cu fofârlica, nu-i cu 'uite popa nu e popa', nu-i cu 'sa vezi ca', nu-i cu 'ce putem face', cu 'împrejurarile m-au silit'...
...
Hristos e bun, blând, milostiv, mângâietor si dulce, dar e si teribil, e Cel care n-a pregetat a Se lasa rastignit. El ne cere sa luam foarte în serios situatia noastra de crestini. Cu El nu-i de saga si de joaca. Pe oameni îi putem minti, însela, amagi, duce cu vorba . Pe Domnul nu-L putem minti, însela, amagi, duce cu vorba . Daca ne lepadam si ne rusinam de El, El se va lepada si rusina de noi la Judecata din urma.
...
Domnul ne scoate din robia pacatului si totodata ne elibereaza din tirania fricii. Ne daruieste cele doua nestemate: libertatea si curajul. Asa fiind, crestinului nici nu-i incumba îndatoriri mai sfinte si mai de seama decât a iubi si a-si dovedi curajul.N. SteinhardtIrina si bb Ilinca(26 aprilie '04)
"Traim intr-un paradis al nebunilor."
Serafim Rose
cataghe spune:
quote:
Originally posted by ManyHope
Da, corect: nu suntem noi persoanele puse(numite) ca sa-i judecam pe altzii in vietzile lor! in schimb avem chiar obligatzia (din necesitate!) sa-i "judecam"(citeshte shi intzelege EVALUAM!) pe totzi cu care avem de-a face, ca sa le raspundem asha cum se cuvine, dupa cum e cazul cu fiecare; "fiecaruia pe limba ei/lui sa-i vorbim" cum ar veni!
Nu spus-a EL ca va rasplati fiecaruia dupa faptele proprii shi personale shi ca va da fiecaruia ceea ce merita ?
Exact. Deci El trebuie sa rasplateasca, nu noi!
quote:
Nu e ashadar asta cu adresarea-apropierea diferentziata, un principiu din alea "impuse de experientza vietzii" oare?
Ba da, cred ca asa este.
quote:
De ce tu le consideri pe astea inferioare celorlalte inalte("absolute" - le-ai numit tu), dar foarte teoretice, de vreme ce astea functzioneaza, iar celelalte... pai unele nici in "conditzii de laborator" macar nu dau "ca la carte"?
Cum de alegi tu intre "vrabia din mana" shi "cioara de pe gard" tocmai pasarica aiaaaa...
Tocmai pt ca principiile astea pe care tu le numeti "teoretice" eu sunt convinsa ca lucreaza pt binele universal si pt armonie. Pe cand ceva ce mie imi produce un bine imediat, e foarte posibil sa tulbure armonia universala.
cataghe spune:
Irina, cu Steinhardt te pui?