Standarde religioase si nu numai
Raspunsuri - Pagina 3
Sabina spune:
orice discutie despre cum ne incalcam noi vreun principiu sau altul se face in mod obisnuit la spovedanie.
Spovedania e mai mult decat o insiruire a faptelor noastre de zi cu zi si incadrarea lor in "lista de pacate" scrisa de preoti.Spovedania ra trebui sa contina si toate framantarilenoastre si incercarile de a rezolva anumite situatii...etc etc.
deci ptmine, sa spun mai mult decat am spus in prima mea interventie la acest subiect e inportun, nefolositor pt ceilalti, si rezervat strict pt Duhovnic si cei f, f. f. apropiati mie.
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
ManyHope spune:
quote:
Originally posted by Sabina
orice discutie despre cum ne incalcam noi vreun principiu sau altul se face in mod obisnuit la spovedanie.
Am intzeles. Asta e un principul al tau: sa faci ce eshti obishnuita shi sa evitzi orice e neobishnuit pentru tine!
In regula.
Vezi? e un progres evident: deja ai spus lucrurilor pe nume, nu doar generalitatzi pastelate ! Excelent!
quote:
deci pt mine, sa spun mai mult decat am spus in prima mea interventie la acest subiect e inportun, nefolositor pt ceilalti, si rezervat strict pt Duhovnic si cei f, f. f. apropiati mie.
Va sa zica principiile,in principiu definesc nishte limite, nishte granitze,stabilesc un "inauntru" versus un "in afara". Acorda ceva shi interzic altceva. Foarte bine.
Principiul asta al tau Sabina cu "nu le spun ale mele decat alor mei.", e strict Biblic sau e preluat din Biblie shi personalizat din personalitatea ta? adica s-a potrivit el tzie ca o manusha sau ai facut tu eforturi sa te potriveshti pe tine lui?
saaaaaau...ai incheiat discutzia din principiu cu mine ???
Sabina spune:
nu, nu din prinicpiu
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
daniela_b spune:
Offtopic.
Scuze, e cam lung
Mi s-a intimplat un lucru interesant (zic eu) in primavara asta cind am ajuns la un cabinet (particular) de kinetoterapie unde facea practica si o studenta, in afara de cine facea in mod obisnuit si, din cele 20 de sedinte platite vreo 15 le-am nimerit la ea.
Drept sa va spun, m-am suparat putin ca am platit o suma de bani relativ mare si cu toate astea, exercitiile si masajele medicinale mi-au fost date in ingrijire unei studente, fiindca ma gindeam eu ( in marea mea ingimfare, acum recunosc) ca ea nu este suficient pregatita pentru problema mea ( observati egoismul de care am dat dovada) si ca vai, vezi tu ce ghinion am eu...
Veneam acasa dupa sedinta si stateam bosumflata cite o ora pentru ca mi se parea ca "toate mi se intimpla numai mie"...si ma plingeam sotului incontinuu.
Dupa citeva sedinte in care eu de "indignare" nu scoteam o vorba si participam doar fizic cu prezenta, domnisoara respectiva, pe nume Anca a inceput sa discute cu mine o multime de lucruri, imi povestea ce a facut in ziua respectiva si eu stateam tot muta.
Da' ce credeti ca-i tacea gura? Ca o puteam descuraja intr-un fel? Nimic, ea o tinea pe-a ei.
Pina la penultima sedinta incepusem sa o plac, era vesela ca o vrabiutza, nu puteai sa-i rezisti prea mult, ciripea incontinuu.
Si,la sfirsitul penultimei sedinte ea incepe sa povesteasca despre parintii ei, despre ce dor ii este de ei, cum isi aminteste de duminicile in care mergeau la biserica, imbracati in costume populare ( ea fiind dintr-un sat de pe linga Tirgu Neamt) si eu m-am trezit ca ma scufundam in povestea ei. Si pe urma dintr-o data ma intreaba cu inocenta unui copil de clasa a II-a "dar tu il iubesti pe Iisus?"
Am fost atit de socata de intrebare, adica m-a luat prin surprindere ca m-am bilbiit, nici macar nu-mi aduc aminte daca am raspuns ceva.
Norocul a fost ca ea nu a asteptat raspuns si a continuat "oooh, eu Il iubesc foarte, foarte mult!" si pe urma a inceput sa-mi spuna de ce il iubeste.
Si vorbea cu asa o BUCURIE ca eu am intrat intr-o stare de tremur ascultind-o, cred ca de emotie si ea a vazut ca mi s-a facut pielea de "gaina" pentru ca eram dezbracata si ea imi facea masaj de-a lungul coloanei si s-a aplecat in dreptul fetei mele si mi-a spus (cu o privire pe care nu pot sa o uit): "sa nu-ti faci probleme, El te iubeste oricum!".
Am plins. Foarte tare. Mi-am dat seama ca eu nu Il iubesc asa cum ma iubeste El pe mine. Si m-a durut ingrozitor.
Iata cum eu am facut atitea nazuri cu privire la sedintele acelea si cum n-am facut decit sa fac pe mofturoasa in fata a ceea ce El imi daruia: niste cuvinte divine din gura unei fapturi umane: Anca.
Probabil ca era nevoie ca eu sa le aud si sa invat sa am incredere in ceea ce El rinduieste.
Am fost foarte ravasita.
Nu pot sa spun ca de a doua zi am devenit alt om, probabil ca nu sint pregatita suficient sa devin alt om, inca ma lupt cu multe pacate insa cu siguranta "episodul" asta nu a fost intimplator.
Ca sa intelegeti mai bine de ce am fost asa de tulburata, trebuie sa va spun ca nu am citit Biblia si nu merg la biserica.
In mod obisnuit, nu ma atingeau discutiile despre Dumnezeu.
Nu stiu ce mi s-a intimplat in ziua respectiva dar planuiesc sa aflu.
Ontopic:
Nu stiu ce inseamna sa respecti "cuvintul" lui Dumnezeu si sa traiesti dupa cele 10 porunci.
Am crezut mereu ca e suficient sa fii bun si sa nu faci rau. Punct. Aici s-au oprit "principiile", standardele mele.
Desigur ar fi o fatarnicie din partea mea sa spun ca de miine o sa iau Biblia si o sa o studiez.
Dar ceea ce pot sa spun cu mina pe inima este ca ce am crezut eu pina acum, nu e suficient fiindca nu inteleg ce e "taina", nu ma pot bucura de "binele" facut pentru ca am impresia ca nu e complet fiindca nu este si El, impreuna cu mine.
E putin mai incurcata treaba si nu stiu cum sa mai explic dar daca o sa resesc sa devin mai clara, revin.
Multumesc pentru rabdare si sa scuzati incheierea cam abrupta.
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
ManyHope spune:
quote:
Originally posted by ManyHope
tu ai incheiat discutzia din principiu cu mine ???
quote:
Originally posted by Sabina
nu, nu din prinicpiu
Dar CUUUM ? cumva ai incheiat-o neprincipial?? adica impotriva principiilor tale shi in afara de ele mi-ai taiat-o de la gard ???
Intzeleeeg acuma de ca maine, duminica fiind, trebuie sa te duci... shi sa spui ceea ce aici din principiu nu vrei/nu potzi sa spui !!!
ManyHope spune:
quote:
Originally posted by daniela_b
Offtopic.
Nu-tzi face griji! ca shi "picu de oftica" e tot un principiu !
quote:
Mi s-a intimplat un lucru interesant...
Nu stiu ce mi s-a intimplat in ziua respectiva dar planuiesc sa aflu.
Dupa mine: ceva era cu tine in ne_regula, iar omul-Anca ce te-a atins cu priceperea ei,caci masandu-te te-a atins acolo, exact la punctul tau sensibil!
Asha se intampla noua ades ca ce ni se pare la prima vedere a fi, sa fie de fapt altceva decat este in Adevar!
quote:
Nu stiu ce inseamna sa respecti "cuvintul" lui Dumnezeu si sa traiesti dupa cele 10 porunci.
Am crezut mereu ca e suficient sa fii bun si sa nu faci rau. Punct. Aici s-au oprit "principiile", standardele mele.
Pai te anuntz ca shi prin respectarea Cuvantului LUI sau a celor 10 Porunci, tot "standardul" asta l-ai implini! asha ca oarecumva deja eshti acolo!
dar ce mai ramane de pus la punct, prin studiatul concret al Scripturilor shi prin participarea la slujbe, e cu deosebirea desavarshita a celor bune de cele rele ! ... ca acolo e incurcatura de fapt! cum shi cu necalcarea "standardului", desigur, prin faptele tale care vrei tu sa le faci, prin ceea ce doreshti shi prin ce faptuieshti! Teorie shi practica trebuie. Teoria fara practica...e vax! iar practica fara teorie... poate sa fie in afara teoriei! adica neprincipiala shi implicit nefolositoare Scopului !
quote:
Dar ceea ce pot sa spun cu mina pe inima este ca ce am crezut eu pina acum, nu e suficient fiindca nu inteleg ce e "taina", nu ma pot bucura de "binele" facut pentru ca am impresia ca nu e complet fiindca nu este si El, impreuna cu mine.
Corect !
cataghe spune:
quote:
Originally posted by ManyHope
Vrei sa discutam? ...adika, sa te discutam pe tine shi principiile tale?
Neaaaah, nici nu ma gandesc, nu sunt chiar atat de curajoasa. Ti-am spus, mi-am facut bilantul pt ca mi s-a parut interesant si am fost socata de cate porunci am incalcat de fapt, sincer iti spun ca aveam o parere mai buna despre mine!! Iar principiile nu sunt ale mele, sunt ale religiei crestine.quote:
shi mai ales incalcarea lor eshti de acord s-o discutam? = pentru ca de fapt despre asta e vorba pana la urma!
Asta da, putem discuta despre incalcare in general, "in principiu"...
quote:
- de ce faci tu o distinctzie intre Vechiul Teastament (cu Poruncile 10 din el) shi Noul Testament? or fi ele NU identic acelash lucru, dar in tine(mine/noi/etc.) nu trebuie ele sa fie ceva unitar? nu trebuie din toate sa rezulte un singur set de principii luate personal, cu care sa putem opera corect, iar nu sa ne capatam mai multe randuri de ocale shi de cantare ? ...dupa "client"?!
Ba da, sigur ca rezulta un set de principii, dar eu fac distinctia pt ca majoritatea (daca nu toate) din cele zece porunci se regasesc in orice cod moral, pe cand cele din Noul Testament sunt specifice crestinismului. Noul Testament este, cel putin dupa parerea mea, ceea ce ne defineste si ne individualizeaza ca si crestini.
quote:
nu uita ca nu chiar oricare persoana chiar se califica ca fiind automat "aproapele tau", ci mai trebuie sa mai shi merite o persoana sa te apropii de ea sau s-o primeshti aproape de tine !(shi reciproca e valabila,desigur!!) = adica porunca asta nu e una "mecanica", conform careia totzi oamenii ne sunt identici shi egali de "apropiatzi", ci sunt grade diferite de apropiere ce trebuie considerate, respectiv sunt shi grade de comportament principial diferite !
Eeeei, incepe sa devina interesanta discutia, pt ca aici nu mai suntem de acord
(in viziunea mea o discutie incepe sa devina interesanta cand doua persoane nu sunt de acord, cand suntem toti de acord dupa doua pagini de floricele inevitabil se inchide subiectul). Eu nu cred ca cineva trebuie sa se califice ca sa-ti fie "aproapele", cred ca toti oamenii sunt "aproapele". Sa ii imparti pe grade de apropiere, din punctul de vedere al moralei crestine, este foarte comod, pt ca asta iti permite sa iti justifici unele atitudini mai putin crestinesti, insa nu cred ca asta e ideea. Tocmai ca toti sunt aproapele, cred ca si exista un pasaj sau mai multe prin Noul Testament din care reiese ca nu e deloc greu sa ii iubesti pe cei apropiati si pe cei care te iubesc la randul lor, greu e sa ii iubesti pe cei care te urasc (poate ne pot ajuta fetele cu pasajele respective). Deci, in mod clar Isus cand a spus "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" nu s-a referit la nici un fel de "grade". Asa stand lucrurile, noi stam cam prost, cel putin eu, pt ca sunt departe de a-i considera "aproapele" pe toti oamenii si de a ma purta in consecinta cu ei. quote:
cum explici tu "calcarile" tale prin "pacatele mai mici" sau prin alealaltele "mai mari"? care ar fi problema TA de se petrec ?
Hmmmm... foarte buna intrebarea, da' nu prea stiu sa raspund. Nu stiu care e problema mea, in unele cazuri e vorba de niste conjuncturi care ma pun in situatia de a-mi incalca principiile (adica poruncile alea de care vorbeam) pt ca daca tin cu tot dinadinsul sa le respect asta mi-ar aduce unele neplaceri imediate - evident, din punct de vedere crestin, asta e o prostie, sa dai tu viata vesnica pt lipsa unor neplaceri imediate, dar asta e... In alte cazuri, conform legilor nescrise dintre oameni, pur si simplu imi imaginez ca am dreptate. In alte cazuri ripostez la comportamentul altora, sau cel putin asa am senzatia, si atunci actiunile mele mi se par justificate. Cred ca foarte multi dintre noi avem in sinea noastra o parere mai buna despre noi insine decat meritam, si asta ne determina sa ne luam anumite libertati...
P.S. Revin dupa ce am recitit ce am scris: cred ca de fapt problema mea e ca moartea mi se pare foarte departe. Si, poate, si ca sper ca Dumnezeu e bun si ca imi va ierta, ca, intr-un fel numai de El inteles, va face cumva sa atarne balanta in directia lucrurilor bune pe care le fac... Sigur ca sunt nelinistita la gandul ca s-ar putea sa nu fie asa (ca sa nu zic ca mi-e frica
) dar se pare ca si nesiguranta asta are farmecul ei in viata...
ManyHope spune:
quote:
Originally posted by cataghe
Ti-am spus, mi-am facut bilantul pt ca mi s-a parut interesant si am fost socata de cate porunci am incalcat de fapt, sincer iti spun ca aveam o parere mai buna despre mine!!
Pai un spor in autocunoashterea corectam e mereu ceva de folos, nu ?
quote:
Iar principiile nu sunt ale mele, sunt ale religiei crestine.
AU !
"Nu sunt ale tale"? adica nu-tzi apartzin shi totushi le urmezi? itzi sunt exterioare doar, straine aproape, cu toate astea cautzi sa le implineshti? 
Aaaaaa.... ca sa sa folosesc un termen neacademic: "nashpa" ! (
)quote:
Ba da, sigur ca rezulta un set de principii
Bine.
quote:
Eeeei, incepe sa devina interesanta discutia, pt ca aici nu mai suntem de acord
(Bine ca mi-ai spus, ca sa ma abtzin de floricele cu tine!)
Ce oi gasi tu interesant la ce e, in viziunea ta, pe dos decat ar trebui sa fie?! ...ce principiu valabil de apreciere o mai zamisli una ca asta, io nu stiu! da am mai intalnit atitudinea asta...chiar mi-a raspuns cineva pe DC ca a demonta/strica cere mai multa imaginatzie decat a construi, adica ar fi mai complicat shi mai de valoare chipurile ! Cumva te atrage "estetica uratului" ???
quote:
Eu nu cred ca cineva trebuie sa se califice ca sa-ti fie "aproapele", cred ca toti oamenii sunt "aproapele". Sa ii imparti pe grade de apropiere, din punctul de vedere al moralei crestine, este foarte comod, pt ca asta iti permite sa iti justifici unele atitudini mai putin crestinesti, insa nu cred ca asta e ideea. Tocmai ca toti sunt aproapele, cred ca si exista un pasaj sau mai multe prin Noul Testament din care reiese ca nu e deloc greu sa ii iubesti pe cei apropiati si pe cei care te iubesc la randul lor, greu e sa ii iubesti pe cei care te urasc (poate ne pot ajuta fetele cu pasajele respective). Deci, in mod clar Isus cand a spus "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" nu s-a referit la nici un fel de "grade". Asa stand lucrurile, noi stam cam prost, cel putin eu, pt ca sunt departe de a-i considera "aproapele" pe toti oamenii si de a ma purta in consecinta cu ei.
Da... io te intzeleg, asta e teoria aia ideala, e "cazul ideal" ca totzi oamenii sa fie deopotriva de egali (shi nu ca in realitate unde "unii sunt mai egali decat altzii"!!! ) e un fel de "principiul deplasarii in vid unde frecare nu exista"...da iacata ca nici chiar vidul nu-i chiar asha de gol in realitate, ca e plin de praf ! iar pentru ca practica reala nu se potriveshte defel cu teoria asta ideala, tu ce crezi explica discrepantza?
Eshti sigura ca numai noi-persoanele_practicante suntem de vina? sau cumva teoria asta a 'apropierii egale' e exagerat de teoretic-egalitarista ?
Pasajele la care te referi le stiu, dar ia citeshte tu alte pasaje, in Sfanta Evanghelie de la Matei, in capitolul 7, de la 22 la sfarshit plus iarashi aproape aceleashi lucruri, in capitolul 25, de la 34 pana la sfarshit, ca sa vezi de vrei, ca EL Insushi a invatzat a se numi/socoti oamenii totzi NU deopotriva, ci diferentziat unii de altzii! caci acolo zice clar ca doar cele fapte bune facute unuia dintre "fratzii LUI" sunt egal ca shi cum chiar LUI I-ar fi facute, iar nu zice ca "oricarui om sau persoana"!
(Ca nu stim noi care e "frate sau sora a LUI" shi de aia, ca sa nu greshim prin partinire nepotrivita, e mai practic sa ne purtam deopotriva cu toata lumea, e o aaaaaaaaaaaaalta problema...asta e doar o solutzie pentru lipsa de discernamant shi a pterii de cunoashtere a inimii omului; de aia trebuie sa ne purtam egal cu orice aratare de faptura unama, ca nu cumva sa greshim apreciind incorect pe careva, dar de am vedea limpede ce e fiecare, n-am greshi nimic dand un sut in dos cui ar trebui sa isi primeasca asa ceva!)
Oricum, partea asta cu "aproapele", e oarecum departe ca principiu de ce zici tu, iar cum mie imi pare total neinteresant sa ne certam, rezulta ca n-am s-o mai pun in discutzie, pentru ca de fapt nu e rau nici cum zici tu Cataghe ... adica n-ar fi chiar asha de rau deloc, daca nu alegerea ta ca shi cum te-ar osandi ,ca luandu-tzi shi tzinandu-tzi nishte principii ce nu le potzi respecta = pentru ca sunt nitzel artificiale ("man made"), vine ca shi cum singura te-ai osandi !
Shalom !
copiloi spune:
daniela_b, si eu cunosc o Anca, pe care o recunosc 100% in descrierile tale (e dintr-un sat de pe langa Tg Neamt, studenta, credincioasa, dulce si calda, care rade tot timpul.....). In fine, coincidenta mi s-a parut prea mare.
Alina
In der Ruhe liegt die Kraft! - In calm sta puterea! (proverb german)
elenus22 spune:
[quote]Originally posted by daniela_b
Offtopic.
"sa nu-ti faci probleme, El te iubeste oricum!".
Am plins. Foarte tare. Mi-am dat seama ca eu nu Il iubesc asa cum ma iubeste El pe mine. Si m-a durut ingrozitor.
Nu pot sa spun ca de a doua zi am devenit alt om, probabil ca nu sint pregatita suficient sa devin alt om, inca ma lupt cu multe pacate insa cu siguranta "episodul" asta nu a fost intimplator.
Daniela eu cred ca episodul cu fata aceea nu a fost deloc intamplator. Oamenii vin in viata noastra cu un scop pe care il descoperim mai tarziu sau imediat. Se pare ca prin intermediul ei Dumnezeu a ajuns la inima ta. Cuvintele ei te-au atins atunci cand tu nu dadeai importanta vietii duhovnicesti.
Dumnezeu nu vrea ca noi sa ne schimbam dintr-o data. Daca ne-am schimba asa ar fi o schimbare temporara.Schimbarile au loc in timp.Cu cat te vei apropia mai mult de Biserica si de Dumnezeu cu ata te vei schimba si viata va fi alta. Ai sa vezi!Cel mai impostant dupa parerea mea este sa ai un duhovnic care te va indruma asa cum considera de cuviinta. Se spune ca dOMNUL NE VORBESTE SI NE INDRUMA PRIN INTERMEDIUL DUHOVNICULUI!El va sti cel mai bine cum inaitezi tu in viata duhovniceasca.Doamne ajuta!Sper din suflet sa sporesti in viata duhovniceasca pt ca vei avea numai de castigat!