Adaptarea la gradinita

slippers76 spune:

Mamica mai fericita decat mine la capitolul asta nu cred sa existe.
Noi am inceput gradi anul trecut, la 2 ani si 4 luni. Va dati seama ca ne-am dus cu emotii. Mi-am luat si o saptamana de concediu, ca sa pot sa alerg dupa ea, la primul semnal. Mi-am dus puiutzul la gradinita in prima zi, am mai stat cu ea, am mai discutat cu educatoarea. Nu ma induram sa plec. La un moment dat, am zis hai sa rup pisica. I-am spus Mirunei "mama trebuie sa plece la servici". Si Miruna mi-a spus "Bine mami. Eu stau aici cu copii." Am plecat. Am stat ca pe ghimpi. Pe la ora 2 n-am mai rezistat si am sunat la gradi. Mi-au spus ca Miruna doarme. (Doarme?!?) Nu-mi venea sa cred. SI mai ales "Miruna a mancat" (A mancat???!!!???). Acasa ma rog de ea sa manance si face niste mofturi... Nu a plans nici o secunda.
A doua zi, am repetat figura, am ajuns la gradi, m-am mai invartit pe acolo, am mai discutat cu educatoarea. Miruna vine la mine si-mi spune: "Mami, tu de ce mai stai aici? Du-te la servici! Aici stau doar copii."
Si de atunci pana acum nu a fost zi sa nu se duca cu drag la gradinita. E drept ca o prelucrasem cam cu jumatate de an inainte. I-am tot povestit ce minunata e gradinita, cati copii sunt, cate jucarii frumoase, etc, etc.

Acum am din dou emotii, pentru ca schimbam gradinita incepand de luni si nu stiu cum o sa reactioneze, desi am "operat" prelucrarea de rigoare si de data asta. Sper sa fie totul bine. Oricum, e nerabdatoare sa mearga la gradinita.




Mama Ana si Mirunica (16.05.2003)
http://pg.photos.yahoo.com/ph/slippers76/