un sfat va rog frumos !

iata ca in sfarsit am prins si eu curaj sa scriu aici ,asa ca avand in vedere ca e pt prima oara si mai ales nu e un subiect placut va rog sa imi iertati stangacia .

sunt impreuna cu sotul meu de mai bine de 13 ani si avem impreuna 2 copii superbi;pana acum vreo 3 ani totul era frumos intre noi ,ne intelegeam bine ,toata lumea ne spunea ca ne potrivim perfect ca suntem facuti unul pt altul si chiar asa era ( nu eram perfecti ,ne mai certam dar nu ca acum).

de la o vreme intre noi nu mai exista nici un fel de comunicare ,nu mai exista acea pasiune care era inainte ,iar lucrurile merg din ce in ce mai rau.

ne certam din orice ,dar ,in opinia lui ,eu sunt vinovata de fiecare data.
certurile noastre nu au avut niciodata la baza un motiv solid ,tot timpul ne certam numai din nimicuri (si aici nu stiu ce ex sa va dau pt ca aproape orice discutie aparent normala degenereaza intr-o cearta)
mai grav e ca de fiecare data cand ne certam se enerveaza ff tare si incepe sa il doara inima ceea ce ma sperie tare.

nu este violent ,se consuma in el ,nu ma jigneste

problema e ca nu vreau sa il pierd ,vreau sa redevenim ce am fost dar parca s-a creat o bariera intre noi ceva care nu ne lasa sa ne mai apropiem la fel ca inainte.

cum as putea sa fac sa reaprind acea flacara a pasiunii ?

stiu sigur ca totul depinde de mine dar nu reusesc sa mai razbat peste acea bariera la a carei formare am contribuit eu in proportie de peste 80%

ma puteti ajuta cu niste sfaturi ,poate ati trecut prin situatii asemanatoare ?

aiamoni spune:

Si eu am deschis un topic pe aceeasi tema pentru ca trec prin aceeasi stare. Prin urmare nu prea am sfaturi…dar macar sa stii ca mai sunt si altii…mult noroc!

giulia71 spune:

N-am trecut prin situatia ta, dar cred ca o incercare de schimbare a atitudinii din partea ta va fi receptata in mod diferit de catre sot.
Incearca sa-ti amintesti cum erai atunci cand l-ai cunoscut, ce stari placute aveai, cum ardeai de nerabdare sa vina acasa ,cum il asteptai cu ceva bun in cuptor...
Schimba-ti look-ul, fa ceva care sa te bine-dispuna, sa -ti redea zambetul care ne face din nou frumoase,placute, ...si de ce nu chiar sexy
Poate suna pueril, eu asa as face!
Nu cred ca exista o reteta unica in a "reaprinde flacara", dar atunci cand pasiunea moare , iar intre soti se infiinteaza o bariera de netrecut, trebuie sa ne amintim ca in noi, emeile se afla puterea de a ne regasi, de a ne face placuta din nou prezenta, de a incita si de a fi iubite!
Multa bafta!

Sa auzim de bine ;)

adinag spune:

"stiu sigur ca totul depinde de mine dar nu reusesc sa mai razbat peste acea bariera la a carei formare am contribuit eu in proportie de peste 80%"
de ce crezi ca depinde numai de tine si de unde vin acele 80%?

din proprie experienta pot spune ca amandoi contribuie si amandoi trebuie sa vrea sa razbata aceasta bariera.

incearca sa gasesti in primul rand motivele: cand a inceput cu adevarat, ce alte chestii s-au intamplat in acelasi timp? incearca sa schimbi modul de comunicare, daca asa ajungeti mereu la cearta, ptr. ca spunand si facand mereu aceleasi lucruri nu poti ajunge la un alt rezultat.
si inceteaza sa cauti vinovati, nu te ajuta cu nimic, uita-te inainte in mod constructiv si incearca sa gasesti o cale de comunicare, insa fara a-l "bate la cap" adica forta sa o faca, ca atunci s-ar putea sa-i piara cheful...

nu stiu daca te ajuta astea ce zic eu la ceva...

numai bine va doresc!


Adina & Jasmina (24 iulie 2003)

Adria_ spune:

Spui ca totul era bine pana acum 3 ani. Ce s-a intamplat atunci? Vreo situatie nelamurita pana la capat? Daca da, atunci trebuie lamurita.
Trebuie sa te gandesti exact cum ai vrea sa fie relatia ta, in amanunt, apoi sa te gandesti ce poti sa faci tu pentru a-ti schimba relatia (sa nu mai alimentezi certurile, sa-l intampini c-un zambet, sa-l lasi in pace cand vezi ca n-are chef de vorba - chestii din astea minore, dar care inseamna mult). Apoi trebuie sa-i spui si lui cum ai vrea sa fie relatia voastra si sa-l asculti si pe el ce vrea de la tine. Si apoi sa hotarati daca puteti schimba ceva.
Dar nu te mai invinovati, nu-l mai invinovati, nu-l mai lasa sa te invinovateasca. Reprosurile astea nu fac decat sa creasca bariera intre voi. Si apoi ce conteaza cine-i vinovat, faptul e consumat, nu?

ymcar spune:

Acelasi sfat pe care l-am mai zis de cateva ori la subiecte similare. Atat timp cat nu exista motive evidente, obiective.... hmm... cu sa o zic ca sa nu para banal si neinteresant? hai sa zicem asa:

cand se sparge o teava ce faci? chemi instalatorul, nu?
cand se strica frigiderul ce faci? chemi un tehnician, corect?
daca iti rupi o mana ce faci? te duci sau nu la doctor?

Atunci de ce Dumnezeu cand apare o problema in casnicie, cand esti intr-o depresie s.a.m.d. nu consulti un specialist? Este asta o problema de importantza mai mica? Eu chiar nu inteleg! Cateva "motive" exista, dar sunt gresite. In general problema nu este acuta (ca spargerea tevii, stricarea frigiderului sau mana rupta). Mai e si maine o zi... si tot asa se amana. Apoi exista in romania ideea stupida ca la psiholog ajung doar nebunii, bolnavii mintal. Si, in fine, exista o neincredere in psihologi (si o incredere prea mare in babisme. Se zice ca la politica si fotbal se pricepe toata lumea. Cred ca mai degraba ar trebui sa se zica "la psihologie, politica si fotbal se pricepe toata lumea!"). Toate motivele astea sunt stupide. Cum bine zicea cineva, si asta se vede in fiecare zi, la nivelul mentalitatilor romanii sunt in urma cu zeci de ani.

My life stinks

camomille30 spune:

va multumesc pt raspunsuri.

nu s-a intamplat nimic intre noi ,adica nimic concret din partea niciunuia dintre noi.
pur si simplu a intervenit o raceala care a dus la acea lipsa de comunicare dintre noi

nu incerc sa caut vinovatul dar simt ca in mare parte schimbarea e de partea mea si vina imi apartine mai mult mie.

nu mai reusesc sa ma apropii in acelasi fel de el si de aici pleaca toate eu zic.

astept in continuare pareri.

zepellina spune:

quote:

---

Originally posted by ymcar

Atunci de ce Dumnezeu cand apare o problema in casnicie, cand esti intr-o depresie s.a.m.d. nu consulti un specialist? Este asta o problema de importantza mai mica? Eu chiar nu inteleg! My life stinks

---

Tu asa faci, dai fuga la psiholog???

Si la mine era la fel, au trecut in jur de 3 ani. M-am acuzat, m-am gandit mult, credeam mereu ca e vina mea. Am incercat sa fac tot ce am putut, am crezut, pana am simtit ca nu mai pot. El nu mai vedea nimic din ce faceam, nu mai vroia sa ma vada. Eram ft sigura pe el, chiar daca prietenii imi spuneau ca nu se poate asa schimbare fara a 3- persoana. Eram sigura ca nu exista, insa exista chiar langa el, langa mine. Inca nu am finalizat definitiv, e ingrozitor si sper sa nu ajungi aici. Fii atenta!

zepellina

april spune:

ymcar, ai dreptate.
Din pacate buba e mentalitatea, asa cum spuneai. Oras mic, lumea te cunoaste si gata barfa: "astia-s nebuni"
Multi nici nu fac diferenta intre psiholog si psihiatru. Pt ei e totuna. Esi dilis daca dai pe acolo

fluturasul meu

onyxg1998 spune:

Cu cat lasi timpul sa treaca mai mult, mai greu va fi, si mai rau.
Vorbeste cu el de ceea ce simti, sa-ti spuna si el ceea ce gandeste si asa poate gasiti o solutie la ceea ce se intampla, asta da, daca mai exista vointa din partea amandorura. Incearca o perioada sa fi mai calma sa nu te mai aprinzi din orice. Uite eu, incerc sa fac asta si in fiecare dimineata cant: I FEEL PRETTY (WEST SIDE STORY) si ma mai bine-dispun putin. Sau in momentul in care simti ca se aprinde cearta, pleaca in baie si inchide usa si numara incet pana la 10 si calmeaza-te. O sa te ajute putin. Daca vezi ca dupa o schimbare asa din partea ta nu este nici un rezultat, nu stiu care ar fi solutia: sa mergi in continuare si sa suferi sau sa pui punct final.
Eu din cauza certurilor si a suferintei am inceput sa am dureri de cap si ma apucau crizele doar dupa certuri. Am fost la medic si mi-a spus ca am migrene pe sistem nervos. Sper sa nu ajungi in situatia mea, caci este groaznic. Gandeste-te intai la tine si la copiii vostri ca nu meritati sa suferiti aiurea.
Ai grija de tine si sper sa auzim de bine.

Pupik de la Onyx si Vlad

Adria_ spune:

Atunci de ce Dumnezeu cand apare o problema in casnicie, cand esti intr-o depresie s.a.m.d. nu consulti un specialist? Este asta o problema de importantza mai mica?

Dar de ce cand se arde becul nu chemam specialistul sa-l schimbe, cand avem pana de ce nu chemam specialistul sa schimbe roata... Sunt multe chestii pentru care
nu s-au creat servicii specializate, sau nu s-au dezvoltat inca. Suntem in procesul de civilizare. Apoi sunt atatia ani de "intuneric" pe care trebuie sa-i invingem... De ce crezi ca ne luminam dintr-o data?
La noi nu exista obiceiul de a merge la psiholog. Parintii nostrii nu mergeau. Noi de la cine sa invatam? Invatam pana la urma,mai greu, de pe cate un forum, de la cate un film, mai mergand in cate o tara civilizata, mai venind altii pe la noi.

Apoi inca mai avem prieteni carora sa le spunem problemele noastre. Si ne eliberam cumva. Faptul ca impartim cu cineva problema ne face sa credem ca s-a si rezolvat... Bineinteles ca nu-i adevarat, si ea de fapt se adanceste si mai tare. Asta e altceva. Daca vom observa ca prietenii ne vor folosi confesiunile impotriva noastra atunci poate vom avea sansa sa cautam un psiholog.
E nevoie de educatie, de timp si rabdare pentru a schimba mentalitatile. Poate e nevoie sa treci si prin forumul asta, cine stie.

Si stii de ce mai e nevoie? De discutii sincere, indiferent cu cine, fara misto-uri, fara barfe, fara acuzatii. Si pe forumul asta sunt o gramade de exemple de atacuri, rautati. Care-i scopul lor? De a ascunde adevaratele probleme. Injurandu-ne uitam de unde am plecat, care era problema...