Cresa si bb2

Am si eu ceva nelamuriri....
De citit subiectele de discutii,am mai citit din urma dar mai pe diagonala,dar din ce tin eu minte nu s-a mai discutat aici,sau poate nu in detaliu....
Am o fetita de 1,7 luni si in maxim 2 saptamani voi naste bb2,un baietel.
Eu vroiam sa o dau pe Raisa la cresa de azi,dar o prietena,cam in aceeasi situatie mi-a explicat ca se va simti inlaturata si va manifesta mai multa gelozie si refuz fata de noul mebru al familiei,ea nefiind implicata deloc,fiind toata ziua la cresa.
sunt aici ceva articole despre asta,

http://www.google.com/search?sourceid=navclient&ie=UTF-8&rls=RNWE,RNWE:2005-47,RNWE:en&q=new+baby+and+siblings

in romana nu am gasit nimic,de aceea as vrea si parerea unui specialist despre acest lucru si bineinteles a altor mame,cu diferente asa mici,cand inca copii mai mari nu erau deja la gradinita,ce au facut si cum au facut sa nu creeze dispute si sa rezolve conflictele din casa cu copilul gelos.
oare voi reusi si cum ar trebui sa procedez sa fie mai bine....era totusi mai bine sa o dau la cresa ca sa nu simta ca am grija de bb mic mai mult decat de ea?sau acasa cu mine,incercand sa o implic si sa i dau atentie maxima(ceea ce in unele momente va fi greu-ex alaptat) va fi mai bine pt ea?
Cum e mai bine pt ea?
Asta e intrebarea ce ma macina,nu vreau sa -i creez eu probleme de personalitate,si asa probabil fac multe greseli inevitabile de educatie si aici mi se pare f important sa aleg corect.....
Va rog mult sa ma ajutati....poate voi reusi sa depasesc gelozia si probemele aparute...
O zi buna!
si multumesc anticipat!



Paula 36 sapt si minunea Stefana Raisa(d.n. 11.02.2005)

poze noi
http://pg.photos.yahoo.com/ph/paula_paduraru/my_photos

printze spune:

Categoric nu! Cat timp vei sta acasa cu bebe 2 o poti creste si pe fetita. Nu are rost sa o indepartezi de voi, mai ales ca e inca foarte micuta. Sunt pe forum multe mamici in aceasta situatie. Intr-adevar nu-ti va fi usor, dar va fi minunat. Intr-adevar la inceput va fi gelozie, poate chiar violenta manifestata asupra celui mic, dar in timp va invata sa-l iubeasca, si se va transforma intr-o "mica mamica". Si incearca sa te porti la fel in relatia cu ea, mangaie-o, alint-o, caci astfel va accepta mai usor ideea de fratior.
Si in plus gandeste-te ca odata intrata in colectivitate o sa procopseasca cu tot felul de boli si le va aduce acasa la cel mic.
Eu am o fetita de 2 ani si 3 luni si ma gandesc serios la bebe 2.
Sanatate multa, nastere usoara si sa-ti creasca puii mari!

printze

Lemoni spune:

Totul depinde numai de tine , ca fetiza sa isi iubeasca fratiorul ,in primul rand stiu ca o sa fi foarte obosita dar trebuie sa petreci timp cu fetiza si numai cu fetiza numai voi doua o ora cel putin pe zi sa nu creda ca o inlocuiesti cu bb2.Cresa nici nu trebuie sa se puna problema.
Nastere usoara si sa a grija de voi.

Rosey spune:

quote:

---

Originally posted by printze

si se va transforma intr-o "mica mamica".

printze

---

sorry, dar cu asta nu sunt de acord. de ce sa fie o "mica mamica"?
e inca un copil mic. foarte mic. poate fi cooptata ca ajutor dar....nu sa ii se spuna deja ca ea e "cea mare" si tot tacamul. e pacat. decat asa, mai bine la cresa.

pisi_ella spune:

Si eu zic la fel ca fetele, s-o tii acasa. Am si eu doi copii. Cand s-a nascut Matei, Emma avea 2 ani si o luna, m-am chinuit ca hotii de cai SINGURA cu doi copii mici, am tinut-o pe Emma langa mine pana acum o luna, cand am dat-o la gradi, ca de...are 3 ani si 4 luni!
Nu ai pe nimeni sa te ajute cu fetita? Bona, bunica, prietena?



_Ella, Emma & Matei

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

Principesa spune:

Nasterea unui fratior este oricand o provocare pentru fratii mai mari. E de preferat ca in acest context sa nu se mai schimbe si alte variabile asa incat copilul sa poata integra situatiile noi pe rand si acestea sa nu depaseasca resursele lui de adaptare.
Nastere usoara si succes!

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

alipiticot spune:

Multumesc frumos,stiu ca numai de mine depinde sa reusesc sa aplanez gelogia si conflictele,sper sa reusesc sa fiu calma si sa am timp destul pt ea pt a nu se simti indepartata.
Am hotarat sa o dau la cresa cel mult la primavara,sau daca nu in toamna viitoare la gradinita.Ma bucur ca nu am dat-o ca eram probabil sa fac o mare greseala.
Dac aveti ideii,cum e cea cu cadoul de la fratele nou nascut,ce fel de chestii sa mai fac ca sa o fac sa se simta bine,chiar daca nu mai este ea centrul atentiei....si eu i-mi promit zilnic,ca voi gasi timp separat pt ea,sa ma joc,sa o ajut sa depaseasca aceasta situatie.Sper sa reusesc,mai ales sa fiu calma,sa nu tip la ea...acum reussesc,dar mai tarziu...nu stiu ce va fi.....


Paula 36 sapt si minunea Stefana Raisa(d.n. 11.02.2005)

poze noi
http://pg.photos.yahoo.com/ph/paula_paduraru/my_photos

catrinutza spune:

Eu una nu as da copilul la cresa in aceasta situatie...in mod sigur se va simti data la o parte, nu e suficient de mare ca sa inteleaga explicatiile...Niciodata nasterea unui copil nu trebuie sa coincida cu mersul la gradinita, la scoala a copilului mai mare - e o "teorema", ca sa zic asa, din psihologia copilului.
Stiu ca e greu sa te descurci cu doi copii daca nu ai ajutor macar minim, dar tu si sotul puteti sa va impartiti sarcinile...
Si sunt de acord cu ideea ca macar o ora pe zi sa fii numai si numai a fetitei, sa faceti anumite lucruri numai voi doua, in timp ce altcineva sta cu bb2...

Mult succes.

pisi_ella spune:

Uite cum am procedat eu cu Emma. Mi-a fost ff greu, intr-adevar si eram ff obosita si nu aveam pe nimeni sa ma ajute. ERam zombie, beam tone de ness ca sa nu cad pe jos!
In primele luni bb doarme mult, nu te poti juca cu el cine stie ce, tot ce trebuie sa-i dai e papa si sa-l schimbi. Nu intelege de aici sa-l ignori, Doamne fereste, ca si el are nevoie de tinut in brate, de mangaiari. INSA fara sa exagerezi! Fratele mai mare are nevoie acum de cea mai multa atentie! Cand dormea Matei, imi petreceam timpu' cu Emma...spuneam povesti, ne uitam la desene, ne jucam, ma ajuta la treaba etc. Aoleu...ce-as mai fi dormit!!! Dormea Matei al meu cate 4-5 ore legate in prima luna de viata!! Ce-as mai fi dormit langa el! Dar n-aveam cum...asa ca imi faceam un ness, doua , trei si stateam cu Emma. A fost ff greu, repet, amandoi se trezeau noaptea, unul sugea tzitzi, altu' sugea bibe...asa ca era vai si amar de mine! Dar Dumnezeu mi-a dat putere si am supravietuit. Si tu te vei descurca, sunt sigura!
Inca ceva: nu-l dragali pe cel mic de fata cu cel mare. Asta la inceput, in primele luni...pana se mai obisnuieste si el cu noua situatie. Eu il pupam si-l dragaleam pe Matei numai cand dormea Emma. In rest...mancat, schimbat, tinut sa ragaie si atata tot! Cand plangea, il leganam cu cosul de masina. Evitam sa-l tin mult in brate cand era Emma de fata. Abia dupa vreo jumatate de an...putin cate putin...am inceput sa-l dragalesc si cu ea de fata.
Cand il alaptam, intotdeauna vorbeam si cu Emma, asta cand era treaza. Sau ii dadeam si ei un biberon, sa suga si ea langa noi. Sau o mangaiam pe cap....etc. ASta ca sa nu creada care cumva ca am dat-o la o parte.
A propos de calm....sau de nervi....e ff greu! Iti trebuie ff mult tact...si multe, multe muscaturi ale limbii! Ce tact sa mai ai cand esti zombie de oboseala?? Ma rog, pot spune ca m-am descurcat, n-am tipat (prea mult) la ea, doar in situatii limita, de criza, cand chiar nu mai puteam, n-am pedepsit-o ff des, ba din contra, am fost destul de permisiva cu ea, ca sa nu sufere din cauza fratiorului mai mic. Au fost 2-3 situatii mai nasoale, a propos de gelozie, o data l-a zgariat destul de rau pe cap (avea vreo 2 luni Matei pe atunci), alta data i-a tras una in cap in timp ce bietu' bb sugea tzitzi si asa rau s-a speriat...alta data tot asa l-a lovit peste burtica La asemenea faze am reactionat, am certat-o urat, am inchis-o in camera ei...e ff greu sa-ti pastrezi tactul...Ma rog, din fericire...au fost putine momente de genul asta.
A trecut timpu'...Emma are 3 ani si 4 luni...Matei are 1 an si 2 luni....E mai bine acum...Ma rog, geloasa inca e...dar intelege altfel treaba si explicatiile mele.
Cam atat deocamdata. Tre' sa plec sa o iae pe Emma de la gradi. Promit ca mai scriu!

quote:

---

Originally posted by alipiticot

Multumesc frumos,stiu ca numai de mine depinde sa reusesc sa aplanez gelogia si conflictele,sper sa reusesc sa fiu calma si sa am timp destul pt ea pt a nu se simti indepartata.
Am hotarat sa o dau la cresa cel mult la primavara,sau daca nu in toamna viitoare la gradinita.Ma bucur ca nu am dat-o ca eram probabil sa fac o mare greseala.
Dac aveti ideii,cum e cea cu cadoul de la fratele nou nascut,ce fel de chestii sa mai fac ca sa o fac sa se simta bine,chiar daca nu mai este ea centrul atentiei....si eu i-mi promit zilnic,ca voi gasi timp separat pt ea,sa ma joc,sa o ajut sa depaseasca aceasta situatie.Sper sa reusesc,mai ales sa fiu calma,sa nu tip la ea...acum reussesc,dar mai tarziu...nu stiu ce va fi.....


Paula 36 sapt si minunea Stefana Raisa(d.n. 11.02.2005)

poze noi
http://pg.photos.yahoo.com/ph/paula_paduraru/my_photos

---

_Ella, Emma & Matei

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

crinuta spune:

Pisi_ella, tare mi-a placut cum ai scris. Daca o sa am bb 2 am sa pun in aplicare sfaurile tale.



Alipiticot, si eu sunt de parere sa nu o duci inca la cresa, chit ca iti va fi foarte greu.


Crinuta si Rayan

alipiticot spune:

Si mie mi-a placut ce ai scris,am sa incerc sa pun in aplicare ce spui...sa dea domnul sa reusesc,eu de fel am fost tare calma cu raisa si cand plangea si cand mai face acum crize de isterie nejustificate, nu am certat-o deloc chiar daca a spart ceva sau stricat,sau face ceva interzis...o las sa faca de toate si culmea e tare cumintica,ascultatoare....
Prietenii nostri au un bb de 8 luni si o fetita mai mare,iar raisa e inebunita dupa ei,cel putin pe baietel tare il mai pupaceste...dar cu al nostru probabil va fi altceva...nu pot decat sa sper ca va dura cat mai putin ca sa -l iubeasca,sa inteleaga,si eu am sa fac tot posibilul.pt ca sunt copii mei si atat am pe lumea asta,sunt cel mai minunat lucru ce mi s-a intamplat si le vreau numai binele,indiferent de cat de greu va fi.Si asa timpul trece repede,cresc...acum pe raisa nu o mai pot alinta cum o faceam cat era mica...
ma bucur ca am luat decizia sa nu o duc la cresa,de fapt eu vroiam sa duc pt ca sa nu se simta indepartata nu m-am gandit ca de fapt eu faceam contrariul.....
Multumesc mult si astept ideii cum sa o fac sa o aproprii cat mai mult de fratiorul ei.

Paula 36 sapt si minunea Stefana Raisa(d.n. 11.02.2005)

poze noi
http://pg.photos.yahoo.com/ph/paula_paduraru/my_photos