dezvoltarea vorbirii
Raspunsuri - Pagina 8
flaviutza spune:
deci,mamica dulce. pe scurt, spui ca:
-ii lipseste dorinta de a comunica
-cunostiinte are,peste medie
-lipseste reciprocitatea in disutie.replici scurte,nu se inlantuiesc logic,ca intr+o conv normala. exeplu "mami unde ai fost cu tati?" raspuns(fi mea doi ani juma.) fost...aaa...a teo..jucaram masinuta verde..teo cu mami lui facut pojitula) si ti+a placut? "da,buna di tot...alesia papat toata......deci nu genul asta de inlantuire.
-ecolalie imediata (puisor vrei prajitura?) el repeta dupa tine. si intarziata,spui ca repeta reclame, replici din filme
-memorie excelenta
-nu cauta situatiile de contact social,daca e sa vina copilul la el,bine,daca nu nu
-conversatie saraca(contrast evident cu bagajul lexical bogat) bazata pe concret "unde e geaca"-are nevoie de ea in acel moment ,niciodata "unde pleaca soarele seara"
deci de aici,o concluzie logica ar fi sindrom ASPERGER,sau mai curand autism INALT FUNCTIONAL. mai degraba inalt functional decat asperger.
nu ma intelege gresit, nu vreau sa te sperii.nici nu pun diagnostice,nu am competenta,dar din cate citesc vad ca vrei orice informnatie care te+ar putea scoate din impas.
uite cateva informatii vezi daca iti regasesti puiul in urmatoarele descrieri
sindromul asperger se caracterizeaza prin:
) limbajul:
se pot constata anomalii in ceea ce priveste varsta la care copilul incepe sa mearga si sa vorbeasca.atunci cand o face (limbaj) ajunge destul de tarziu sa stapaneasca gramatica.in acelasi timp, poate avea dificultati in utilizarea pronumelor personale:in loc de "eu" va spune "tu" sau "el".se exprima intr-o maniera elaborata, insistand enorm asupra subiectelor ce-l fascineaza.vocabular extins. dar nu intelege jocurile de cuvinte, in afara de cele relativ simplute.se intampla adesea sa repete un cuvant sau o fraza intr-o maniera stereotipa.cateodata inventeaza chiar cuvinte.
deseori utilizeaza un limbaj ce pare invatat/memorat mecanic.deseori cunoaste si intelege sensul unor cuvinte lungi sau/si complicate, dar nu si sensul unor cuvinte uzuale.
2) comunicarea non-verbala
unele aspecte ale comunicarii non-verbale nu sunt tocmai normale.expresia fetei este de obicei putin vie, in afara de cazul unor emotii forte cum ar fi starile de furie sau suferinta.vocea tinde sa fie monotona, sau exagerat de tipatoare.gesturile corporale nu sunt ample.uneori insa sunt excesive,stangace si fara vreun raport cu cuvintele ce insotesc aceste gesturi.
Copilul intelege greu expresia fetei si gesturile celorlalti.interpreteaza incorect sau deloc expresiile faciale sau gesturile celorlalti, incercand sa sesizeze ceea ce ii scapa.
3)interactiunea sociala
deficientele comunicarii interpersonale sunt probabil caracteristica cea mai evidenta a sindromului. este vorba de o lipsa de intelegere si aplicare a regulilor sociale. sunt reguli nescrise, complexe, schimbatoare, care afecteaza limbajul, gesturile, postura,miscarea, contactul vizual, alegerea imbracamintii, etc
cei suferinzi de s.a. au, in acest domeniu, o abilitate inferioara minimului cerut de normalitate. comportamentul lor social este naiv si bizar.nu realizeaza intuitiv cum sa se adapteze nevoilor si personalitatii celorlalti.multi sunt foarte sensibili la critica si neincrezatori in ceea ce ii priveste pe ceilalti.
4) activ restranse si rezistenta la schimbare
acesti copii adora sa priveasca obiecte in miscare pana la punctul in care aceasta miscare inceteaza.aceasta preferinta este mai marcata decat in cazul celor neurotipici.tind sa se ataseze de obiecte particulare, de asemenea devin tristi sau/si anxiose daca sunt indepartati de locurile familiale.
5) coordonarea motorie
gesturile sunt stangace si prost coordonate. postura corpului este ciudata.majoritatea sunt stangaci in jocurile care cer abilitati motrice.cateodata au dificultati sa scrie sau sa deseneze.
6) talente si interese
unii au talente remarcabile.memoria lor este excelenta.sunt pasionati de lucruri cum ar fi astronomia, geologia, monstrii preistorici, orare de autobuz, excluzand orice alt subiect. invata tot ce pot despre subiectul favorit, vorbind mult despre asta, fie ca asta intereseaza sau nu interlocutorii sai.din contra, sesizeaza greu semnificatiia a ceea ce invata.
exceleaza in jocuri ce necesita o buna memorie, de exemplu in sah.unii sunt buni muzicieni
altii au probleme specifice in invatarea matematicii, scisului si cititului.
alte aspecte ce merita subliniate:
in primul an de viata, comportamentul poate manifesta o lipsa de interes pentru contactul uman obisnuit cauta de catre orice copil neurotipic. eposibil sa nu inceapa sa vorbeasca prin silabisire(aici imi scapa mie cuvantul si n-am kef sa caut in dictionar)..aa, la gangurit se refera!
e posibil sa nu dea atentie la ceea ce se intampla in jurul lui, sa nu fie tentat sa comunice cu ceilalti . e posibil sa nu aduca jucariile parintilor sau unor vizitatori, atunic cand deja merge in picioare. copilul nu prezinta, cum ar fi normal tendinta de a incerca sa comunice prin gangurit , prin gesturi, prin suras, si, mai apoi, prin libaj.
in concluzie, de multe ori se intampla sa stie sa vorbeasca, sa cunoasca sensul multor cuvinte, dar nu stie ca se poate folosi de limbaj pt a-si indeplini scopurile.
cateodata, jocurile simulative nu se produc deloc la copilul AS. cateodata, sunt prezente, dar sunt limitate la un asau doua teme, repetate fara variatie de la o sedinta de joc la alta. aceste jocuri pot fi f elaborate, dar sunt reluate int-o maniera repetitiva si nu implica alti copii, decat pe acei ce accepta sa urmareasca cu exactitate aceeasi schema de joc.
pronostic.
e in general bun, majoritatea reusesc sa isi gaseasca un loc de munca unde sa-si puna talentele particulare in valoare.
cateodata dezvolta o maladie psihica. in fine, la finalul adolescentei, sau cand realizeaza diferenta, pot deveni anxiosi, depresivi.uneori, apar chiar tentative de suicid. tanarul as vrea sa aiba prieteni, sa intre in contact cu ei, dar nu poate, pt ca nu stie cum sa o faca.
de obicei, adolescenta e o perioada dificila.bizarerii care pot fi tolerate la un copil, devin evidente la un tanar.
dificultati de limbaj la copiii asperger si autism inalt functional
Incep s#259; vorbeasc#259;, de regulă, mai tîrziu #351;i o fac într-un mod neobi#351;nuit, specific: pot fi prezente ecolalia imediat#259; sau întârziat#259;, inversiunea pronominal#259;, neologismele, idiosincraziile. Structurile gramaticale sunt adesea imature #351;i includ folosirea repetitiv#259; #351;i stereotip#259; a limbajului (de exemplu, repetarea de cuvinte sau expresii indiferent de situa#355;ie; repetarea de versuri aliterate ori de reclame comerciale) ori un limbaj metaforic (un limbaj care poate fi în#355;eles clar doar de c#259;tre cei familiariza#355;i cu stilul de comunicare al individului). Au, de asemenea, probleme la nivelul formal al limbajului (fonetic, prozodic, sintagmatic- în#259;l#355;imea vocii, debitul #351;i ritmul vorbirii sau accentul pot fi anormale, de ex. voce monoton#259; sau pi#355;ig#259;iat#259;, vorbire “cîntat#259;” sau cu ascensiuni interogative la finele frazelor), dar #351;i semantic #351;i pragmatic. Pentru persoanele cu autism este foarte dificil s#259; aleag#259; #351;i s#259; men#355;in#259; un anumit subiect de conversa#355;ie; par s#259; nu în#355;eleag#259; c#259; o conversa#355;ie ar trebui s#259; determine un schimb de informa#355;ii sau c#259; o exist#259; are anumite ‘reguli’ ce trebuie respectate (a asculta partenerul, a a#351;tepta s#259;-#355;i vin#259; rîndul s#259; vorbe#351;ti, a ‘construi’ pe ceea ce se spune, etc), au dificult#259;#355;i în a r#259;spunde adecvat unor cerin#355;e indirecte, pe care tind s#259; le interpreteze literal, f#259;r#259; s#259; surprind#259; nuan#355;ele; nu reu#351;esc s#259;-#351;i adapteze comunicarea la contexte sociale variate, etc. Chiar #351;i cei cu autism înalt func#355;ional sau sindrom Asperger au probleme de limbaj, în special în ceea ce prive#351;te aspectele sale pragmatice.
in mod clar, copilul nu este autist clasic. intelege,asculta, participa.dar, la granita intre autism si normalitate se afla aceste doua afectiuni bizare, ASPERGER si A.INALT FUNCTIONAL. cum sa+ti explic....sunt exact la limita ...adica un copil care CUNOASTE normal si de regula chiar mai mult, nu are,nu vrea,nu il intereseaza sa le comunice si celorlati asta.un copil normal ce comunica anormal.cam asta ar fi.
nu vreau,nu pot sa ma gandesc prin ce treci. este frustrant sa sti ca poate, si acolo,undeva nu se leaga un fir.
"Copiii vostri nu sunt ai vostri . Ei vin prin voi, dar nu din voi. Puteti sa le dati dragostea , nu insa si gandurile voastre, fiindca ei au gandurile lor. Le puteti gazdui trupul dar nu si sufletul. Puteti nazui sa fiti ca ei , dar nu cautati sa-I faceti asemenea voua, pentru ca viata nu merge inapoi , nici nu zaboveste in ziua de ieri”
flaviutza spune:
nu stiu de ce a iesit aiurea o parte din subiect.o sa incerc sa+l rescriu...
te mai intreb ceva...cum se joaca? urmareste-l
se joaca singur,retras, nu incearca sa te atraga pe tine sau pe tati in joc sau trage de voi prin casa sa va jucati cu el?
se joaca de-a mama si de-a tata,de-a doctorul,etc sau mai degraba repeta de unul singur secvente vazute de ex la tv.(joaca o scena vazuta in film)
cauta din proprie initiativa compania copiilor, se duce la ei si incearca sa le intre in gratii sau ii ignora total ,sau, a treia varianta , doar se uita la ei fara sa intervina?
initiaza jocuri?
participa la jocuri sociale(sotronul,baba oarba etc)
"Copiii vostri nu sunt ai vostri . Ei vin prin voi, dar nu din voi. Puteti sa le dati dragostea , nu insa si gandurile voastre, fiindca ei au gandurile lor. Le puteti gazdui trupul dar nu si sufletul. Puteti nazui sa fiti ca ei , dar nu cautati sa-I faceti asemenea voua, pentru ca viata nu merge inapoi , nici nu zaboveste in ziua de ieri”
flaviutza spune:
rescriu acea parte din mesaj....
dificultati de limbaj intalnite in sindrom asperger si aif.
incep sa vorbeasca,de regula mai tarziu,si o fac intr-un mod neobisnuit,specific.pot prezenta ecolalie imediata sau intarziata,inversiunea pronominala,neologismele,idiosincraziile.structurile gramaticale sunt adesea imature si includ folosirea repetitiva si stereotipa a limbajului(de ex repetarea de cuvinte sau expresii indiferent de situatie,repetarea de versuri aliterate sau de reclame comerciale) sau un limbaj metaforic,adica un limbaj ce poate fi inteles numai de catre familie ). au de asemenea probleme la nivelul formal al limbajului ,dar si semantic si pragmatic. este f dificil sa aleaga si sa mentina un anumit subiect de conversatie, par sa nu inteleaga ca o conversatie ar trebui sa determine un schimb de informatii sau ca exista anumite reguli ce trebuie respectate( a asculta partenerul,a astepta sa-ti vina randul,a"construi" pe ceea ce se spune, au dif in a raspunde adecvat unor cerinte indirecte pe care tind sa le interpreteze literal,fara sa surprinda nuantele.
nu reusesc sa.si adapteze comunicarea unor contexte sociale variate
deosebirile intre cele doua afectiuni asperger si a. inalt functional ar fi cam astea
-un copil cu asperger cauta,in unele cazuri sa stabileasca relatii,dar nu reusesc datorita unei stangacii in exprimare, dif de a interpreta gestica si mimica faciala(limbaj corporal)
-un copil cu asperger vorbeste de regula bine si la timp,are un vocabular vast pt varsta
-are unul sau mai multe domenii de interes despre care vb cu pasiune, e o biblioteca ambulanta in ceea ce priveste tema lui de interes(de ex unui copil ii plac dinozaurii si numai despre asta discuta)
-un copil a.i.f. se pare ca este ,oarecum, mai "autist" decat unul cu sindrom AS. sunt de fapt acei autisti fara retard mental,desi este discutabil si un termen dur retard mental,din moment ce testele iq surprind doar ceea ce reuseste copilul sa comunice,nu ceea ce stie el de fapt. deci a.i.f sunt acei copii cu oarecare trasaturi autiste,dar despre care "stim ca stiu". problema e ca nu AU INTENTIA , nu doresc reciprocitate in comunicare. limbajul este sarac, bazat pe concret, nu va intreba niciodata lucruri abstracte
"Copiii vostri nu sunt ai vostri . Ei vin prin voi, dar nu din voi. Puteti sa le dati dragostea , nu insa si gandurile voastre, fiindca ei au gandurile lor. Le puteti gazdui trupul dar nu si sufletul. Puteti nazui sa fiti ca ei , dar nu cautati sa-I faceti asemenea voua, pentru ca viata nu merge inapoi , nici nu zaboveste in ziua de ieri”
teo2 spune:
Da, e tare frustrant sa mergi pe strada si sa te intilnesti cu alti copii, mai mici decit al tau, care vorbesc muuult mai bine. Pina in urma cu vreo doua luni am fost si noi cam in aceeasi situatie. Cind il intrebam pe Andrei: "Vrei apa?" imi raspundea cu intrebarea. De povestit de la gradi...nici pomeneala. Educatoarea era disperata: "Doamna, n-am mai avut asa copil. Cind il intreb:"Andrei, vrei sa spui poezia?" el zice dupa mine:"Vrei sa spui poezia?" Evident, am fost la logoped, la psiholog, la neuro... nimic. Peste tot ni s-a spus ca este un copil dezvoltat normal, insa mai lenes si alintat. "De ce sa vorbeasca, daca e de ajuns sa schiteze un gest, ca mama imediat intelege si executa?" mi-a spus unul din medici. Si atunci, am inceput sa ma prefac ca nu-l inteleg. Dar nu asa...pur si simplu am inceput sa repet si eu, cu incapatinare "Nu inteleg ce spui!", ori de cite ori copilul meu cerea sau spunea ceva (monosilabic, evident). La inceput nu prea i-a pasat, isi cauta mai departe de joaca. Insa, incet-incet, a devenit interesat de "lipsa mea de intelegere" si a inceput sa incerce sa ma faca sa inteleg. Sunt doua luni de atunci, iar Andrei deja e la etapa: "ce inseamna aia" "ce inseamna cealalta", incit uneori nu-mi vine sa cred ca a trecut asa putin timp si a evoluat atit de mult.
Mamico dulce , eu nu sunt specialist. Sunt doar o mama care a trecut prin aceleasi disperari ca si tine. Ti-am impartasit din experienta noastra nu ca pe o reteta universal-valabila, ci doar in incercarea de a te alina. Stiu ca iti este greu, insa sunt convinsa ca Marc va evolua intr-un timp scurt (mai cu seama avind in vedere bagajul lui de cunostinte), doar ca, deocamdata, nu simte nevoia sa o faca. Doamne-ajuta si sa auzim de bine!
goodlyada spune:
Buna Teo2,
Cati ani are puiul tau Andrei?
Mamica dulce si eu sunt convinsa ca Marc va vorbi atunci cand va vrea.
Multa sanatate si asteptam vesti bune,
teo2 spune:
Andrei implineste in ianuarie 4 ani. Sanatate puiutilor!
flaviutza spune:
fi.mea si-a dat bine drumul la vorba dupa ce am incetat sa o mai corectez cand gresea, dupa ce mi-am facut timp mai mult sa o ascult, sa-i dau incredere in ea...nici acum nu vb corect corect, dar nu-i bai.
filmulete si in curand pozici cu noi
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
belle_vue spune:
mamica dulce, acum am vazut si eu topicul tau pt prima data. n-am reusit sa citesc chiar tot, dar framantarile tale sunt destul de limpezi si sunt alaturi de tine cu toata inima.
al meu copil are 2 ani si o luna si nu vorbeste aproape deloc. "nu", "gata", "apa" si "ham, ham" sunt singurele cuvinte pe care le spune din proprie initiativa, desi stie si altele si daca insisti le spune. acum astept un al doilea copil (peste 1,5 luni) si ne gandeam ca s-ar putea ca cea mica sa vorbeasca inaintea primului... 
si al meu e bilingv (ro/eng), intelege mai tot ce-i spunem in ambele limbi, e extrem de vesel si sociabil si, pe de alta parte, istet si indemanatec. eu inca nu ma ingrijorez (desi sigur ca mi-ar placea sa comunice mai mult cu noi), dar ma straduiesc sa fiu la curent cu... "bibliografia". si iti recoman si tie urmatoarea carte -- care se leaga de unele din lucrurile pe care le spuneai: The Einstein Syndrome: Bright Children Who Talk Late, de Thomas Sowell
eu am gasit-o si am cumparat-o pe Amazon si m-am felicitat ca am citit-o.
te sarut cu mult drag si iti urez rabdare si putere!
Mami de Theodor (27.10.2004) si Bebe din burtica (DPN 5 feb 2007)
Those who can't laugh at themselves leave the job to others
vladhana spune:
Sunt atat de fericita ca v-am gasit! Si eu am un baietel de doi ani si zece luni care are probleme in comunicare. Pana acum o luna toti imi spuneau sa astept, ca e prea devreme sa intru in panica. Acum o luna am fost cu el la un alt medic pediatru, pentru alte motive - racise,care a remarcat ca nu prea vorbeste.Ea l-a diagnosticat ca avand retard in vorbire si mi-a pus intrebari legate de nasterea lui.Vladut s-a nascut mai greu,i s-a dat scor Apgar 7 si a stat la terapie intensiva,pentru oxigen,5 zile.Atunci mi s-a spus ca are nevoie de oxigen pentru ca la nastere a suferit,nu i-a fost oxigenat creierul un timp,pentru a nu avea probleme neurologice mai tarziu.De atunci ma tot gandesc unde sa ma duc, la ce specialist,sa-l vada si sa-mi spuna ce se intampla cu copilul meu.Doctorita aceea mi-a spus sa mai astept, sa faca trei ani.
Descrierea pe care a facut-o mamica dulce baietelului ei se potriveste cu cea pe care as face-o eu baietelului meu, doar ca eu il duca la gradinita din septembrie si s-a integrat foarte bine acolo,iubeste copii si ii place sa se joace cu el si,chiar daca nu vorbeste bine,si ei il indragesc pe el.
Si el repeta dupa noi toate cuvintele,spune din proprie initiativa ca vrea pipi,kk,apa,papa,imi cere voie sa deschida calculatorul spunandu-mi:"apas?",intelege tot ce-i zic si raspunde la solicitarile mele,stie cum il cheama pentru ca imi spune cand mancam ca "mami papa,...dut(vladut) papa,dar nu vrea sa imi spuna cand il intreb cum il cheama,in loc sa raspunda la intrebarile mele,le repeta...Foloseste foarte mult un limbaj propriu, pe care nu il intelegem,are o mimica...,pare a ne imita tonul,si disting in lungul sir de cuvinte pe care le spune si cate un cuvant/doua din cele "pe care le stim si noi".E innebunit dupa muzica,cand vrea muzica imi cere:muzica asa,muzica asa; dupa masini - de la un an,cand a primit prima masina, a inceput sa fie fascinat de ele.Dar daca timp de un an de zile nu a facut decat sa le studieze rotile,acum face garaj,le aseaza pe toate in linie dreapta.Ne jucam impreuna si imitam zgomotul motoarelor, al masinilor de politie,facem accidente...Imi spuna:masina,nino,garaj.Dar nu face propozitii.
Si eu il intreb ce face la gradinita: Cu cine te-ai jucat? Pare interesat de intrebare,dar imi repeta doar ultimul cuvant.Eu intreb iar:Te-ai jucat cu Raul? El spune: Raul.Si eventual de aici incepe o turuiala fara sfarsit din care nu inteleg nimic.
Daca il intreb daca vrea sa manance imi spune da sau nu,saptamana trecuta l-am asezat la masa si mi-a spus incantat pentru prima data :supaaa!! Dar nu-mi spune ce a mancat la gradinita,daca i-a placut....
Voi ce spuneti? Am motive sa-mi fac griji sau nu? Unde sa ma duc cu el?
roxette spune:
Cat de asemanatoare pot fi experientele noastre cu nasterea si evolutia ulterioara a copiilor!
Andrei, baietelul meu de 3 ani si jumate, a suferit, de asemenea, de lipsa de oxigen la nastere, si a primit Apgar 7. Din acel moment m-a urmarit acest lucru, gandindu-ma cum ii va influenta evolutia in timp.
Efectele lipsei de oxigen le-am observat, mai bine zis mi-au sarit in ochi mai mult decat oricand in jurul varstei de 2 ani jumate cand era clara diferenta intre el si ceilalti copii de varsta lui, ma refer aici la retardul in vorbire si nu numai. E vorba, ca si in cazul vostru, de faptul ca nu raspundea la intrebari, ci doar repeta ultimul cuvant din intrebare. Are si el o limba numai a lui, imposibil de inteles, in care tine discursuri. Nu raspundea nici cu da sau nu. Parea sa nu inteleaga de fapt ce-l intreb. De asemenea, nu avea constiinta propriei persoane, lucru care se pastreaza si acum, nu se refera la persoana lui cu "eu", de asemenea nu pare sa inteleaga ca el este Andrei, ca acesta este numele lui, desi intotdeauna raspunde cand il strigam pe nume. Are si anumite stereotipii, invartitul rotilor, invartitul in jurul propriei axe, de care incercam sa-l dezvatam... Am senzatia, insa, ca odata ce un comportament stereotip este interzis, este inlocuit cu un altul... si cred ca nu este ok sa-i interzicem ci sa-i distragem atentia cand apare acest comportament. Nu reusim intotdeauna... mai trebuie sa lucram la asta.
La 3 ani i s-a dat diagnosticul de "elemente de autism", si aici, vreau sa-ti spun in special tie, mamica dulce, ca m-a lovit direct in inima, ca voiam sa fug, sa nu mai stiu... nu puteam crede asa ceva...si sentimentul asta ma urmareste tot timpul. Cred ca este normal sa reactionam asa, este un soc foarte mare, indiferent daca diagnosticul a fost corect sau nu. Imediat ce am iesit din acel cabinet am respins in totalitate acest diagnostic. Am mai fost la inca doi medici... persoane competente, cu multa experienta in ceea ce priveste copiii autisti. Unul din ei mi-a spus ca Andrei nu are nimic, iar celalalt mi-a spus ca are ADHD.
Si m-am bucurat atat de tare ca nu am mai auzit cuvantul "autism" de la ultimii doi... nici nu va puteti imagina, am simtit ca parca lucrurile incep sa intre in normal. Numai ca... in tot timpul asta am si inceput sa citesc despre autism si ADHD, asa cum ati facut toate, dealtfel. Si am regasit multe din manifestarile lui Andrei atat la autism cat si la ADHD... Dar, in continuare, am respins diagnosticul de "autism"...
Acum dupa cateva luni de citit si mers la diferiti medici si psihopedagogi, am ajuns sa cred, in sfarsit, ca diagnosticul de "elemente de autism" a fost cel mai aproape de adevar... Dar cat mi-a trebuit sa ma obisnuiesc cu gandul asta si nici acum nu pot spune ca m-am impacat cu asta ! E ingrozitor, si suferi in fiecare zi data de la Dumnezeu pt ceea ce se intampla cu puiul tau...
Dar pana la urma, conteaza atat de mult un diagnostic? Pentru ca e clar, copilul meu are probleme si trebuie facut ceva pentru a-l ajuta sa se dezvolte cat mai aproape de normal si sa devina un om cat mai aproape de normal. Prin urmare, inainte de a ajunge eu sa ma conving ca e vorba de autism, inainte de a accepta diagnosticul asta, am cautat un psihopedagog care sa lucreze cu Andrei, sa ne dam silinta sa corectam ce e de corectat, sa-l invatam ce trebuia sa stie deja la varsta lui... sa atenuam aceste simptome carora mie mi-era atat de teama sa le dau un nume.
A facut progrese, incepe sa raspunda la intrebari. Dar nu poate sustine o conversatie. Nu face asociere de mai mult de doua sau trei cuvinte, si oricum asocierile astea sunt limitate... pe multe le-a invatat mecanic. Dupa doua luni si ceva de terapie, cate 3 ore pe saptamana, mi-e foarte clar ca trebuie suplimentat numarul de ore, progresele sunt mici, si el poate mai mult de atat.
Mi-am indreptat atentia catre Centrul de zi "Diana" si cred ca o sa apelez la ei... in functie de evaluarea pe care i-o vor face ne vor recomanda un numar de ore pe saptamana... Si vom pastra si cateva ore pe saptamana la gradinita normala, ca sa nu piarda contactul cu copiii.
Suntem abia la inceput in lupta cu aceasta afectiune si mai avem multe de invatat.
Mamica dulce, nu stiu cum sa-ti spun ca sa nu te superi, caci aici se pot interpreta gresit multe din ceea ce scriem, nu e ca si cum am vorbi face to face, poate ca nu ar trebui sa alergi atat de mult dupa un diagnostic care sa-ti confirme sau nu temerile, ci sa-ti concentrezi atentia catre gasirea un psihopedagog, unui terapeut, unui centru care sa-l ajute pe puiul tau in problemele pe care le are.
Roxana