singuratatea intr-o tara straina

alessia105 spune:

Cred ca panialinka se referea la mine cu sotul mai in varsta....daca nu ..raspund io ..si imi cer scuze ca ma bag ca musca in lapte
La noi nu a contat niciodata diferenta de varsta...Ben ( asa il cheama) e genul de om care nu isi arata varsta si cu care chiar te distrezi..altele au fost conditiile ..anyway ..l-am iubit ,il iubesc si il voi iubi mereu ..dar numai merge..sunt multeeeeeeeeeeeeeeeee la mijloc si am ajuns sa fac depresie ,,eu care sustin ca sunt o persoana ffffffff puternica si care a trecut prin multee in viata ( de ex pe Sebi l-am nascut singura in casa ptr ca ambulanta a venit dupa 7 ore..dar asta e alta poveste)..am ajuns dupa o serie de intamplari sa numai am incredere in nimeni si nimic ,sa nu pot sa dorm cu noptile ...etc etc etc...ma doare cel mai mult ca sunt la a doua esuare desi numai D-zeu stie ( si prietenele mele dragi) ca am incercat si am facut tot ce e omeneste posibil sa fim o familie ..nu vrea si nu se poate asta e ..cred ca am epuizat toate caile....am fost impreuna si la bine si mai ales la greu cand toata lumea a fugit si am fost numai noi doi impotriva tuturor( a se citi numai eu ca el era la spital)...Acasa in Ro ..nu il am decat pe al meu frate ,,,mama ne-a renegat pe amandoi ptr ca am avut tupeul sa punem dragostea si dorinta de a aveam propria noastra familie inainte de toate ...Mama ne-a crescut singura si ptr ca acu e singura la batranete ne invinovateste pe noi ca "doar de aia s-a sacrificat, sa fie singura la batranete" -( 50 de ani)...am incheiat citatul ... ..sincer ea se astepta sa fim langa ea "copilasii mamei" pana la adanci batraneti ...singuri fara o terta persoana..sincer asta ma sperie cel mai mult in viitor ca as putea sa devin ca ea ...sa imi invinovatesc copii ptr singuratatea mea ...Sebi e inca la ea ..dar de la anu se va muta si el aici cu mine ...deci varianta de a ma intoarce in tara cade ptr ca pur si simplu nu am unde si nici cu ce sa imi suport copii ..aici de bine de rau macar banii de scoala a lui Sebi ii pot trimite lunar (este la liceul de muzica sectia pian si tre sa plateasac "mediatatii" la profu de pian..ca deee e romania si invatamant gratuit )..cu domnul meu ...numai un miracol ne mai poate salva ...asa ca am inceput sa ma gandesc NUMAI LA MINE...nu imi sta in fire dar fac eforturi sustinute ptr ca in primul rand Benny e inca mic si nu am unde sa il las ...nu am cu cine decat cu Ben iar la cresa nu vreaus a il dau ca mi se pare cam scump ..Asa ca am inceput scoala de limba, poate voi gasi ceva voluntariat ca nu am permis de munca (poate din 2007)..chiar ma gandesc fffffffff serios la ceva intalniri ..O sa intrebi de ce?de ce numai incerc nimic ? NU mai am ce si cum ti-am spus din experienta mamei (pe care cu mana pe inima iti spun ca o inteleg dar nu o aprob ptr ca e exagerata ) nimeni nu it va ridica statuie ca te-ai sacrificat si numai sufletelul tau stie cat te gandesti si cat suferi inauntrul tau ca sunt sigura ca afara nu prea stie nimeni ....si ptr ce ? ptr cineva care nu merita ? Nu te va merita acu ..nu te va merita niciodata ...Ptr copii? Copii se fac mari se duc la casele lor si tu ramai singura ...poate ca sunt prea dura dar in situatii din astea tre sa fii dur ..sa devii egoist sa te gandesti la binele tau si al copiilor ...nu vrei sa il parasesti atunci ..fa-ti o mica afacere ...ceva care sa te tina ocupata departe de familie macar 2-3ore pe zi ..petrece week-endurile in Ro la parinti cu sau fara el ...orice ..
Si cel mai important ..CAPUL SUS ...repeta-ti zilnic ca esti mai importanta decat orice sau oricine si sunt sigura ca vei gasi inauntrul tau puterea de a merge mai departe ..ptr ca orice lucru in viata se intampla cu un anumit scop de a invata ceva ..de a evolua ca oameni...asta e viata si e frumoasa chiar daca ne inebuneste cateodata ...
Cu drag,

Va dulce si va dorim tot binele din lume si MULTA SANATATE!

Alessia, Benny (02.03.05) si Sebastian (16.01.98)
Specialii 2005 ,Poze de pitici voinici

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69136" target="_blank">Sa redam SPERANTA SI COPILARIA lui Denis!

Ramona J spune:

Eu am raspuns la mesajul precedent si am dat diferenta de virsta nu ca ar fi relevanta, ci ca ati spus-o si voi si pentru ca probabil conteaza pe undeva. N-am vrut sa creez confuzii.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

Lemoni spune:

Acum ca am aflat mai multe despre tine,parerea mea nu tara te face sa fi singura ci tu te-ai inchis in sufletul tau in primul rand ca te-ai casatorit de foarte tanara si nu te-ai distrat indeajuns acum realizezi ca nu vrei numai atit de la viatza ta, ci vrei mai multe ca fetele de varsta ta se distreaza si merg la soala la mare si la dicoteca(astea sunt niste exmple) si te gandessti ce fac eu stau in casa cu copii si atit si atunci esti tare dezamagita.Sincer si eu m-am casatorit tanara si cateodata imi trec aceste ganduri prin minte, bine acum numai am nici macar varsta ta ma apropi de 40 dar oricum e a doua tineretze si intodeauna cand numai am putere si ma simt dezamagita nu stau cu mainile in san fac ceva si anume ori imi iau familia intr-un concediu,ori mergem undeva unde ne putem distra sa mai uitam de toate problemele noastre de zi cu z isi sincer lucreaza macar pt catva timp.
Plus tu esti frustrata pe sotul tau ca din cauza religiei nu te lasa sa faci anumite lucruri stai jos cu el si explica-i ca esti mizerabila
si ca vrei mai multe de la viatza, spune-i ca il iubesti dar si tu ai nevoie de iubire si putina libertate si ca iti doresti sa poti sa faci anumite chesti sa-i explici ca ai fost crescuta cu diferita mentalitate si ca iti este tare greu sa te adaptezi la a lui si ca lasi si tu de la tine dar sa lase si el macar putin sa incepeti cu pasi de bebelusi.Numai asta iti poate salva casatoria si sa-ti aduca iar zambetul pe fatza.e important pt tine si pt el dar mai ales pt copii vostri.Cred ca am mai zis si mereu ma repet daca mama nu e fericita intr-o familie toti vor fi mizerabili.
te pup si sa auzim de bine

marcellinna spune:

Alina eu cred ca tu nu ai curaj sa vorbesti cu sotul tau despre ce te doare si nici ca o sa-ti iei curand inima-n dinti sa o faci.
Mai cred ca te temi de el si ca-ti faci doar iluzia ca-l iubesti si mai cred ca asa au fost lucrurile de la inceputurile casniciei voastre.
Suza-ma eu nu caut sa dezgrop trecutul tau, pur si simplu am dat din intamplare peste un raspuns de-l tau de la sectiunea asta la discutia cu fetita care se loveste singura.
Ziceai acolo:
"sunt casatorita de 7 ani si in primi 3 ani am mancat bataie de la sotul meu aproape in fiecare zi,in plus era si alcoholic".

E drept ca acum zici ca treburile stau mai bine intre voi pt ca tot tu zici,il astepti cu zambetul pe buze si-ti ceri iertare atunci cand crezi ca n-ai avut dreptate (oare de fiecare data cand ti-ai cerut iertare n-ai avut dreptate?)
Uite ce e .eu nu caut sa-ti maresc tensiunea in care sunt convinsa ca si asa traiesti.
Mai cred si eu ca celelatle fete ca sotul tau e insensibil la problemele tale, ca nu se va sensibiliza niciodata si ca de fapt dorinta ta de a trai in tara in realitate mascheaza dorintza ta (foarte bine ascunsa dar vie)de a scapa de o casnicie ce seamana cu un travaliu continuu.
zici ca nu sti daca te poti intoarce la mama ta.
Nu stiu ce sfaturi sa-ti dau ca sa iesi din izolare decat ce ti-au spus fetele pana acum.Iesi in parc cu copiii, poate ai sa intalnesti acolo alte mame cu care sa ai un dialog.
In rest problema ta nu e locul unde stai ci sotul tau ce cu orice pret vrea sa te faca dependenta de el din toate punctele de vedere.

aiska spune:

Alina, nu stiu cum sint bulgarii dar in Finlanda nu e prea usor sa-ti faci prieteni.

Sotul tau nu are prieteni insurati si cu copii care sa viziteze si sa-i vizitati?
Al meu are si cu majoritatea sotiilor acestora m-am imprietenit chiar foarte bine.

Dupa un timp,am inceput sa cunosc si vecinii,tot prin sotul meu care mentine legaturi de prietenie cu destui.Sigur unii sint mai de treaba decit altii,dar personal n-am nimic impotriva finlandezilor care la prima vedere par mai rezervati si mai tacuti.

Citind cu atentie ce ai scris am impresia ca tu doresti foarte mult sa te intorci acasa in Romania.Ceea ce ma intreb este daca ai avut posibilitatea intr-un fel sau altul sa incerci sa-ti faci prietene in Bulgaria.

Sabina 19+
mamica lui Aleksi Joel

giulia71 spune:

Eu sunt singura aici, adica cu familia si imi e nu greu, ci foarte greu!!!
Ma gandesc insa cu speranta ca mai sunt 9 luni si ne intoarcem in Romania. Da, in Romania mea draga, unde aud limba mea, unde nimeni nu-mi bate copilul, nu mi-l marginalizeaza, etc.
Nu stiu ce sa te invat sa faci ca viata sa-ti para mai usoara. Eu am devenit shopiing addict in ultimul an si ca orice adictie, cu greu ma stapanesc sa nu cumpar ceva de care sigur o sa ma plictisesc mai tarziu...
Aici n-am voie sa lucrez si eu fiind o fire sociabila, imi este cumplit de greu sa stau numai in casa, simt ca o parte din mine moare incet, incet in fiecare zi!
Atat mai am speranta, ca intr-o buna zi ma voi intoarce in Romania, voi avea din nou jobul meu, ma voi trezi dimineata sa ma freshuiesc,sa ma imbrac frumos, sa ma aranjez, sa-mi savurez cafeaua si sa sar in masina (ascultandu-l pe Buzdugan) indreptandu-ma vioi catre serviciu! Acolo, sa-mi fac treaba, sa mai glumesc cu fetele, sa-mi iau salariul samd. Suna banal! Dar asta e visul meu!
Strainatatea nu e pentru oricine, asta am invatat-o pe pielea mea!
Stiu ca mesajul meu nu e unul de incurajare, dar macar iti da certitudinea ca nu esti singura in suferinta, mai sunt si altii!
...si crede-ma ca sufar enorm


Sa auzim de bine ;)

panialinka spune:

quote:

---

Originally posted by marcellinna

Alina eu cred ca tu nu ai curaj sa vorbesti cu sotul tau despre ce te doare si nici ca o sa-ti iei curand inima-n dinti sa o faci.
Mai cred ca te temi de el si ca-ti faci doar iluzia ca-l iubesti si mai cred ca asa au fost lucrurile de la inceputurile casniciei voastre.
Suza-ma eu nu caut sa dezgrop trecutul tau, pur si simplu am dat din intamplare peste un raspuns de-l tau de la sectiunea asta la discutia cu fetita care se loveste singura.
Ziceai acolo:
"sunt casatorita de 7 ani si in primi 3 ani am mancat bataie de la sotul meu aproape in fiecare zi,in plus era si alcoholic".

E drept ca acum zici ca treburile stau mai bine intre voi pt ca tot tu zici,il astepti cu zambetul pe buze si-ti ceri iertare atunci cand crezi ca n-ai avut dreptate (oare de fiecare data cand ti-ai cerut iertare n-ai avut dreptate?)
Uite ce e .eu nu caut sa-ti maresc tensiunea in care sunt convinsa ca si asa traiesti.
Mai cred si eu ca celelatle fete ca sotul tau e insensibil la problemele tale, ca nu se va sensibiliza niciodata si ca de fapt dorinta ta de a trai in tara in realitate mascheaza dorintza ta (foarte bine ascunsa dar vie)de a scapa de o casnicie ce seamana cu un travaliu continuu.
zici ca nu sti daca te poti intoarce la mama ta.
Nu stiu ce sfaturi sa-ti dau ca sa iesi din izolare decat ce ti-au spus fetele pana acum.Iesi in parc cu copiii, poate ai sa intalnesti acolo alte mame cu care sa ai un dialog.
In rest problema ta nu e locul unde stai ci sotul tau ce cu orice pret vrea sa te faca dependenta de el din toate punctele de vedere.

---

atunci cand aveam probleme aveam un tel in viata,salvarea casniciei mele,am luptat m-am sacrificat ptr ceea ce am azi.atunci imi doream cu disperare ceea ce am acum si totusi acum nu simt implinirea pe care am asteptat-o.problema trebuie sa fie faptul ca nu sunt acasa,am avut mereu imaginea perfecta a noastra traind in romania alaturi de fratii si surorile mele,alaturi de mama.mama mea ne-a crescut singura (5 copii)eu am plecat de acasa la 18 ani,impreuna cu actualul meu sot,am trait 4 ani in polonia,acolo am nascut si copii,4 ani am muncit si m-am chinuit crezand ca la intoarcere vom cumpara casa in romania,la intoarcere,el a cumparat in bulgaria,ptr ca banii nu neau ajuns si ptr mobila iar am plecat,am lasat copii la mama si am fost amandoi in italia,5 luni iar am muncit iar el iar mia promis ca va vinde casa din bulgaria si vom cumpara in romania.anul trecut gata a venit in bulgaria si a bagat toti bani in casa de aici si cand a fost gata mia spus clar ori vii sa traiesti aici ori ramai la tara,cu mama ta.mama traieste intrun sat,unde inca nu este apa trasa,cu fantana.ptr binele copiilor,cred,am venit aici in bulgaria,asa ca ma simt tradata,tata nea lasat cand eram prichindei,am refuzat sa fac acelasi lucru copiilor mei,ptr copii am luat decizile corecte,nu le lipseste nimic,el se poarta super cu ei,dar eu am ramas singura,dezorientata,si ptr ca nu am contact cu ai mei ma simt data la o parte si de ei,sora mea e gravida,va naste in ianuarie,am vazuto o singura data cu burtica,as vrea sa fiu acolo ptr ea,ptr ca eu am fost singura cu ambii copii.imi aduc aminte ca dupa ce am nascut baietulul nu stiam nimic despre bebelusi,cand el plangea plangeam si eu cu el,am nascut ambii copii prin cezariana si prima operatie mi sa deschis cand mam intors de la spital ptr ca am inceput sa fac treaba,in afara de sotul meu nu am avut pe nimeni acolo in polonia,ai mei miau vazut copii cand erau deja mari,fetita avea un anisor cand mam intors acasa,in romania.refuz sa cred ca atatia ani m-am chinuit ptr nimic,casnicia asta trebuie sa mearga bine,si salvarea cred ca este in a ne muta in romania

Lemoni spune:

Am adormit cu gandul la tine aseara si stiu ca nu esti singura care treci prin viatza asta fara sa suferi putin,poate iti doresti din tot sufletul sa fi acasa in romania si crezi ca aia va fi salvarea ta,dar sincer vor interveni alte probleme si tot nu vei fi fericita la maxim.
Eu am plecat de acasa la 23 de ani si am fost singura mai mereu e drept poate m-am obisnuit in siguratatea mea dar atunci cand erau copii mici ii inscriam la tot felul de activitati(fotbal ,gimnastica, etc)si acolo cunoasteam alte mame cu care imi petreceam timpul cateva ore pe zi.Pe mine m-a ajutat si nu m-am simtit singura niciodata .
Acum cand vad ca pustii mi-au crescut raman cu o gramada de timp si nu stiu ce sa fac cu el,dar mi-am cumparat un catelusi si uite ca iar cineva are nevoie de mine!

panialinka spune:

quote:

---

Originally posted by giulia71

Eu sunt singura aici, adica cu familia si imi e nu greu, ci foarte greu!!!
Ma gandesc insa cu speranta ca mai sunt 9 luni si ne intoarcem in Romania.

---

esti mai norocoasa decat mine tocmai ptr ca ai aceasta speranta,stii ca peste un timp te vei intoarce acasa.ai o data in fata ta si stii ca atunci se va sfarsit suferinta ta,de aceea trebuie sa ridici fruntea sus si sa-ti alinezi greutatile cu gandul ca te vei intoarce candva acasa si sacrificiul tau de acum va fii rasplatit.asa gandeam eu cand eram in polonia.4 ani m-am imbarbatat zi de zi stiind ca odata si odata voi merge acasa,dar acum nu e asa ptr ca casa mea,caminul copiilor mei e in bulgaria,numai am speranta ca dupa,un an.....doi.. ma voi intoarce acasa.azi copii mei au inceput gradinita,ptr prima data sunt singura acasa,nu le mai aud rasetele si tipatele.partea buna e ca gradinita e in spatele blocului meu si atunci cand au iesit afara la joaca in curte,i-am spionat de la geam,ascunsa dupa perdea.ma durut cand am observat cat de fericiti sunt,se jucau impreuna cu ceilalti copii si nici macar nu au privit in directia geamului,mai mult fetita mea a stat pe genunchii educatoarei,care o pupacea si o mangaia pe caput,am fost geloasa,geloasa ca cineva strain dragaleste puiutul meu.dar am inteles alt lucru,viata copiilor mei merge inainte,incet incet devin independenti,cat de curand nu vor mai avea nevoie de mine in toate .aseara am discutat cu sotul meu despre faptul ca acum voi ramane singura si ca mi-as dori sa fac scoala de soferi,de exemplu.mia promis ca se va gandi,sper sa ma lase,astept sa se faca ora 4 jumate,sa ma duc sa imi iau puiisori acasa,vreau sa imi sara in brate,sa simt ca leam lipsit.

giulia71 spune:

Da, sa spunem ca e adearat, sunt un pik mai norocoasa!
Dar, si tu trebuie sa faci ceva, sa discuti cu sotul tau, sa-i spui ca viata pe care o duci iti aduce mai multa suferinta decat bucurie si sa te ajute sa iesi cumva din starea asta!
Iti doresc numai bine si bafta!

Sa auzim de bine ;)