Sezatoarea canadiana (51)
Raspunsuri - Pagina 17
Denisam spune:
Daiopri- noi am platit pt 2 sapt, 1370 plus taxe cred ca 260 taxe si cu asigurare pt bebe, desi aveam de la job, ea avand doar 7 luni jumate nu m-am riscat.
Am luat bieltele de pe itavel2000.com, dar aveau ac.pretz si pe seloffvacations, astea is clar cele maiieftine, noi mergem de 4 ani si nu am gasit nicaieri pretz mai bun. vacantza palcuta!
A si cu gym, eu merg la sala si e super fain, itzi alegi tuprogramul cu prof si te remonteaza, dai jos is papi si cand ai pofte, imi aduc aminte ca in luna in care am ramas gravida cu Emma, am slabit 3kg, amfost si stresata la job si cu curatzenia de paste si deci am "contrazis toate ciudatzeniile care se zic".
Mai dar chiar nu se uita nimeni si la pozele lui fii-mea
Denisa
Denisa 
');si 
Emma Andreea (17 Ian.2006)
Emma Andreea
Zambeste, si maine e o zi!
Cecilia C spune:
Denisa am gasit pe internet informatii despre Bellagio asa ca mersi inca o data
Cici,Alexia ( 22.12.2004) si Ada ( 17.09.2006)
Poze
Poze Ada
Daiopri spune:
Denisam, sa stii ca de fapt pe tine te vizam:) Multumesc mult, ca citisem ca ai fost pt 2 saptamani. Despre hotelul ala mai citisem si eu ca ar fi fain. tre sa vaz ce gasesc acum.
Cert este ca sunt o gramada de situri cu preturi diferite, numai timp de cautat sa ai.
Inca o data multumesc.
Mai stiti ceva de Nelia?
Numai bine tuturor
Ange, bravos. Mult spor si determinare. Eu numai cand ma gandesc la gimnastica ma apuca o leneee. Desi stiu ca te inviorezi dupa aia.
nelia spune:
Daiopri, multam' frumos, sint aici! Ce coincidenta! Astazi, cind m-am hotarit ca trebuie sa scriu si eu ceva despre noi la Sezatoarea canadiana, intru citesc, rid copios la mesajul Irei despre... ris (tocmai am trecut si eu printr-o faza jenanta de-a dreptul), citesc cum fac fetele, Ange si Dana, latino si cardio si step si imi spun ca e timpul sa fac si eu ceva de genul asta... salivez un pic citind planurile de vacanta la soare si la mare (ma rog, ocean) ale altor fete si ajung la ultimul mesaj, al tau, in care intrebai de mine.
Deci, sintem bine, dar nu mai apuc sa mai scriu, de multe ori nici sa citesc ce scrieti. Nici nu am avut net vreo trei saptamini, acum s-a rezolvat, poate voi fi un pic mai activa. Eu am inceput scoala, unde imi este destul de greu, deja dau teste la greu, am lucrari de predat etc. Fetele sint bine, Agata la scoala, Tudora la gradinita pentru 3-4 ore pe zi, cresc si sint din ce in ce mai dragalase si cucuiete, cum le alint eu si le spuna: are mama doua fete, cochete si cucuiete! Nu vreti sa stiti ce iese cind incearca si Agata sa spuna la fel! Sotul e cu munca... cineva mai si munceste in casa asta!
Multumesc si fetelor care s-au interesat de noi in zilele cu Dawson-ul, abia astazi am reusit sa citesc din urma. Va voi scrie despre acea zi, pina acum nici nu am putut sa vorbesc despre asta, poate asa mai iau o caramida de pe inima. Nu e obligatoriu sa cititi, dar scriindu-va voua, asa cum le-am scris si fetelor de la mamici mai-iune, ma mai linistesc si eu.
Da, a fost destul de rau si inca nu mi-am revenit. Nu ma asteptam sa trec atit de greu peste, mai ales ca mie nu mi s-a intimplat nimic. Dar, acum ca le am puse cap la cap evenimentele din acea zi, cind imi aduc aminte, am un asa-zis atac de panica, nu mai am aer, ma ia cu lesin de la stomac, ma apuca caldurile si imi vine sa pling. Nu numai ca-mi vine, dar chiar am plins de vreo citeva ori. La mine a fost asa un semn de undeva de sus, am permanent senzatia ca daca nu se intimpla asa, ar fi fost nasol, nu stiu de ce, ca nu am argumente precise. Dar ceva imi spune ca am avut noroc! Spun asta pentru ca in acea zi, din senin, fara sa stiu ce se va intimpla, am schimbat traseul obisnuit si asta m-a facut sa nu ajung la 12.45 in fata colegului Dawson. Am iesit de la curs la 12.25 si am pornit-o, ca de obicei spre metrou, ca sa jung inainte de unu la gradinita, ora de somn a Tudorei. In drum spre metrou, m-am oprit si mi-am dat seama ca prietena mea si nasa Tudorei este undeva prin facultate si cum a avut cursul de la care iesisem eu cu aceeasi profesoara si stie clasa, poate ma cauta. Probabilitatea era foarte mica, dar asta nu m-a oprit sa nu ma intorc din drum, sa arunc un ochi pe linga clasa din care iesisem, pe la mesele de alaturi si nevazind-o pe prietena mea (nici nu cred ca avea cum sa fie, ca nu stabilisem sa ma caute), pornesc din nou spre metrou, intiziind totul cu 5 minute, suficient pentru a ajunge pe peron exact cind trenul pleca. Era 12.30 si metroul face 10 minute pina la Atwater si un minut pina in fata Dawson-ului, primul foc de arma a fost tras la 12.41!!!! Sa va mai spun ca, de obicei, intru in Dawson, la 12.40-12.45 ca sa fac pipi in toaleta de linga Atrium, pentru ca daca ma vede Tudora nu ma mai pot duce la toaleta in gradinita, ca urla din toti rarunchii dupa mine... Asa ca, pierzind metroul, ma asez pe banca si citesc ziarul Metro... trenul se opreste la statia McGill, aflu ca nu se stie pina cind, ies la suprafata, ma urc in autobuzul 24, si aici pe scaun, continui sa citesc ziarul. Ma deranjeaza sirenele de politie, de salvare, pustoaicele care vorbeau toate odata la telefon, imi spun ca e un oras nebun si galagios si eu sint prea obosita sa ma aflu in el la ora aia... soferul anunta ca o ia pe CDN, pentru ca circulatia e blocata in centru, dar ca ajunge la Villa Maria... ma enervez, titzi la o tinara care vorbea prea tare pentru oboseala mea la telefonul celular... se aud elicoptere, oamenii alearga pe strazi, sirenele fac o galagie de nedescris. Si atunci imi pica fisa: s-a intimplat ceva nasol!!! Il intreb pe sofer, nu stia nimic, o doamna de linga mine intreaba o pustoaica care plingea in timp ce vorbea la telefon cu un prieten care se afla in Dawson... si aceasta ii spune ca se trage in Dawson! Aud cuvinte pe care nici nu stiam ca le stiu in engleza, poate e prima data cind nu le-am mai tradus: focuri de arma, explozii, victime, ostatici, trei oameni inarmati, explozii, Dawson... Si, intr-o fractiune de secunda imi cade tot corpul in jos, spre genunchi: Tudora e acolo! E la Dawson! Strig la sofer sa opreasca si incep sa alerg nebuneste, cu rucsacul plin de carti in spate. Din cind in cind ma opresc si intreb ce se intimpla. Aud aceleasi cuvinte, nimic precis, nimeni nu stia nimic. Am alergat pina la Guy Concordia, acolo intreb din nou ce se intimpla, oamenii stateau adunati ciorchine in fata televizoarelor, unii alergau, altii plingeau. Alerg in continuare, ajung la intersectia Atwater-St Chaterine, acolo era plin de politie, de politisti care isi puneau veste antiglont. Ma strecor, ajung la intersectia Atwater-Maissoneuve, de acolo totul era blocat, ma opresc si intreb un politist, nu stie nimic, nu poate sa spuna nimic. Atunci urlu la el, disperata: sint victime copii mici???? Nu stim!!! Am zis ca mor! Am inceput sa pling si sa alerg ca nebuna de colo-colo, nu puteam sa trec de cordonul de polisti, erau oameni ca la balamuc, ma uitam neputincioasa cum studentii evacuati alergau cu miinile la ceafa si cu lacrimi in ochi, parinti, prieteni plingeau cu poze in mina, intrebind daca au vazut pe... Toata lumea era intr-o panica de nedescris, dar si multi curiosi care vorbeau vrute si nevrute (asta nu o voi intelege niciodata, de ce stateau acolo, ca si la tsunami, stateau si se uitau... daca ar fi fost oameni inarmati cum discutau, nici nu-si dadeau seama ce victime perfecte erau)... elicoptere pe sus, sirene pe jos, politisti peste tot. Groaznic! Dupa o ora de stres cumplit, imi spune un politist ca sint victime, dar nu copii, s-a tras doar in colegiu, e panica asta pentru ca martori spun ca s-au auzit focuri de arma si in complexul comercial de alaturi si au fost vazut inca doi oameni inarmati fugind. De aceea e blocata toata circulatia, il intreb despre copiii din gradinita Dawson, intreaba la rindul lui prin statie, imi spune ca sint undeva intr-un autobuz sau pe cale de a-i imbarca intr-unul. Il intreb daca sint ostatici cum vorbea lumea si imi spune ca... nu stie!!! Dar stie sigur ca nu sint victime copiii mici. Am avut ideea stralucita sa ma duc la un responsabil STM si sa-l intreb daca vreun autobuz de-al lor e in zona pentru a lua copii mici... vorbeste prin statie si imi spune ca da, se afla la intersectia Maissonneuve cu Greene. Alerg pina acolo, ocolind zonele blocate si, dupa o ora si 20 de minute, ajung linga autobuzul cu pricina si o vad pe Tudora carata in brate de una dintre educatoare. M-am repezit si am luat-o in brate, mi-am stapinit plinsul si dorinta de a o stringe in brate tare, tare de tot... pentru ca m-am uitat in jur si educatoarele cintau bus-bus si nu mai stiu cum, copiii rideau, se faceau jocuri, glume... Am luat-o pe Tudora si am alergat cu ea in brate pina aproape de parcul Westmount... m-am linistit un pic atunci cind am vazut ca oamenii pe acolo isi udau nepasatori gazonul. Am ajuns la scoala, am luat-o pe Agata si am intrat in casa. L-am sunat pe tati la servici, care lasase vreo 10 mesaje acasa, stia ca eu ar fi trebuit sa fiu in fata Dawson-ului sau chiar in el exact la ora la care s-a tras. Am stat lipita de televizor si acasa am aflat ce se intimplase exact.
Acum m-am mai linistit un pic, dar inca am acele atacuri de panica despre care vorbeam, pentru ca trec zilnic pe acolo, de cel putin doua ori. Ieri am avut unul dintre ele, pentru ca m-am trezit refacind traseul dezaxatului, pentru ca stiu unde si-a lasat masina si cum a ajuns in colegiu... [din ziarul colegiului si din marturiile educatoarei care l-a vazut tragind primul foc de arma si care a fugit si a anuntat imediat directoarea gradinitei si politia, apoi au scos copiii de din gradinita, ducindu-i in subsolul cladirii de alaturi). Si numai gindul ca un individ a oprit masina linga gardul gradinitei, a scos din portbagaj trei arme automate, ziua, in amiaza mare, intr-un loc care parea foarte pasnic si securitar, s-a uitat la copiii care se jucau in curte (inclusiv la copilul meu) si peste 5 minute a omorit o fata, a ranit alti 20 si si-a zburat creierii... ma ia cu rau de la stomac si nu mai pot judeca limpede. Gata, am incheiat capitolul, mi-e si jena ca simt ce simt numai pentru ca am fost in preajma si am avut copilul in perimetru, in fata celor care au suferit si sufera enorm de pe urma acestei tragedii. Sufar pentru toti, inclusiv pentru mama criminalului, sint mama si imi imaginez cum e sa stii ca tu esti cea care l-a adus pe lume. Am citit jurnalui lui si, nu vreau sa ma blamati, dar sufar si pentru el: un suflet negru si chinuit, un om care numai el stie sau poate nici macar atit, cum a ajuns sa aiba creierul si sufletul atit de cenusii, sa viseze numai oameni impuscati in cap, dar in timpul asta sa viseze la Julietta lui si sa se intrebe de ce lui nu i se intimpla... Si, pornind de la premiza ca totul pe lumea asta are un scop, inclusiv viata noastra... nu pot, nu ma pot abtine sa nu ma intreb de ce trebuie sa se intimple aceste lucruri (si nu numai astea, sint milioane de oameni in lumea asta, care mor prosteste) si cu ce scop!!!!!!
Iertati-ma ca m-am lungit atit, dar aveam nevoie sa repovestesc aceste lucruri, sa trec inca o data prin tot, poate asa reusesc sa trec peste...
CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA
Daiopri spune:
Nelia, draga mea iti doresc multa putere sa treci peste asta. Si sa dea Domnul sa nu mai treaca nimeni prin ceea ce ai trecut tu si altii.
E cutremurator ceea ce ai povestit si nici in visele mele cele mai rele nu m-am gandit cum sunt aceste lucruri. E una cand vezi la televizor si alta cand le traiesti. Povestite acum de tine mi se par mult mai teribile decat m-am gandit vreodata.
Aveti grija de voi.
Numai bine tuturor
oanagabriela spune:
Draga Nelia,
Relatarea ta este f. impresionanta, este ingrozitor prin ce ti-a fost dat sa treci, asa ceva nu se uita usor...Imi imaginez ce este in sufletul tau cind trebuie sa treci zilnic pe la locul dramei...
Am citit odata ca, dupa ce treci print-un eveniment tragic, nu trebuie sa incerci sa uiti, ci sa-ti traiesti durerea sau spaima pina la capat, doar asa poti spera intr-o vindecare.
Vo doresc la toti 4 numai bine si ingerul pazitor sa fie cu voi in continuare.
Mona_B spune:
Buna seara tuturor!
Intru si eu aici in graba ca, o data ajunsa acasa de la slujba, incerc sa ma tin cat mai departe de computer, de care sunt satula peste zi.
Daiopri, multumesc de intrebare,iaca fac bine, am inceput noua slujba de doua saptamani si ma declar incantata in ciuda faptului ca imi cam tiuie urechile de cat vorbesc si scriu in engleza, franceza si germana (Ce mi-am dorit am primit)
Insa imi place ce fac, lucrez pentru www.cbre.com locatia e pe King Street,la mai putin de 5 min de statia de metrou si astazi am primit primul paycheque aici si maine merg sa sarbatoresc impreuna cu o prietena care si ea are motiv de distractie fiind recent promovata in domeniul ei, resurse umane.
Deci pot spune ca am trecut proba de foc. Si cu destule felicitari pentru performanta. Nu stiu cat de sincere sunt si nici nu imi bat capul, imi fac treaba cat de bine pot fara sa caut sa concurez cu nimeni,si fara sa fac parada de skills. Vorba lui Sun Tzu in "Arta Razboiului" Arata-te slab cand esti puternic, si puternic cand esti slab. Un sfat foarte util!
Prinzchenmutter
Donia spune:
Draga Nelia, nici nu imi pot imagina prin ce ai trecut, dar mi-au dat lacrimile citind povestea ta. Sa nu te simti vinovata sau slaba pentru ca inca ai atacuri de panica, ai trecut printr-o grozavie fara sens, ceva ce nu se poate explica, cred ca e foarte normal sa te simti vulnerabila, si ma simt asa eu, care am fost la sute de kilometri de tragedie, cu atat mai mult tu care ai tremurat pentru fetita ta.
Dar sper ca in fiecare zi sa iti fie mai usor si sa iti reamintesti cat mai rar de grozavia prin care ati trecut.
Mona, felicitari pentru noul loc de munca unde se pare ca te simti mai bine. Si sarbatorire placuta!
Emilly, saptamana viitoare ai examenul? Mai ai chef de invatat? Eu cred ca esti toba de carte, asa ca mai iesi si pe afara sa tragi cate o gura de aer proaspat si sa iti limpezesti mintile.
Denisa, ce minunata e papusica ta! Sunt foarte faine pozele si filmuletele, ma distram cum va luptati sa scoata degetul din gura. Filmuletul ala de la baie e super, nu-i tace gura o clipa, e tare incantata la baita, nu? Ce este scaunelul ala in care sta in cada? De unde l-ati cumparat? Mi se pare o chestie tare buna, m-as uita si eu dupa asa ceva prin magazine, dar pana acum nu am vazut.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)
frunzaverde2 spune:
donia,
multumesc pentru raspuns
ange spune:
nelia,