a dat cineva risatarun copilasului sau?

Raspunsuri - Pagina 19

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns flaviutza spune:

quote:
citat din mesajul lui janad7

Draga Diuna,
ce mai faceti?
De o saptamana l-am adus pe David de la bunici.Copilul dat peste cap, nu mai doarme singur, nu mai vrea sa se imbrace, ffffff agitat si nervos.
Din cate am aflat bunica a avut "grija"sa doarma cu el, sa ii faca toate mofturile, sa-i dea ea cu lingurita si lista poate continua.Asa ca am ajuns la concluzia daca ai copii sa-i cresti singura.

Nu le stiu pe toate, dar mai invat!



Te rog nu o lua ca pe o critica ,insa vreau sa iti marturisesc ceva din experienta personala. fetita mea s-a nascut, acum 4 ani, cu apgar 2(doi) ,6 la 10 minute si prima si cea mai de pret recomandare a neorologului(am fost in urmarire pana la 3 ani) a fost sa-i acord TOATA afectiunea mea, sa n-o lasam din ochi ,brate, de langa noi, nici 5 minute si s-o stimulam incontinuu,ora de ora, sa n-o lasam sa "vegeteze" deloc, sa-i captam atentia secunda de secunda pt ca asta e primul si cel mai important ajutor pe care il poate primi un copil cu posibile/reale dificultati.

acesti copii cu probleme mai mici sau mai mari(inclusiv prematurii)au nevoie de stimulare continua, au nevoie sa li se satisfaca permanent nevoile, sa aiba permanent sentimentul de siguranta afectiva,sa gaseasca 24 din 24 de ore siguranta bratelor parintelui si asta e valabil inclusiv noaptea, in cazul in care copilul doreste .


Te rog inca o data nu te supara, nu vrea sa fie o acuza, nu sunt contra dormitului singur in patutul lui numai ca aceste minuni au nevoie de mai mult decat au nevoie restul. poate ati observat ca orice copilas bolnavior are nevoi afective mai mari,cere sa doarma cu parintii,cere in brate,etc.

Un copil cu dificulati minore sau mai mari, un prematur, un copil cu ADHD,cu sindrom Down se dezolta si recupereaza mai repede si mai bine daca primeste afectiune in plus.

So daca as fi in locul tau si copilul ar vrea sa doarma cu mine as face eforturi si i-as satisface nevoia afectiva.eu personal, nu e un sfat.

Logopedia. Pe langa pastilute,stimulente,pe care nu le comentez ca nu sunt in masura, un copil cu probleme de vorbire are nevoie de exercitiu logopedic cat mai devreme si cat de mult se poate. indiferent cate pastile i-ai da, fara lucru unu la unu cu copilul zi de zi, oricand se poate, in masina, in bucatarie in timp ce faci treaba, oricand prinzi un moment disponibil , nu faci mare lucru. ca in orice situatie de orice alta factura,fara munca indarjita nu ai rezultate pe masura. asta v-o povestesc din experienta personala, cu un copil care n-a avut ale probleme, dar stiu exact cat se lucreaza si pentru o amarata de substitutie de litere,omisiune de litere ,cate ore cati nervi si realizez cat efort trebuie sa depuna un copil care chiar are probleme de vorbire serioase.

Am spus logopedie devreme. trebuie invatat cu exercitiul logopedic inainte de a-l duce la specialist. daca aveti un copil cooperant, care sta cu privirea pe tine cateva secunde cand il strigi pe nume, poti lucra cu el exercitii simple, de la repetarea vocalelor,apoi silabe, apoi cuvinte simple. exista pe net ,daca le vreti le caut, exercitii simple. chiar daca n-o sa ai nu-s ce rezultate, macar obisnuiesti copilul cu exercitii de genul asta si va coopera cand il va primi logopedul. il recompensezi pt cea mai mica izbanda, il motivezi sa faca efortul sa vorbeasca .

Daca are deficit mare de atentie si nici macar nu ii poti capta atentia pret de cateva secunde, exista si exercitii speciale prin care ii captezi atentia. dureaza, e greu, presupune efort mult dar merita .

daca e un copil care deja merge la logoped si are si ceva rezultate, ca parinte poti cere ce se lucreaza in sedinta si repeta cu copilul acasa, ori de cate ori vrea "sa se joace" in felul asta.


Sfatul meu e ca la prima suspiciune, primul diagnostic ce va pune pe ganduri(chiar diagnostic eronat) sa incepeti lucrul cu copilul, indiferent de ce metoda de tratament abordati. daca puteti reduceti programul de serviciu, gasiti un serviciu cu program redus, sau chiar renuntati la el daca nu muriti de foame , pentru ca daca acum pana in 7-8 ani nu recupereaza, nu o vor mai face nicioadata pe deplin. exista varsta limita pt deprinderea limbajului, apoi gata, caput! se merge din ce in ce mai mult pe interventia timputrie, inclusiv ABA pt cei cu autism se incepe cu copii mici,cat mai mici si are putine sanse de reusita dupa varsta de 7 ani.

Trebuie ca pana la 4-5 ani sa-i faceti sa vorbeasca macar strictul necesar, ca daca nu, prapastia se adanceste si cu greu vor recupera pt ca se intampla urmatorul fenomen.

Un copil nonverbal ramane la stadiul de receptor, primeste informatie, intelege ce i se spune, dar atat. nu-si poate satisface curiozitatea, nu-si poate decat cu greutate(eventual prin semne) exprima dorintele, doleantele, sentimentele. copilul la 3 ani incepe adevarata cunoastere si largire a orizontului,cand incepe sa intrebe in stanga si-n dreapta " de ce" "cum" "de unde" etc pana te tampeste de cap. isi contureaza astfel mediul inconjurator, isi dezvolta intelectul, (invata poezele si-si dezvolta memoria de exemplu),isi exteriorizeaza sentimentele, isi cere drepturile, comenteaza, isi sustine ideile,etc.ori un copil care NU VORBESTE poate doar sa ceara prin semne mancare,jucaria si sa gesticuleze/tipe cand nu e de acord cu ceva.deci pauza dezvoltare memorie,pauza satisfacerea curiozitatii,pauza exteriorizarea sentimentelor,pauza multe,enorm de multe,inclusiv pe partea de socializare,integrare in grup,pt ca daca nu vorbeste, cu greu poate fi inteles de cei din jur,participarea la anumite jocuri e limitata,etc. Cu cat intarzie mai mult sa vorbeasca, cu atat pierde mai mult.

Daca nu ma credeti, incercati voi sa-i comunicati sotului urmatoarea fraza" ma doare capul ingrozitor, du-te te rog la farmacie si adu-mi un nurofen" fara limbaj expresiv, doar prin semne si vedeti cata munca depuneti,cata frustrare acumulati si in cat timp il convingeti si o sa vedeti cu adevarat importanta limbajului la om. daca nu aveam limbajul expresiv, probabil inca mai cautam fructe prin copac in calitate de babuini.limbajul articulat e marea deosebire dintre noi si regnul animal, ca in rest toti papam , ne luptam pt teritorii si ne inmultim, in linii mari.

Faceti toate eforturile posibile, folositi orice clipa libera si cititi si aplicati tot ce puteti in sfera logopediei, exercitiilor pt atentie daca e cazul, etc, in afara tratamentelor/consultatiilor, si ce mai faceti de regula pt a va ajuta copilul. dati-le incolo de servicii pt o perioada daca nu muriti de foame dintr-un salariu si ocupati-va non stop de recuperarea copilului, pt ca anii astia in care se poate deprinde limbajul si alte probleme din sfera nu se mai intorc , iar dupa varsta scolara e prea tarziu, mult prea tarziu.

va pup si sa auzim de copilasi vorbareti si cumintei !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns puiulmeu spune:

flaviutzadraga,zici bine ce zici...da-ne,te rog mai multe informatii despre lucrul efectiv...ziceai ca se gasesc pe net info, despre cum sa-l inveti cum sa pronunte si alte cele,sau da-ne adresele unde se gasesc aceste informatii.
Sa-ti traiasca fetita si sa fie sanatoasa,ea ce face? tu i-ai dat ceva medicatie? cum ai lucrat?
Legat de timpul liber,iarasi ai dreptate,eu cat am fost in concediu,am avut impresia ca a invatat multe,dar cu renuntarea la serviciu nu-i asa de simplu pe cat spui tu.

Numai bine si sper sa mai intri pe forum.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns flaviutza spune:

Puiule ne vedem cand ajung pe la Craiova,dau un Cico(noi mergem la rudele sotului de pe acolo sunt ei).

La noi nu a fost cazul de medicatie pt ca prezentat doar o usoara intarziere de limbaj, cu etiologie necunoscuta. poate hipoxia la nastere(multi hipoxiati la nastere au afectat centrul vorbirii), poate faptul ca e extrem de grabita si repezita, poate nenorocitii de polipi pe care i-am depistat abia acum(ea vorbea dintotdeauna pe nasa rau, dar de racit nu mi-a racit decat de 3 ori in viata ei),poate o dezvoltare inegala ,ni s-a dat si un diagnostic de alalie(tot pe la defectele de vorbire). cert e ca a avut pornirea grea , a vorbit preponderent pe limba ei(limbaj jargonic) pana spre 3 ani desi stia sa numeasca aproape orice. omitea literele S si P de la inceputul cuvintelor, acum inverseaza pe P cu C .spune Frupte si Perfept si inca mai face dezacorduri de ma-ndoi de ras.Rar, foarte rar,cand vrea sa spuna ceva, repezita cum e, o da pe pasareasca si atunci daca ii ridici degetul si tragi aer in piept recunoaste exercitiul(ore de munca intregi ) si se calmeaza si spune calm ce are de spus, aproape silabisit.

deci intr-un cuvant, probleme minore. dar minore bine fata de un copil care la 3 ani sa zicem nu vorbeste. si pt astea minore munca titanica. nici nu stiu cum sa explic...cat de greu poate fi doar sa-l faci pe copil sa-l pronunte pe S la inceputul cuvantului,de exemplu. el spune APA in loc de SAPA. tu il pui sa imite o pozitie cam asa . tragi colturile gurii cu degetele si sufland aer iese S. repeti in fata lui pana catadicseste sa te imite. apoi ,fara degetele il pui sa tina gurita in pozitie de zambet,cu buzele intredeschise si sa sufle, sa-i iasa S ,inchide gurita si continua APA. incercati sa vedeti. repeti cu el pana reuseste sa pronunte pe S initial, cu gurita din ce in ce mai inchisa, pana ajunge sa o tina in pozitia normala de pronuntie( un S normal), urmat imediat de particula APA. pana la urma, dupa vreo 2 ore de exercitii, evident in reprize de 10 minute ,in cateva zile a mea a ajuns sa pronunte SAPA . si mai uita, si imediat ii aratam un ranjet fortat si-si aducea aminte sa pronunte pe S cu gura pana la urechi si printre dintisori...

Nu mai spun ce inseamna sa faci un copil care totusi intelege si e oarecum atent la tine, totalmente nonverbal, sa pronunte cuvantul SUC de exemplu (am voluntariat o perioada cand n-aveam servicii pe un puiut cu intarziere pervaziva) si ce va povesti eu mai sus cu fi-mea e de 10 ori mai usor decat sa-l faci pe nonverbal sa articuleze suc, cata bucurie la prima litera, apoi prima silaba ,cati nervi si tranteli de pamant ca statea mort de sete si eu cu sticla in mana maica-sa nici n-avea curaj sa asiste,ce-o fi fost in sufletul ei...dar a zis si mult a durat pana s-a convins ca pana nu INCEARCA macar sa scoata ceva nu primeste . ca sa i se faca sete ii dadeam pufuleti si-n cinci minute eram gata de-o noua sedinta(nu va imaginati ca tineam copilul o ora insetat,pana a inceput sa incerce macar sa articuleze ii dadeam cana de apa dupa primele 3-4 minutele si numeam APA si numeam si sucu din mana dar nu i-am dat suc pana nu a incercat sa articuleze. suc a spus intr-o saptamana, ca primele sedinte erau compuse din tranteli si tavaleli,deh...copilul era invatat sa ceara aratand cu destiul si sa primeasca...am si acum oroare de TEDI, ma apuca nervii cand il vad prin magazine cat am stat eu cu sticla aia infipta-n mana.

ah si vreo doua luni a durat perioada in care le-am explicat parintilor si exersat sa priceapa cum il determini sa se uite in ochii tai la un semn si sa fie atent cand ii vorbesti,mai intai fara nici un zgomot in casa,liniste deplina ,apoi zgomote introduse progresiv pana cand raspundea la nume in parc in harmalaie.ca la inceput il strigai si parca nu te auzea defel.

nu stiu absolut nimic despre medicatie decat ce spune prospectul lor,citit de curiozitate, nu stiu cat sunt de eficiente sau ce reactii adverse dau, dar imi vine greu sa cred ca exista pastiluta minune care sa-i faca sa vorbeasca fara munca imensa, pe acei copii care pana pe la 3 ani nu au scos vreun cuvintel cu adresa.


E munca muulta. si nasol e ca problemele astea ce incep cu "intarziere" sunt precum cancerul. le iei din fasa, ai sanse mari, interventia precoce e esentiala. nu mai retin exact care e varsta, cred ca cea de 7/8 ani(o sa imi reinprospatez memoria) dupa care centrii limbajului se inchid. am urmarit odata si un documentar, cu copii tinuti sechestrati ca animalele, cel de 5 ani a recuperat, o fetita de 11 a ramas la stadiul de cuvinte si retard intelectual centrul gramaticii in cazul ei era demult inchis. deci nu-i tocmai o utopie aia cu renuntatul la munci al unuia din parinti pt doi,trei ani,desi stiu ca suna aiurea. ori sa ai serviciu si bani sa-ti permiti sa-l duci acolo sau sa aduci un SPEECH THERAPIST din afara, ca la noi nu exista specializarea asta inca...ce sa spun, eu jur ca as face-o , l-as lasa nabii de serviciu sau m-as duce dar acasa nu as face nimic decat lucru cu copilul in orice secunda in care l-as prinde receptiv, pana sarim hopul. e greu pana apuca sa vorbeasca cat de cat, pana pune primele caramizi la constructie, pana are limbajul ala minim de vreo 100 de cuvinte uzuale , pe care sa poata construi ulterior. daca nu au baza in limbaj, atat la nivel receptiv(sa inteleaga) cat si la nivel expresiv nu au pe ce construi, poti sa-i vorbesti non stop.

va pun maine daca m=o lasa barbatul si copilul libera, cateva idei si informatii de lucru

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela77O spune:

ASTERYARO,cum a decurs intalnirea cu doctorul NAGHIU?impresii..asteptam...

MIHAELA MAMI DE ANDREEA(03.04.1997)SI MIHAITA(25.09.2003)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mercedes spune:

flaviutza- foarte util ceea ce ai scris am si aplicat pe bia pronuntia literei (s) si (si) si distrandu-ne a reusit usor, multumim foarte mult.
(si) de la sarpe ,,cum face sarpele?,, si a reusit tot dupa exemplul tau.
In timpul scurt pe care il ai te rog sa ne spui ce exercitii am putea face pentru litera c mai exact la inceputul cuvantului pronunta litera c dar in cuvant nu. Ai idei cum as putea face?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns puiulmeu spune:

umflatel,baietelul tau ce mai face?
El cum se mai prezinta,a inceput cat de cat sa vorbeasca?

Da asteryaro,si eu am vrut sa-ti solicit informatii despre consultatia de la dr.Naghiu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ra_mata spune:

Citat:
citat din mesajul lui puiulmeu

Buna ra_mata,
Tu zici ca baietelul tau a fost cativa ani sub observatie neurologica...
Ce diagnostic au pus medicii? sau pt.ce ati apelat la ei? doar pentru absenta vorbirii? sau mai aveati si alte probleme?
Chestia cu logopedia ar trebui sa fie o solutie...ideea este cat timp se lucreaza cu copilul.Dupa cate sedinte de logopedie ati observat rezultatele? sau poate mersul la gradi l-a ajutat in paralel cu logopedia...da-ne mai multe amanunte,poate copilul intelegea absolut totul,dar nu vorbea...
In urma tratamentelor administrate,David intelege mult mai mult,sigur l-au ajutat,dar nu pot spune ca intelege tot ce-i spun.
Am inceput si noi logopedie,dar am facut putine sedinte si nu ma pot pronunta inca.
In cazul nostru,Tonotilul nu a dat agitatie.
Va pup si numai bine.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ra_mata spune:

Citat:
citat din mesajul lui puiulmeu

Buna ra_mata,
Tu zici ca baietelul tau a fost cativa ani sub observatie neurologica...
Ce diagnostic au pus medicii? sau pt.ce ati apelat la ei? doar pentru absenta vorbirii? sau mai aveati si alte probleme?
Chestia cu logopedia ar trebui sa fie o solutie...ideea este cat timp se lucreaza cu copilul.Dupa cate sedinte de logopedie ati observat rezultatele? sau poate mersul la gradi l-a ajutat in paralel cu logopedia...da-ne mai multe amanunte,poate copilul intelegea absolut totul,dar nu vorbea...
In urma tratamentelor administrate,David intelege mult mai mult,sigur l-au ajutat,dar nu pot spune ca intelege tot ce-i spun.
Am inceput si noi logopedie,dar am facut putine sedinte si nu ma pot pronunta inca.
In cazul nostru,Tonotilul nu a dat agitatie.
Va pup si numai bine.



Puiulmeu, scuze pt lipsa raspunsului, suntem in vacanta. Ma grabesc acum sa iti dau un raspuns.
Diagnosticul a fost mai mult decat rezservat, chiar deprimant: agenezie de corp calos, adica a acelei formatiuni din creier care leaga cele doua emisfere. Viitorul parea sumbru: retard neuro-motor sever.
Poate asa sunt mamele, insa eu cand ma uitam la piticul meu, nu vedeam nicio problema, mi se parea ca reactioneaza si comunica cu mine.La doua luni am intrat sub observatie neurologica si kinetoterapie, zilnic.
Se pare ca, in cazul unui astfel de retard, gimnastica recuperatorie motorie creeaza, prin repetitie, miscarile pe care creierul nu stie sa le faca singur.
La 1 an a stat in fund, la 2 ani a mers, la 3 ani a inceput sa vorbeasca.
Acum ne apropiem de 4 ani si mai avem probleme la pronuntie si un pic la curaj. Flaviuta spunea foarte bine, trebuie sa te ocupi de copil cu rabdare si zi de zi plus enorm de multa afectiune. Copiii nostri au nevoie de multa atentie.
Desi am luat de-a lungul timpului medicamentele specifice pt afectiuni neurologice, nu mi s-a parut ca ele au facut vreo diferenta. INtotdeauna l-am vazut pe piticul meu cum intelege, cum gandeste, orice fabulatie dea ui mi se pare o dovada de istetime, orice gluma pe care o face imi confirma ca suntem pe calea cea buna.
Dar contributia esentiala este cea a kinetoterapeutului - gimnastica zilnic in primii 2 ani, apoi de 4 ori pe sapt,de 3 ori pe sapt. Acum am ramas la 1 data pe saptamana.
De la 3 ani ni s-a recomandat sa incepem si cu logopedia, alte progrese enorme, de la un bagaj de cuvinte de -sa zicem- 20, am ajuns la fraze si vocabular suficient de vast incat sa se inteleaga si cu un adult si cu un copil. Acum am trecut la sunete, pronunta T in loc de C , S este inca o problema. Dar s aici avem program saptamanal: de 2 ori pe saptamana. Daca as fi avut timp si suficienti bani cred ca l=as fi dus zilnic si la logoped.
Nu am posibilitatea, cum zicea Flaviuta, sa imi sacrific serviciul pentru copil, eu sunt singura care castiga banii pentru toate sedintele astea.
In toamna ne pregatim si pentru operatia de strabism, strabism datorat tot afectiunii neurologice. Tot multa munca va fi si ceva bani de cheltuit.
Merita tot...



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns babette spune:

Citesc pe nerasuflate despre copiii vostrii si trebuie sa recunosc ca invat cite ceva si de la voi, cu toata virsta si (din pacate) experienta mea.Caut si eu in mod special pt. nepotelul meu un logoped caci la 3 ani el nu vrea sa vorbeasca decit pe limba lui. Am urmat si urmam in continuare mai multe tratamente inclusiv hipoterapie, dar eu consider fff. urgenta logopedia. El intelege si executa cu placere comenzi chiar complicate, uneori ma uimeste cite stie, dar nu se exprima decit gestual si onomatopeic. Doresc in Bucuresti un logoped care sa ne ajute si pe noi. Imi puteti recomanda unul? Noi avem un complex de probleme caci diagnosticul lui este de tetrapareza spastica printre altele dar consider ca este cea mai importanta comunicarea ca sa se faca inteles si ca sa nu ramina in urma cu intelectul. La el informatia este prelucrata bine, problema este cu transmiterea ei mai departe.
Multumesc

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns puiulmeu spune:

ra_mata,multumesc mult,mult pentru raspuns si pentru ca-ti rapesti din timpul liber pentru asta.
Vroiam sa stiu si cat timp lucra in cadrul sedintei de logopedie,noi am extins de la 1/2 de ora, la 1 h,ma tot gandesc ca poate e nevoie de mai mult timp de lucru cu un specialist(pe langa ce mai fac eu cu el).

Week-end placut,cu spor la invatat.

Mergi la inceput