ce ma fac?

Buna. Fetelor poate imi da-ti voi un sfat pt ca eu nu mai stiu ce sa mai fac.Sunt casatorita de 10 ani, sotul meu e un sot si un tata minunat, pana la un punct:parintii lui. Necazul este ca stam in aceeasi casa- desi f spatioasa- iar parintii sai desi vor sa para ca sunt ok, de fapt nu ma pot inghiti si tot timpul avem discutii si certuri din pricina parintilor lui sia surorii, despre care nu am voie sa zic ceva pt ca ea e cea mai buna,etc in viziunea socrilor.
Avem servicii si salarii bune dar sotul meu nu vrea sa ne mutam in alta parte singuri- zice ca de ce sa irosim banii cand avem unde sta.
Nu stiu ce sa cred.Oare nu ma iubeste suficient - desi el zice ca sunt totul pt el- ?Altfel nu pot intelege cum suporta sa ma vada plangand si suferind din cauza parintilor lui si sa stea linistit.Am ajuns sa ma gandesc la divort, desi nu am motive concrete legate de persoana lui, dar nu mai pot suporta sa stau intro casa si intro familie unde am investit din toate punctele de vedere si sunt privita ca un nimeni.
Va multumesc.

"Daruieste dragoste si vei fi binecuvantat cu dragoste"

simsimona spune:

Groaznic sa stai cu socrii si cu cumnata!
Explica-i ca tu nu ai liniste pana nu vei avea o casa a ta in care sa te simti stapana, sa nu te controleze, sa nu te judece nimeni; daca tine cu adevarat la tine, va accepta, mai ales ca banii nu sunt o problema pt. voi... Asta nu inseamna ca se va desparti de parintii lui; se va duce in vizita oricand va vrea.

Numai bine!
Simona

Elle_seb spune:

Draga Hermelina, si la noi e cam aceiasi situatie. Stam cu parintii lui desi eu m-am dat peste cap sa-l conving sa ne mutam singuri, nu a vrut, tot din aceleasi motive. Si noi am avut si avem discutii din cauza lor. Ei sunt parinti doar pentru el, pentru mine sunt socri si atat. In ultima perioada a lasat-o mai moale al meu sot cu proslavirea maica-sii in fata mea ca am avut show-ri destule si e cu musca pe caciula. Asa este el, mamos, iar maica-sii ii convenea de minune cand baietu' ii cerea ei parerea si nu nevestii
Eu i-am pus in vedere sotului ca ori isi trece propria familie pe planul 1 ori il las cu mamica. Se pare ca am fost convingatoare (bine, dupa nenumarate discutii) ca acum e mai cooperant. Greseala mea a fost ca, de fiecare data ma supara soacra-mea cu cate o kestie nu i-am spus lui nimic niciodata, pe motivul pastrarii linistii in casa. Am procedat gresit. Acum, de fiecare cand am vreo divergenta cu soacra-mea (cele mai multe legate de ingrijirea copilului) i le scot lui pe nas cu varf si indesat. Poate nici asa nu-i bine, insa e singura metoda de a-l face sa inteleaga ca desi are experienta, ca "a crescut singura 2 copii", nu le stie chiar pe toate. In fine, m-am lungit prea mult. Ideea e ca trebuie sa-l faci cumva sa inteleaga ca tu esti acum familia lui si nu parintii. Si sa va mutati separat, noi lucram intens la asta :D

paky spune:

Are dreptate simona, e greu sa stai cu socrii.

am avut si eu niste prieteni foarte buni care au divortat din cauza parintilor, am vazut prin ce au trecut si crede-ma cand iti spun nu se merita .
Discuta cu sotul tau, fa-l sa inteleaga ca ai nevoie de spatiu, ca e foarte imp pt. tine sa fiti singuri, mai ales ca situatia financiara va permite acest lucru. daca nu rezolvi aceste probleme ele se vor agrava si o sa fie mai rau.
Daca esti totul pt el atunci va intelege si ca atare va veti muta impreuna intr-o casa numai si numai a voastra.
Dar pana atunci incearca si tu si fii mai indiferenta fata de socrii tai, lasa-i in pace si vezi-ti de-ale tale. evita certurile cu sotul tau in ceea ce-i priv. pe ei. Fii smechera pana reusesti ce ti-ai propus si apoi ai sa vezi tu daca si cum ai sa vorbesti cu ei.

pupici si multa bafta

diana

danavasile spune:

Dificila situatie...mai ales ca e o misiune aproape imposibila sa il faci sa plecati de acolo. Dar cred ca argumentul forte trebuie sa fie casnicia voastra care sufera datorita faptului ca stati cu parintii lui, eu cred ca pe asta trebuie sa mizezi, spunandu-i ca pur si simplu nu te simti bine acolo, nu va este bine voua ca - cuplu. Sper sa gasesti o cale de mijloc pentru rezolvarea situatie, desi in mod clar el este foarte atasat de parintii lui.
El simte ca trebuie sa aleaga intre tine si parintii lui, desi nu e deloc asa, puteti merge in vizita la ei oricand, dar sa aveti locul vostru unde sa va simtiti bine amandoi. Cred ca trebuie sa vorbesti deschis cu el si sa-i spui inclusiv varianta asta, ca te-ai gandit la divort pentru ca situatie este insuportabila pentru tine. Poate asa se trezeste ...

hermelina spune:

Feteleor va multumesc, pentru ca imi sunteti alaturi.Credetima ca fac tot posibilul sa il conving, dar cand eu explodez de nervi el asteapta sa ma calmez , imi face o surpriza , un cadou si apoi crede ca totul sa rezolvat. Nu vrea sa inteleaga ca nu se poate continua asa. Zice ca sa nu ii mai iau in seama, dar nu poti face asta cand stai in casa cu cineva care te cicale si te trateaza ca pe un nimic.Nu suport sa fiu tratata in acest fel de niste oameni care- sa-mi fie iertata lipsda de respect- nu ma vor ajunge niciodata din nici un punct de vedere. Simona cumnata mea nu sta cu noi, are casa ei, dar pt ei e un idol si se simt indatorati fata de - sarmana - fetita care are greutati ca are casa ei.

"Daruieste dragoste si vei fi binecuvantat cu dragoste"

capra cu trei iezi spune:

nu vreau sa iau apararea socrilor. eu am locuit cu parintii mei 4 ani si la un moment dat tot apareau divergente si eu ma certam cu ai mei, nu el. ideea e ca mie mi se pare normal ca fiecare cuplu sa locuiasca singur, cu copii de rigoare. noi la inceput nu am avut posibilitatea, dar daca posibilitatea financiara exista este obligatoriu. este alta intimitate, nu te simti obligata sa faci anumite chestii cand nu ai chef, iei singura anumite decizii. ar trebui sa-ti convingi sotul sa va mutati singuri, altfel s-ar putea sa nu ai liniste toata viata si nu merita .

capra cu trei iezi cucuieti, si ce cucuieti!

Adria_ spune:

Nu vrea sa inteleaga ca nu se poate continua asa.

Pai cum sa creada ca nu se mai poate cand vede ca inca se poate.... de 10 ani..

J G spune:

Eu in locul tau as inchiria un apartament, m-as muta frumos acolo. Nu as divorta, nu m-as certa... daca vrea sa vina sa stea cu tine, ok, daca nu - nu. Nu mi se pare normal sa suferi sau sa lasi de la tine. Tratamentul lor te va schimba, iti vei pierde increderea in tine, iti vei manca neuronii (si tine minte, raman singurele celule pe care nu le mai fabricam, doar le pierdem).
Vorbeste inca o data calm cu sotul tau si explica-i ca NU VREI sa locuiesti acolo! Si daca nu intelege... problema lui.

J si Carla (05.02.2006)

hermelina spune:

Adria, ai dreptate am fost o fraiera 10 ani

"Daruieste dragoste si vei fi binecuvantat cu dragoste"

april spune:

Fiecare vrea sa fie stapan in casa lui si asa mi se pare si normal.
Asa ca fa tot posibilul sa stati singuri, sa aveti cuibusorul vostru. Chiar daca conditiile ar fi mai grele, dar ca la tine acasa nu e nicaieri.

fluturasul meu