Despre emigrare...cum v-ati decis?
Raspunsuri - Pagina 2
Flaflo spune:
Parintii mei sint din 89 in Austria. Eu nu am vrut sa plec, mai ales dupa revolutie, cind am crezut ca se deschid orizonturi noi... Insa dupa 10 ani elanul de la inceput a scazut sub zero, asa ca mi-am facut bagajele si am plecat......la mama!!!!!
Flavia si Bianca
Sa o ajutam pe Barbye!
ankalaura spune:
Noi nu ne-am decis inca, dar "lucram" la asta... Se pare ca ai citit subiectul cu intoarcerea in Romania, deci e posibil sa stii parerea mea despre tara asta de acolo.
Nu e suficient sa ai un post bun. Ca sa il ai, nu iti trebuie neaparat vreo pila, eu una n-am avut nici o pila, si crede-ma ca tot nu e suficient. Am si o casa, si iar nu e suficient. Sa nu crezi despre mine ca nu imi mai vad lungul nasului, sau ca am pretentii exagerate, nu sunt nici pe departe asa. Si nici nu imi imaginez ca umbla cainii cu covrigi in coada prin alte parti.
Stiu insa ca daca am razbit aici, voi razbi si altundeva.
Din punctul meu de vedere, poti emigra in doua lumi - Europa si restul lumii. Eu una nu as alege Europa, desi frate, veri, verisoare, toti sunt raspanditi in intreaga Europa, deci mi-ar fi foarte usor (cunosc suficient lb straine cat sa ma descurc unde sunt ei, as avea unde locui, as avea ragaz sa imi gasesc un serviciu). Am avut o oferta pentru Italia. Am refuzat contractul pentru ca nu as fi putut sa merg cu toata familia de la inceput - sotul nu stie italiana, copilul era mic (e mic si acuma).
Ramane deci restul lumii. In restul lumii ai sanse mai mari sa pleci cu acte, decat in Europa. Pentru mine asta e un argument foarte serios. Sigur, daca lucrezi intr-un domeniu cu cine stie ce cautare, poti pleca oriunde cu un contract, dar la mine nu pra e cazul, iar de universitati si studii sunt satula pana peste cap.
Cu dorul de familie... nu mi-e teama de asta. Si de aici, de la Bucuresti, ne vedem familiile tot o data sau de doua ori pe an (exceptie face mama, care vine ea la noi, de dorul fetei). De prieteni... nu avem asa multi incat sa le duc dorul, iar cei care imi sunt dragi, tot departe sunt, si tot o data pe an ii vad
Asa vad eu lucrurile.
Pe mine nu viitorul apropiat ma sperie, ci cel mai indepartat, cand parintii mei vor fi singuri si in varsta, si fara ajutor alaturi. Deocamdata asta ma opreste in a lua hotararea definitiva.
In balanta cu asta pun viitorul copilului meu, care n-as vrea sa creasca intr-un oras plin de caini vagabonzi.
Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza
cicina spune:
Anka, imi place cum gandesti, pot sa-ti spun numai sa ai curaj sa faci pasul asta dar in Australia sau Canada unde sant alte mentalitati. Iar cu privire la ai tai, deocamdata sant in puteri, mai tarziu vei avea posibilitatea de a te gandi la varianta cea mai buna.
cicina
patriciaR spune:
Buna fetelor,
Intru si eu pentru putin timp, dar sper s arevin.
Eu sunt la a doua emigrare.
Prima a fost in Europa, mai exact in Copenhaga-Danemarca( 1 an si 10 luni), acum de aproximativ o luna suntem in Seattle, statul Washington.
Nu regret cu nimic nici prima nici a doua...fiecare mi-a adus o noua experienta si o alta viziune asupra vietii.
La prima a fost greu, a fost prima plecare din tara , m-am desprins greu de job, de parinti, de prieteni de tot ceea ce cunosteam, dar in final am reusit sa-mi gasesc un loc si chiar sa am o viata sociala aproape la fel de activa ca si in Romania.
Danemarca si in special Copenhaga va ramane speciala pentru noi ca familie...aici s-a nascut fetita noastra, candva va trebui sa revenim macar pentru o vacanta scurta sa-i aratam locurile si parcurile pe unde se plimbau mama si tata, spitalul unde s-a nascut, etc.
A doua emigrare a fost mai usoara,deja avem experienta, dar tot greu...ajunsi dupa 10 ore de zbor cu un bebelus de 8 luni...alte obiceiuri alti oameni, nu mai zic de alt sistem metric...etc.
Sper totusi sa reusesc sa revin cu amanunte.
Pentru cine vrea sa faca pasul asta eu zic: Curaj!
piticutz spune:
quote:
Originally posted by patriciaR
Buna fetelor,
Intru si eu pentru putin timp, dar sper s arevin.
Eu sunt la a doua emigrare.
Prima a fost in Europa, mai exact in Copenhaga-Danemarca( 1 an si 10 luni), acum de aproximativ o luna suntem in Seattle, statul Washington.
Nu regret cu nimic nici prima nici a doua...fiecare mi-a adus o noua experienta si o alta viziune asupra vietii.
La prima a fost greu, a fost prima plecare din tara , m-am desprins greu de job, de parinti, de prieteni de tot ceea ce cunosteam, dar in final am reusit sa-mi gasesc un loc si chiar sa am o viata sociala aproape la fel de activa ca si in Romania.
Danemarca si in special Copenhaga va ramane speciala pentru noi ca familie...aici s-a nascut fetita noastra, candva va trebui sa revenim macar pentru o vacanta scurta sa-i aratam locurile si parcurile pe unde se plimbau mama si tata, spitalul unde s-a nascut, etc.
A doua emigrare a fost mai usoara,deja avem experienta, dar tot greu...ajunsi dupa 10 ore de zbor cu un bebelus de 8 luni...alte obiceiuri alti oameni, nu mai zic de alt sistem metric...etc.
Sper totusi sa reusesc sa revin cu amanunte.
Pentru cine vrea sa faca pasul asta eu zic: Curaj!
Salisa si puiuta micaAnastasia!
Iti doresc, tie si familiei tale, mult succes in noua ...lume, sa fiti sanatosi si sa va puteti bucura de viata pe care ati ales sa o duceti!Va admir sincer pentru curajul pe care il aveti.Si cu o bebica mica dupa voi!Bravo!
Seattle este un oras foarte frumos, mie imi este drag in mod special (nu am locuit acolo decit vreo 6 luni, primele 6 luni de America ale noastre, in 2004), mai mergem dincind in cind in vizita sa mai apuc sa intorc capul cind dupa Space Needle, cind dupa MT.Rainier, cind sa vad albastrul adinc al apei, ori vasele de croaziera care sosesc pe la sfirsit de saptamina in port...
delphin spune:
Si noi visam la emigrare....ehe! Si visam la Canada! intr-o zi o vom face! Atunci cand vom termina in Fr ce am inceput, vom reincepe in Canada, noi si 2 copii, daca D-zeu vrea!
De ce? De ce nu? Nu recomand nimanui fr.
http://community.webshots.com/user/delphinoi
http://community.webshots.com/user/sebilus
Yael spune:
Cred ca raspunsul meu dat la subiectul cu a 2-a emigrare, era mai potrivit aici: <Adevarul e ca nu ne-am fi grabit asa de tare sa plecam de aici, este o tara superba... din toate p.d.v., insa dupa tot ce s-a intamplat luna trecuta, am zis gata.... tb. sa plecam cat mai repede... Am avut si o rachetuta lunga-lunga, cazuta undeva mai in spatele blocului... + altele trimise special la noi (cu raza lunga), insa care s-au oprit pe drum... Asa incat avem toate motivele s-o taiem de aici, insa cu mare parere de rau.. OF. Pacat... Si oricum, ce sa mai zic de cei din nord-nord, unde traiau numai in sirene, adaposturi... si bum-bum-ul de la rachete... Parca nu era adevarat... Si ce e mai trist este faptul ca se poate repeta, oricand... Si poate fi si mai rau...
Tara aleasa: Canada. Apoi, de ce nu.. Australia (sau de ce nu New Zealand, poate chiar mai bine, este o tarisoara mai retrasa...)... Ca a 3-a emigrare!!! Asta dupa ce mai vedem si cum stau lucrurile prin U.S.A.
Am fi ales Australia, insa este asa departe... Plus ca are aceeasi clima ca aici si m-am cam saturat.. (de bine probabil). Vrem putin la zapada... frig, viscol! Si as alege un loc mai putin 'aglomerat', departe de lume.. sa traim, asa, in liniste... Stie careva dintre voi cum este in NewFoundLand & Labrador?
Cam atat,
Cu drag,
Isabella, Yael (2 ani & 10 luni -24Nov.'03) & Nardi (1 anisor & 5 luni -01May'05)
soma spune:
quote:
Originally posted by delphin
Si noi visam la emigrare....ehe! Si visam la Canada! intr-o zi o vom face! Atunci cand vom termina in Fr ce am inceput, vom reincepe in Canada, noi si 2 copii, daca D-zeu vrea!
De ce? De ce nu? Nu recomand nimanui fr.
http://community.webshots.com/user/delphinoi
http://community.webshots.com/user/sebilus
experienta personala conteaza, adevarat. Dar de ce ai alege Canada. Ai fost acolo, ai trait?
...just curious si pentru ca mi-e greu sa-mi aleg urmatoarea destinatie
delphin spune:
Bun, ca sa-ti raspund,soma, dpv material, nivel de trai mai ridicat, mai putine taxe pe impozite, vorbim deja franceza si putin engleza, exista comunitate frantuzeasca, utilitatile nu sunt chiar atat de scumpe ca aici si....da, inainte de a incepe emigrarea vom merge o luna in vacanta pentru a colinda Canada. dar nu sa dormim la hotel sau ce stiu eu ce circuit organizat. Vom inchiria o masina si cu un ghid turistic(carte) vom merge unde vrem noi.
In Fr. este frumos, insa exista rasism si discriminare oricat de greu va vine sa credeti, iar faptul ca am cetatenie nu ma incalzeste cu nimic. Nu mi-a adus nici un beneficiu! Si e scump....daca muncesti platesti imozit de te rupi! Daca vrei sa-ti faci firma, 50% dai la stat si tot asa. Sunt si bune, cum ar fii asigurarea sociala(medicala) vorbesc. Dar atat! Cel putin pt. noi si nu suntem de ieri aici.
http://community.webshots.com/user/delphinoi
http://community.webshots.com/user/sebilus
orchid spune:
Prima emigrare a fost numai pe jumatate emigrare - m-am casatorit si m-am "mutat" in Germania. Dupa niste ani de locuit acolo am decis sa emigram in Noua Zeelanda. Clima de acolo ni s-a parut asemanatoare cu cea din Germania - frig, ploaie si vant. Am facut un concediu in Australia, am inchiriat o masina si timp de saptamani am calatorit de-a lungul coastei de est. Am ales locul care ne-a placut cel mai mult si ne-am "mutat acolo. A treia emigrare a fost cea mai usoara