Despre emigrare...cum v-ati decis?

...am citit multe pe forum intr-adevar dar vreau sa stiu cum v-ati hotarat sa plecati: au fost anumite imprejurari sau pur si simplu ati spus "plec!".
Va pup dulce!

valen spune:

Noua ideea de emigrare ne-a incoltit de mai mult timp, mai exact, in urma cu vreo 6 ani cand a venit din Canada in Romania, unchiul prietenului meu; mi-amintesc exact cum ne povestea vacantele petrecute in diverse colturi ale lumii si cat de linistiti sunt ca si-au gasit locul lor si traiesc fericiti si impliniti; uaaa...pe atunci aveam in jur de 20 ani si mi se parea ca daca vrei sa calatoresti si sa lenevesti pe vreo insula cu palmieri, trebuie musai sa locuiesti si sa muncesti in Canada. Au mai trecut ani, prietenul intre timp a devenit sot, insa capul meu era tot in Canada si ramasesem cu ideea ca intr-o zi poate voi fi si eu fericita si implinita cu familia mea...in Canada. Tot vorbeam si analizam, aduceam argumente pro si contra, ne-am deschis o afacere in speranta ca va fi bine si in Romania, am dat gres, am stat bosumflati un timp, iar intr-o seara, uitandu-ne impreuna la televizor, i-am spus sotului meu : "pai cred ca trebuie sa plecam in Canada"..."da, si eu cred la fel". Ei bine, la aprope doi ani dupa aceasta istorisire, am aterizat frumos in Montreal, impreuna cu fetita noastra de 10 luni, nascuta in plin proces de emigrare. Noi suntem foarte fericiti ca am facut pasul asta si suntem siguri ca daca Dumnezeu ne va ajuta, ne vom gasi aici locul pe care-l tot cautam si cine stie...poate ca voi lenevi si eu pe o insula cu palmieri intr-o zi, ca doar acum nu mi se mai pare imposibilHm...si eu tot pe langa IOR am copilarit...

Delia spune:

Multumesc mult Valen!
Si eu ma gandesc sa plec, am o sora care este in Grecia si ma bate gandul sa plec.
Mai sper insa ca si in Romania lucrurile se vor imbunatati si nu stiu daca am puterea sa spun: gata, imi fac bagajele si plec, nu ma uit innapoi.
Sunt tare curioasa daca cineva regreta ca a plecat, dei din ce am citit pe forum nu prea am vazut pe nimeni...doar unii care s-ar intoarce daca situatia economica ar fi alta...
Multumesc mult!

gabid spune:

quote:

---

Originally posted by Delia

Multumesc mult Valen!
Si eu ma gandesc sa plec, am o sora care este in Grecia si ma bate gandul sa plec.
Mai sper insa ca si in Romania lucrurile se vor imbunatati si nu stiu daca am puterea sa spun: gata, imi fac bagajele si plec, nu ma uit innapoi.
Sunt tare curioasa daca cineva regreta ca a plecat, dei din ce am citit pe forum nu prea am vazut pe nimeni...doar unii care s-ar intoarce daca situatia economica ar fi alta...
Multumesc mult!

Delia, Codrin si Iris

---

Chiar crezi ca se va imbunatati ceva in Romania?

Orice inceput e greu...iti trebuie multa putere sa teci peste dorul de casa,de parinti,de prieteni!Eu inca nu am depasit acest moment dar nu imi pare rau nici o clipa ca am plecat!

http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabid_2001/my_photos

Gabi si Moni 15.10.2001

aldaesme spune:

Buna,

pentru noi mai mult soarta a decis.
In timpul ultimului an de facultate al meu sot a depus o cerere de angajare ca cercetator catre o univ de aici. Dupa ce a terminat facultatea, imediat a doua zi era angajat la o firma italiano-romana de soft care il platea foarte bine pentru acel moment in Romania (650dm) dupa cam o luna jumate a venit raspunsul pozitiv si cartea de munca de aici...a zis pa si pusi la jobul din ro si a venit aici.

Eu am mai stat un an acasa fiindca a trebuit sa termin studiile dar nu am fost niciodata impotriva plecarii lui. Intre timp ne-am mai vazut de cateva ori, ba veneam eu la el ba el la mine. Dupa ce mi-am luat diploma am facut si nunta si am venit amandoi aici.
A fost teribil de greu in primul an, faceam un Master, nu prea aveam prieteni...cumva simteam ca toti prietenii de atunci aici erau prietenii lui, nu aveam si eu cercul meu, parintii departe, vremea inchisa, ploioasa...si cu toate astea fiecare vizita ulterioara in Romania ma facea sa imi doresc si mai mult sa ma acomodez in noua tara.

Nu regret nici un minut decizia de a veni aici, nu suntem asa departe, iar tu in Grecia vei fi si mai aproape. Daca te loveste dorul de ai tai dai o fuga sa ii vezi. Noi ii vedem o data, de doua ori pe an, speram ca la un moment dat sa se mobilizeze sa vina si ei aici. Pana la urma si cand eram acasa ne vedeam rar...noi la Cluj ei la Baia-Mare, iar acum vorbim zilnic pe net si cel putin o data pe saptamana la telefon...de la Cluj ii sunam cam o data pe luna si de vazut ii vedeam doar in vacantele studentesti.
Prietenii...cei din Romania sunt asa de imprastiati ba prin tara, ba prin lume, incat nu cred ca ne-am vedea mai des acolo...in plus acum avem si aici cercul de prieteni de care ne-ar fi la fel de greu sa ne despartim.

Parerea mea e ca si daca in Romania as castiga cat castig aici nu m-as duce inapoi, fiindca mai mult decat situatia financiara acolo ma dispera situatia sociala si apoi starea deplorabila a cladirilor si drumurilor, serviciul medical sub orice critica chiar daca dai un ban in plus... Mentalitatea societatii ar trebui sa se schimbe radical ca sa ne ducem inapoi acasa iar viitorul apropiat nu arata promitator.

O zi faina,

Esme

Delia spune:

Asa este fetelor, aveti dreptate in ceea ce priveste Romania, eu sincer cred ca ma imbat cu apa rece cand cred ca se va schimba ceva aici in viitorul apropiat.
Limba se invata repede pe parcurs sau o stiati deja?
Sa plec cu copii dupa mine sau sa-i las pana imi aranjez ceva?
Sa plec de aici cu un angajament ferm sau sa risc si sa caut direct acolo?
Va pup dulce si va multumesc tuturior pentru sfaturi!

Sorina-Alexa spune:

Eu am fost plecata cu sotul meu in Japonia,unde am locuit 2 ani...cand eram acolo ne era forte dor de Romania,uitasem cat de greu este aici si ce tara avem(stiti la ce aspect ma refer,ca de frumoasa,este o tara frumoasa)si ne-am grabit sa ne intoarcem,acum regretam amundoi.
Ne-am convins,inca o data,ca in Romania este groaznic,civilizatie zero,nu avem nici un fel de optiuni ,etc.
Asa ca,vom face tot posibilul sa emigram,cel mai posibil ne vom incerca norocul in Canada.

Sorina.
"The heart is the most essential human quality"

Pozici

emaaimee spune:

Delia,eu cred k va trece f mult timp pana se va imbunatati vizibil economia.nu cred k eu voi vedea acest lucru desi mi-as dori.nu regret k am plecat,niciodata nu am simtit k "belong" in Ro.
nu mi-ar placea sa plec niciunde la risc,la negru.am plecat legal si suntem legal in continuare.
engleza stiut-o destul de bine,am invatat si aici si mai vreau sa invat.sa vezi ce accent irlandez am mori de ras,sunt asa mandra de minesotul stia engleza mai putin,dar a invatat si el f repede.
Delia,eu dk as fi avut copii in mom plecarii cred k i-as fi lasat acasa si apoi dk totul merge bine i-as fi adus.
succes si sa ne tii la curent dk ai gasit ceva.
offtopic:ce mai faceti?sunteti bine?cred k s-a facut maricica Iris,mai zi-ne despre voi pe la copilasi de iul-aug 2005?

---

de piticotu' urias umblaretz

m-am facut maricica


POVESTEA MINUNII

grati.ela spune:

Fetelor, daca stai si judeci la rece nu gasesti motivatii solide sa ramai in Romania. Noi castigam bine dar asta nu rezolva problema coruptiei si a mizeriei din jurul nostru. Cand spun coruptie nu ma refer doar la cei care-ti pretind ci la toti cei care sunt dispusi sa dea si sa ia chiar daca nu o fac de frica. Lucrez in invatamant si vad copii de 18 ani fara visuri...Noi nu avem curaj sa plecam insa.

delia grozav spune:

Vai ce imi place subiectul asta.
Din pacate eu sunt buna doar la vorbe si sfaturi ca sincer nu ma vad in stare sa plec.
Daca ar fi doar situatia economica....dar sunt multe alte probleme.
Ca de exemplu, un post bun se obtine cu relatii, mai sunt probabil cateva exceptii.
Serviciile nu o sa fie niciodata ca in vest pentru ca suntem balcanici si avem in sange lehamitea.
Despre curatenie ce sa mai zic, sau spirit civic.

Insa sunt si destul de realista sa nu cred ca pe altundeva umbla cainii cu covrigi in coada.


Poze
www.dropshots.com/deliameda" target="_blank"> filmulete


dede, Adi 5ani si Medeea 1 an

miereamara spune:

Eu din totdeauna am visat sa plec in America. De cand eram copil. Acum doi ani am inceput sa fac ceva in sensul asta. M-am apucat de invatat. Am fost admisa la o universitate foarte buna din Statele Unite. Am crezut ca visez cand am primit scrisoarea de admitere . Colac peste pupaza, cu doua zile inainte de a ma duce la interviul de la ambasada pentru a solicita viza de student, am primit plicul de la Loteria Vizelor. A fost un soc pentru mine, nu numai ca aveam un viitor destul de lipsit de griji in fata, dar mai primeam si Green Cardul atat de usor, cand altii care termina un master in State se chinuie sa obtina o viza de munca (toata lumea stie ca problema este destul de spinoasa). Nu am mai stat pe ganduri. Si pe data de 8 august am plecat singurica cu doua bagaje imense in marea aventura. A fost crunt. Primele trei zile au fost cele mai grele. Eram singura, nu cunosteam orasul, dar incet, incet mi-am revenit. Am avut momente de indoiala. Am plans foarte mult. Dar acum nu as mai pleca nicicum. Nu exista comparatie. Pentru mine a fost cea mai buna decizie pe care am luat-o in intreaga mea viata. Si inainte de a pleca, m-am gandit, ca sunt tanara (28 de ani), daca nu imi place, ma voi intoarce, am luat-o ca pe o experienta benefica si nu ca pe ceva definitiv. Asa mi-a fost mai usor sa trec peste socul despartirii de cei dragi.