35- Inceputul declinului?

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns dulcetica spune:

Care-i batrina,cine-i in declin?Sa va fie rusine!
Eu n-am cum sa imbatrinesc ,deoarece la 39 de ani(impliniti ieri) am baiat de 2 ani jumatate.Asa ca eu sint o mama tinara!Eu ma imbrac corespunzator unei mame tinere ,ma simt bine si nu sint in declin.
E adevarat ca ma mai doare bila (sau colecist cum i-o fi zicind),ma mai dor un pic oasele,sint mai nervoasa uneori,dar eu nu iau pastile nici daca ma legati.Daca trag sa mor ...poate!Oricum am avut o perioada cind n-as fi avut timp nici sa mor!
Chestiile astea hormonale pe mine ma sperie!Eu am luat cind am fost insarcinata si Rares are o pilozitate de mai mare dragul(si pe spate).Bine ca e baiat!


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns april spune:

Esti o dulce La multi ani, fara reparatii
Cateodata ne mai doboara pesimismul. E toamna, ce vrei....sa ne vezi la primavara.....cand revine totul la viata....

fluturasul meu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tinatache spune:

quote:
Originally posted by april

Esti o dulce La multi ani, fara reparatii
Cateodata ne mai doboara pesimismul. E toamna, ce vrei....sa ne vezi la primavara.....cand revine totul la viata....

fluturasul meu



la primavara ne apuca astenia de primavara :))

Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vilma spune:

Energia fizica, ca sa zic asa, presupun ca mi-o iau dupa un somn bun, odihnitor. Problema ramane cu energia mentala, in parte optimismul, cheful de viata, de unde mi-l iau. Asta nu mai stiu, chiar ca am ramas pe ganduri.

Apropo de spart cosuri, tuns scurt, mi se pare sinucidere curata , la mine in locul unui cos spart, apar 2. Parul care sta aiurea cand e lung, conform legilor lui Murphy (nu stiu daca are asa o lege...), va sta si mai aiurea cu cat il scurtezi.

Sunt carcotasa....

Vilma, Anca (5 ani) si Tudor (2,4 ani)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anka-maria spune:

Hai sa va povestesc io ceva de mama.
Are 50 de ani. Pana la 45 a fost sleampata, stearsa, mereu ocupata, prea ocupata pt. a se mai uita la mine, in oglinda, la barbat, etc.
Avea 1.58 si 70 de kile si se simtea bine mersi asa, oricum fusese grasa toata viata. La 45 a facut coxartroza, dupa o viata petrecuta numai in fata calc.Mai avea nisip la rinichi, reumatism, noduli, etc.
La servici era leoaica, cadea in depresie daca doamne-fereste i se imputinau responsabilitatile, dar in viata personala era o umbra.
La 45 de ani a facut o depresie cumplita plecata de la probleme la servici. Chestia aia cand constati ca esti prea batran ca sa schimbi job-urile ca pe sosete si prea destept ca sa stai pe banca.
S-a luptat cu depresia vreo juma' de an. Insomnii, dureri, panica, le-a inghitit pe toate.
Dupa cele 6 luni a devenit alt om. S-a apucat de sport, mers la sala de 2 ori pe sapt. si facut antrenament intensiv. Nu conta ce probleme avea la job, ea era la ora fixa la sala. A inceput sa se machieze, si-a aranjat parul. A slabit 20 de kg prin sport si dieta, si-a schimbat garderoba.A devenit cocheta, foarte atenta cu ea, si-a rezolvat multe dintre problemele de sanatate. Sportul i-a dat alta vitalitate, a intinerit efectiv.
Cam atat, acum incerc sa fac si eu acelasi lucru doar ca la 26.


just me

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vilma spune:

Anka, problema a fost depasita (happy end!) dupa ce a suferit juma' de an. Pe mine ma sperie gandul ca trebuie sa aluneci jos de tot ca sa schimbi ceva. Cand spun jos, ma refer la depresie, la lipsa vitalitatii, la neputinta de a schimba ceva inainte de punctul critic (moment personal si trait in formula proprie de fiecare dintre noi).

Vilma, Anca (5 ani) si Tudor (2,4 ani)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Roxali spune:

Intr-adevar barbatelu m-a c-am imbatranit cu 10 ani,din cauza obiceiurilor de aici(nu sant obisnuiti sa faca nimica de mamele lor),deci pe copil l-am c-am "ademenit"in bucatarie,sa fie ordonat,sa ajute"fetele"(buni,mami)ca sint mai "slabe"si l-am c-am impins la sporturi(innot,baschet) si activitati ca sa fie mai independent si mai optimist....si eu pe langa el.
Si cum imi place spiritu de aventura,ne-am luat o caravana si strabatem Italia in lung si lat.
Mai am o idee asa ca de baba...sa mai fac un copiloi,chiar daca muncesc de dimineata pana seara in picioare...si spatele,picioareale etc

Ali, mama baietzoiului Enrico

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Avalon spune:

Tre' sa recunosc ca am ezitat pana sa intru in subiect, m-a cam speriat titlul... mai ales ca mi-am pus si eu intrebarea asta, ma apropii de varsta asta vertiginos. Curiozitatea a invins insa, am cedat ei: "oare cum or simti celelalte?".
Cineva a pus intrebarea "de unde va vine energia", buna intrebare! Serios ca si eu ma intreb uneori "de unde am putere sa merg inainte?", "de unde imi extrag energia care-mi da cateodata impresia ca sunt puternica si infailibila?"... habar nu am de unde vine, de undeva din interior, din adancuri... uneori chiar cand nici nu cred ca mai am resurse. Si totusi este acolo undeva un rezervor de energie. Asa ca: 20? 35? care e diferenta? Sunt tot eu, dar sunt mai femeie decat inainte. Refuz sa inteleg sensul cuvantului "declin" in ceea ce ma priveste, mai am multe de facut, de spus si de simtit.


"Atunci cand DOI vor deveni UNUL, UNUL se va transforma in TOT"
Tablitele de smarald ale lui Toth

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carolinah spune:

Eu cred ca un raspuns rapid, f eficient si ieftin dpdv bani si timp este reflexoterapia.

Noi am ajuns acolo cu mama printr-o intamplare nefericita, dar rezultatele dupa doar 4 sedinte sunt miraculoase.

Sunt convinsa ca ajuta si la problemele descrise de voi.


lina, cu Alina si Ana... si tati, evident

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vilma spune:

Adica daca as incepe ceva nou (o sarcina, o calatorie, un serviciu nou, un nou mod de viata, etc), n-as mai simti ca am ajuns intr-un anumit punct?
Nici eu nu vreau sa cred ca am ajuns in varful pantei, si ca de acum urmeaza doar coborare.

Vilma, Anca (5 ani) si Tudor (2,4 ani)

Mergi la inceput