...Si totusi exista blestem

Inspirata de o postare a unei forumiste,constat ca mi-e rusine pt.faptul ca nu mi-a venit ideea mai demult.
Adrian Paunescu este unul dintre poetii mei preferati.Astept aici pe toti indragostitii de poezia lui.
Si cu ce putem incepe,daca nu cu.....


Totusi, Iubirea
Adrian Păunescu
.
Si totusi exista iubire
Si totusi exista blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
.
Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva să-ntamplat.
.
Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, intuneric si tu
Intram în amor fără nume
Fiorul ca fulger cazu.
.
Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au cazut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sarut.
.
Acum te declar Dumnezee
Eu insumi să simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.
.
Afara roiesc intunerici
Aici suntem noi luminosi
Se cearta-ntre ele biserici
Facandu-si acelasi repros.
.
Si tu si iubirea exista
Si moartea exista în ea
Imi place mai mult când esti trista
Tristetea, de fapt, e a ta.
.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi inchizitii te cer.
.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintai,
Prăval peste tine padurea:
Adio, adica ramai.
.
Si totusi exista iubire
Si totusi exista blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.


BRENDA

"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

ligeea spune:

AP putea sa fie un mare poet ,are o usurinta in versificatie cu totul speciala pacat ca s-a inchinat la prea multi zei deodata (al artelor si al razboiului ,asa mai eufemistic vorbind )
Mie imi placea la Cenaclu, am fost de vre-o doua ori eram cam mica si nu ma prea lasau ai mei decat cu liceeni ,,batrani
Problema e ca daca-l citesti, unele versuri au traire autentica iar altele reflecta doar automatismele si sloganurile acelei perioade. Mai ales proza de genul de la Barca la Viena m-a scarbit si nu aveam decat vre-o 16 ani cand am citit cartea si tot mi s-a parut falsa

alinaluchian spune:

Brenda,
Subiectul tau trezeste amintiri si doruri pentru ca mie-mi place poezia cintata a lui Paunescu.

Vara promisa

1. Te-as fi iubit cum n-ai mai fost
Ca un soldat in plin razboi
Dar uita ploua fara rost
Iar intre noi
Ca intr-o gara nu stiu cum
Cand unul vine altu-i dus
Si ratacim pe-acelasi drum
In sens opus

R: Ne rascoleste, timpul, femeie
Pe un peron vechi de gara
Tu Iliada, eu Odisee
Scrisa de mult intr-o vara

2. Ca un pandar te-as fi iubit
Iesit la drum in calea ta
Dar zilnic trece si-n zadar
S-altcineva
Suntem si noi ca doua punti
Pe apa unui singur dor
Dar departiti de niste munti
Intamplator

3. Ca un copil te-as fi iubit
Ce fura mere din vecini
Uitand ca totul e pazit
De-un gard cu spini
Dar vara ce ne-a logodit
Cununi de flori impurpurat
Ori a plecat, ori n-a venit
Cu-adevarat

www.romanianvoice.com/poezii/poezii/antiprimavara.php" target="_blank">Antiprimavara
www.agonia.ro/index.php/poetry/10242/index.html" target="_blank">Durerea femeiasca
www.romanianvoice.com/poezii/poezii/rugaparinti.php" target="_blank">Ruga pentru parinti

Daca va este dor sa le ascultati, le gasiti www.radio3net.ro/artisti.php?cx=top2" target="_blank">aici


Sunt atitea lucruri pe care le putem lasa de la noi fara a ne simti saraci.

brendamitran spune:

quote:

---

Originally posted by ligeea

AP putea sa fie un mare poet ,are o usurinta in versificatie cu totul speciala pacat ca s-a inchinat la prea multi zei deodata

ligeea

---

corect......

BRENDA

"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

brendamitran spune:

Lied vechi de dragoste

Un stingher
Alt stingher
Nu pot face doi.
Geru-i ger,
Leru-i ler,
Fara noi.

Ninge sa desparta cifrele si mirii
Unu si cu unu nu se mai fac doi
Tabla adunarii,tabla inmultirii
Ne trimit acasa,singuri amandoi.

Trec pe linga tine tipatoare trenuri
Botezate-n templul prafuitei gari
Si de fiecare te-ndoiesti si tremuri
Si la geamul negru speriata sari

Cite brazde tulburi pasul meu rastoarna
In impotrivire vesnic sa ma scald
Dar acum,ca totul a intrat in iarna,
Vreau sa-ti fie bine,vreau sa-ti fie cald.

M-ai uitat cu totul,nu te mai tin minte,
N-ai avut rabdare,n-am avut noroc
Intre noi,iubito,nu au loc cuvinte,
Felinarul nostru a fost pus pe foc.

Tu,imblinzitoarea starilor de luna
Tu,zamislitoarea starilor pustii
Cum suporti intreaga liniste comuna
Cind erai nascuta spre a ma iubi?

Unu si cu unu nu mai vor sa faca
Nu mai vor sa faca niciodata doi.
Tabla adunarii tremura saraca
S-a mutat intreaga lume intre noi.

Umbre fara forme s-au urcat pe ringuri
Vinturile iernii cauta raspuns
Unu minus unu fac doi oameni singuri
Unu minus unu,asta am ajuns.

BRENDA

"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

sali spune:

Haide mama, haide tata
Haide mama, haide tata,
Mai priviti-va o data.
Si pe urma, daca-i bine,
Sa ma faceti tot pe mine.

Mi-ati dat suflet, mi-ati dat nume
De cand sunt si eu pe lume.
Mi-ati dat multe si de toate
Dar si zbucium peste poate.

Haide mama, haide mama, hai
Niste liniste sa-mi dai.
Haide tata, haide tata, hai
Niste liniste sa-mi dai.

Haide mama, haide tata,
Mai claditi-ma o data.
Fara nume si avere
Numai liniste v-as cere.

Nu-mi ajunge tot ce este,
Caut vesnic o poveste.
Un ochi rade, altul plange,
Pe-amandoi va port pe sange.

Haide mama, haide mama, hai
Niste liniste sa-mi dai.
Haide tata, haide tata, hai
Niste liniste sa-mi dai.


Daca este cineva caruia sa nu i se fi potrivit macar o data in viata versurile de mai sus, sa ridice manauta. Dar nu cred (din pacate).Si nu pot sa nu ma gandesc ca la un moment dat i se vor potrivi si fetitei mele...
Exista si cantecel, cantat de Andrei Paunescu, tare mult mi-a placut.
tot pe www.radio3net.

sali spune:

La Adio

Se află litere și farduri
Și niște munți sunt între noi
Dosare-nchise, triste garduri
Și nici n-o să mai vină apoi.
În pragul iernii absolute
Sărută-mi tâmpla albă, hai
Și-apoi scufundă-te și du-te
În orizontul altui grai.

Nici nu pot nimic să-ți spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu, la adio tu.

De ce să-ți spun la revedere
N-aș mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-și cere
Că te-am pierdut definitiv.
Și de la mine până la tine
Cuvântul însuși va-ngheța
Nici să te strig nu știu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Când te-am văzut ultima oară
Știai și tu, plângeai și tu
Și-ai plecat cu tot cu gară
Nici tren nu mai există, nu.
Eu m-am întors încă o dată
Voiam să vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferată
Parcă a luat-o cineva.

Eu ți-aș mai spune amănunte
Destinul de-aș putea să-l schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de-atunci n-o voi găsi-o
Și eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu pârjolit.

crini spune:

Nu stiam ca sunt versurile lui, recunosc. Le cunosc pentru ca le cantau Hrusca si Seicaru. Cumva si "Aruncarea in valuri" e tot a lui?
Ca o canta Seicaru pe acelasi disc cu unele scrise de voi si pare si acelasi stil.
Nu dati cu pietre daca ma insel.

aschiutza spune:

Dragii mei, istoria e plina de poeti, care au servit uneia sau altei cauze. Unii au ramas in Panteon, altii nu. Deci nu cred ca ar trebui judecat AP numai dupa ce orientare politica a avut. Asta tine de el ca om, a fost optiunea lui, sa fie sanatos!

Asta nu ma impiedica sa imi placa unele dintre poeziile lui. Pe vremea copilariei mele cenaclurile lui erau gura de libertate, sa zic asa, era Woodstockul nostru intr-un fel. Multi tineri puteau sa se exprime acolo liber, si pe linga cele citeva cintece regulamntare de partid erau multe de suflet. Sa ne aducem aminte cite cintece populare si folk au ajuns la urechile noastre din cauza acestui Cenaclu.

Faptul ca are si poezii kitch si influentate de ideologie: se inscrie bine cu Rilke (kitsch) si cu Majakovski (ideologie) in sir. Nu toti pot fi geniali tot timpul.... Greseala lui ca a publicat prea mult si nu a reusit sa discearna intre valoarea propriilor creatii.

-------------

Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar

brendamitran spune:

Tocmai,ca nu-l judecaram dupa culoarea politica....
Ne referim aici strict la poezia lui,cui ii place,cui nu....
Si....cred ca orice poet a avut si poezii mai slabe,orice artist in domeniul lui,a avut lucrari mai slabe,nu?
De fapt,nici nu ne intereseaza asta,important este ce ne place din Adrian Paunescu!

BRENDA

"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Edessa spune:

Adrian Paunescu m-a impresionat in nenumarate randuri prin stilul poeziilor sale; practic un stil inconfundabil.
Mai mult decat orice insa imi place urmatoarea:


Adrian Păunescu

Repetabila povară

Cine are părinți, pe pământ nu în gând
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminți,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinți.

Ce părinți? Niște oameni ce nu mai au loc
De atâția copii și de-atât nenoroc
Niște cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinții aceștia ce oftează mereu.

Ce părinți? Niște oameni, acolo și ei,
Care știu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, și ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca și când aș urla,
Eu îi știu și îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, și de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinții bătrâni
Dacă lemne și-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit triști în casele lor...
Între ei și copii e-o prăsilă de câini,
Și e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinți, pe pământ nu în gând,
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinți, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinți? Mai au dânșii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliți de nevoi și cu capul plecat,
Într-un biet orășel, într-o zare de sat,
Mai așteaptă și-acum, semne de la strămoși
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoși,
Și ca niște stafii, ies arare la porți
Despre noi povestind, ca de moșii lor morți.

Cine are părinți, încă nu e pierdut,
Cine are părinți are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem și noi însine ai noștri copii.
Enervanți pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Și în genere sunt și nițel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pașii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui și explici,
Cocoșați, cocârjați, într-un ritm infernal,
Te întreabă de știi pe vre-un șef de spital.
Nu-i așa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simți și ei știu că-i așa
Și se uită la tine ca și când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conștiință povara acestui apus
Și pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au și ne cer.
Iar când vom începe și noi a simți
Că povară suntem, pentru-ai noștri copii,
Și abia într-un trist și departe târziu,
Când vom ști disperați vești, ce azi nu se știu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Și nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Și de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deși plouă mereu, deși pururi a nins,
Deși lumea în care părinți am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.