Sa-i spun sau sa nu-i spun???

Raspunsuri - Pagina 7

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns babyblue spune:

quote:
Originally posted by Elise

Apropo de schimbare: poate n-am eu spirit civic: da' de ce as schimba casnicia cuiva care poate nu vrea sa o schimbe?!
De ce sa-i explic eu ca barbatu-sau e un nemernic - cind ea traieste cu el in casa, si trebe sa stie mai bine ca mine?! Ce drept am sa fiu raspandacul zvonurilor sau impresiilor exterioare, intre ei 2?
Mi-a cerut cineva informatia asta?
Sint sigura ca o vrea? Ca n-o are?
Nu stiu...dar m-as simti ca si cum m-as duce la vecina de la parter sa-i bat in geam si sa-i spun "auzi, vezi ca fiu-tau a luat un 4 azi la scoala, ce ai de gind sa faci?"

N-ar trebui intai sa vezi daca femeii ii convine sa te lase pe tine sa intri cu bocancii in ograda ei?!

Sinceritate, sinceritate...da' fiecare isi deschide sau inchide bariere peste care poti sa treci doar cu acordul respectivei sau respectivului.

Elise





super!


Babyblue va pupa pe toti!!

"Sunt doua pacate principale din care toate celelalte pacate se nasc: Nerabdarea si Lenea."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns doinabita spune:

Nu vreau sa ma intelegeti gresit, nu vreau sa ii vad despartiti, nu sunt egoista, nu vreau si nu pot sa hatarasc eu soarta casniciei lor!nu vreau "sa intru cu bocancii in ograda lor",v-am spus ca regret ca am fost la timpul potrivit in locul nepotrivit!nu stiu daca as avea taria sa-i aduc eu o asemenea veste.voi discuta cu el si nu ma sperie nici un fel de santaj din partea lui, are un caracter slaf fata de altii, doar pe ea o domina,voi vedea cum decurge discutia si va voi cere parerea.Nu voi lua nici o decizie pripita, nu sunt necalculata, nu sunt eu in masura sa destam o casnicie.Decat sa sufere ea ca afla veste de la mine si nu stiu care va fi reactia ei prefer sa fiu cum nu sunt de fapt, sa sufar eu ca "stiu"si sa vad cum fac ca nemernicul sa nu-si mai bata joc de ea!Stiu ca sunt multe casnicii care sunt cladite pe minciuna si"functioneaza perfect", eu stiu ce inseamna suferinta ,nu din cauza casniciei, din alte cauze, problemele de sanatate ale fiului meu m-au facut sa vad viata din alte perspective, sa pretuiesc putinele clipe de fericire care exista in viata,m-au intarit si m-au facut sa caut solutii, nu sa actionez la primulimpuls sau sa capitulez.Dar nu sunt lasa!dupa ce voi discta cu el va voi cere parerea!nu vreau sa gresesc ,sa provoc eu suferina prietenei mele care este cu sufletul alaturi de mine !

bita doina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marci spune:

Anca, mi se pare ca esti cam radicala si nu te poti debarasa de experientele tale. Orice decizie in legatura cu oamenii de langa tine este raportata strict la experientele tale. Faci abstractie de faptul ca nu toti suntem la fel si soarta nu ne zambeste la toti.
Egoismul se prezinta sub multe forme si sa ne fereasca Cel de Sus de formele subtile.
Si eu gandeam ca o femeie care accepta sa fie abuzata este vinovata, nu puteam sa iau in calcul nici moarta faptul ca nu am experimentat asta, uitam ca soarta mi-a zambit dulce si a facut in asa fel incat sa nu ajung dependenta de un barbat. Si stii ceva, daca incerc un exercitiu de sinceritate, nu am nici un merit in toate astea.
Tot ce-am invatat pana acum din viata, din experientele mele si ale altora, este sa nu ma arunc in a trage concluzii pripite si inainte de a da solutii sa nu uit ca nu am trecut pe acolo si sa zic Doamne fereste sa nu fiu in situatia respectiva. ca nu stiu daca as mai fi asa de sigura pe mine.
Pana sa dau de un individ care sa ma foloseasca drept presulet de sters pe picioare eram cea mai tare din pracare: vaaaaaaai, cum sa accepti asa ceva, cum sa te umilesti, sa n-ai pic de demnitate, oaaaaa! Mi-au tb 7 ani ca sa-mi dau seama in ce mocirla ma zbat, ca asa sunt eu mai prostuta si mioapa pe deasupra.
Nu prietenele m-au ajutat sa-mi dau seama, din contra, ele il vedeau ca pe un tip extrordinar, ca asa parea din exterior. Nu este vina lor, dar incerc sa-ti explic ca noi, nefiind in interiorul unei relatii, nu putem vedea toate dedesupturile acelei relatii si din povestiri e mai greu sa le surprinzi.
Dupa ce am experimentat chestia cu presuletul de la usa, am invatat sa zic Doamne fereste!
De multe ori facem greseala suprema sa ne acordam noua merite cand ne iese ceva, uitam ca Dumnezeu, in marea lui bunatatea, ne-a ferit de anumite situatii neplacute(ispite, cum se numesc in limbaj biblic).
Din argumentele pe care le-ai adus in pledarea solutiei oferite de tine nu ai facut nici un fel de referire la situatia concreta. Nu, tu stii una si buna, tb sa i se spuna.
Sa stii ca Dumnezeu nu ne-a dat la toti un QI peste medie, ce sa-i faci, nu noi am decis in privinta asta! Nu ne-a creat dupa un sablon.
Sunt persoane carora poti sa le spui adevarul, fara a risca sa le impingi spre suicid si persoane care nu pot sa-l suporte, care nu pot sa gestioneze in avantajul lor o astfel de situatie.
Chestia cu lasitatea, cu comoditatea unora mi se pare de-a dreptul hazardata! Am impresia ca tu nu stii ce inseamna un om depresiv, nu stii ce inseamna sa incerci sa-l faci sa iasa din starea in care este si dupa 5 min sa te sune in disperare si sa intelegi ca dintr-o discutie de 4 ore n-a inteles nimic, desi parea ca da. O discutie de 4 ore cu un asfel de om de termina, te simti de parca ai impins la vagoane toata ziua.
Mi-au tb 4 ani sa-i explic unei prietene ca nu a facut bine ca s-a combinat cu un barbat insurat, 4 ani in care ii subliniam ca Dumnezeu o atentioneaza atat de evident ( de Pasti a mers la el acasa, sa petreaca cu familia lui. I s-a facut rau, a luat-o cu salvarea , in timpul asta i-au intrat hotii in casa si i-au luat tot aurul) ca nu e bine ceea ce face. Rezultatul, tentativa de suicid!
Poti s-o numesti egoism, dar in urma multor experiente de genul acesta am ales sa fug de asfel de oameni ca ala de tamaie. Am inteles ca nu sunt Dumnezeu, ca el are un plan pt fiecare si ca el este singurul care poate oferi un ajutor "specializat"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marci spune:

Si ca sa vezi cat de egoista pot sa fiu iti spun cum procedez cu o prietena de-a mea,o tipa extraordinara.
De 8 ani incerc sa-i explic ca nu are motive sa fie complexata, facem lista impreuna cu calitati in stanga, defecte in dreapta, facem un program, stabilim pe punctulete ce tb sa faca si.....nimic. "Lasa-ma, nu vreau, nu pot!"
Buuuuuun, dupa ce mi-am dovedit "calitatile" de fin psiholog, schimbam macazul. Ii duc carti de psihopatologie (am determinat-o sa le ceara ea, nu i-am batut la usa si i-am intins cartile)citim impreuna la depresie, se incadreaza corect si hotaraste: merg la psiholog!
Au trecut 3 ani de atunci si este in aceeasi stare,vesnic nu are chef, vesnic o doare ceva (ba capul, ba sinusurile, ba coloana).
Zi-mi tu Anca, ca vad ca ai multe resurse, ce-as putea sa fac in situatia data?
Sa-ti spun ce fac eu: o sun sa o scot in oras, imi raspunde de parca trage sa moara: lasa-ma , nu am chef, ma doare....
Reactia mea: bine, hai pa, te sun mai tarziu!
Ma simt depasita de situatie, nu mai am rabdare sa o ascult cum este vesnic nemultumita si nu face absolut nimic sa iasa din starea asta.
Nu renunt la ea pt ca este o fata f buna, are calitati pe care multi dintre noi nu le avem, dar ce pot sa-i fac daca nu vrea sa si le accepte?
De multe ori am luat-o cu noi la munte s-o scoatem din starea in care este. Sa nu crezi ca eram nesimtiti si ne giugiuleam in fata ei sau ca noi mergeam de mana si ea ca un catelus pe langa noi.
Acum, sotul meu nici nu mai vrea sa auda de ea si m-a avertizat ca daca o mai invit cu noi undeva, el nu mai merge.
Cat a fost cu noi n-a reusit sa iasa din starea aia, din contra, ne-a stricat si noua cheful.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns doinabita spune:

Marci, ai perfecta dreptate in ceea ce zici!Dumnezeu stie sa le "aseze"pe toate ,de ce se intampla asa sau altfel.Nu voi lua o hotarare pripita, nu vreau sa ma repet dar nu am acest drept!Voi discuta astazi cu el si va voi cere parerea.Daca nu voi putea sa iau o hotarare nu voi incerca "sa-ifac un bine"distrugand-o chiar eu!nu sunt psiholog dar cunosc bine oamenii,stiu cum sa ma apar de un asemenea individ!Nu mi-e frica de reactiile unia ca el,nu am fost compromisa niciodata si nu are "arme"de santaj impotriva mea!Il voi bate cu propriile arme!nu sunt diabloica sunt trecuta prin suferinta si asta ma face sa caut solutii chiar si pe timp indelungat.

bita doina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jocelyn spune:

E foarte bine ca te-ai gandit sa vorbesti cu el. Mult tact si intelepciune iti doresc


If you don't stand for something, you'll fall for anything.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marci spune:

Doina, ai luat o hotarare inteleapta, dar fii pregatita, s-ar putea sa te lovesti de un zid. Nu-l cunosc pe individ, dar e posibil nici sa nu accepte o discutei, sa ti-o reteze brusc, ca nu-i problema ta si ca nu-ti este dator cu nici o explicatie.
Nu sunt psiholog de meserie, nu mi-as dori asa ceva.Mai citesc cate ceva in domeniu, dar asta pt mine, in speranta ca mai invat cate ceva.
Revenind la subiect,este f important cum incepi discutia. Nu il condamna inainte de a-i afla parerea, nu incepe discutia ca la tribunal. In general, refuzam o dicutie cu oamenii care ne considera din start vinovati pt ca stim ca este sortita esecului.
Incearca sa-i spui ce simti, ca nu cauti vinovati, vrei doar sa intelegi niste chestii pt a nu te mai simti vinovata.
S-ar putea sa fii surprinsa de ceea ce o sa afli. Putem fi f buni prieteni pt cineva, dar intr-o relatie sa fim dezastru.
Afland si parearea lui (asta daca o sa vrea sa ti-o spuna) ai putea sa-ti ajuti prietena. Poate ca undeva greseste si ea, poate comportamentul asta al ei de pisoias cuminte nu este ceea ce-si doreste el de la o femeie.
Am intalnit multe cupluri in care partenerii luati separati erau buni, dar ca si cuplu nu erau compatibili.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cl spune:

Am urmarit subiectul si am zis ca nu o sa postez. Pana in aceasta dimineata. Si am dat de postarile Elarei (Elara,, respectele mele!). Pentru ca ea a exprimat asa de bine ce as fi vrut sa spun eu (evident, cu alte cuvinte), nu am sa ma adaug mare lucru. Pentru cele care condamnati, nu o mai faceti. Nu stiti niciodata ce se afla exact intre doi parteneri, casatoriti sau nu. Fiecare vede lucrurile in alt fel. Si nu toata lumea are acelasi coeficient de inteligenta. A nu strica lucrurile intre ei nu inseamna lasitate sau indiferenta, asa cum ati tot spus. Si ce merge pentru cineva, nu merge pentru altcineva. Intelepciune multa va doresc.
Marci, .
Doina, tie iti doresc mult tact!

Claudia

o carte pentru un copil-si tu poti ajuta!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns angelapriboi spune:

Doina,

Eu mi-as dori sa aflu de la prietena mea adevarul.Chiar daca m-ar durea pe moment mi-as da seama mai tarziu ce prietena imi este.


ANGELA

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca74 spune:

quote:
Originally posted by marci


Anca, mi se pare ca esti cam radicala si nu te poti debarasa de experientele tale.
Orice decizie in legatura cu oamenii de langa tine este raportata strict la experientele tale. Faci abstractie de faptul ca nu toti suntem la fel si soarta nu ne zambeste la toti.


quote:
Originally posted by marci

Din argumentele pe care le-ai adus in pledarea solutiei oferite de tine nu ai facut nici un fel de referire la situatia concreta. Nu, tu stii una si buna, tb sa i se spuna.


Mi se pare mie sau te cam contrazici?! Ori vorbesc la modul concret si sint radicala & ma raportez strict la experientele mele, ori bat cimpii la modul general?! Din doua una... Deja am ametit de cap cu argumenetele pe care le aduci.

quote:
Originally posted by marci

Sa stii ca Dumnezeu nu ne-a dat la toti un QI peste medie, ce sa-i faci, nu noi am decis in privinta asta!


O, da, de asta m-am convins de mult! Intr-adevar, asa este. Lucru regretabil, dealtfel.

quote:
Originally posted by marci

Sunt persoane carora poti sa le spui adevarul, fara a risca sa le impingi spre suicid si persoane care nu pot sa-l suporte, care nu pot sa gestioneze in avantajul lor o astfel de situatie.
Chestia cu lasitatea, cu comoditatea unora mi se pare de-a dreptul hazardata! Am impresia ca tu nu stii ce inseamna un om depresiv, nu stii ce inseamna sa incerci sa-l faci sa iasa din starea in care este si dupa 5 min sa te sune in disperare si sa intelegi ca dintr-o discutie de 4 ore n-a inteles nimic, desi parea ca da. O discutie de 4 ore cu un asfel de om de termina, te simti de parca ai impins la vagoane toata ziua.


Din cite bag de seama, ai trecut acum la faza lacrimogena, intr-un efort teatral de a-ti justifica atitudinea pasiva in acest context. Desigur, sint oameni si oameni pe lumea asta si nu neg faptul ca unii sint mai slabi de inger, fiind in stare sa clacheze in situatia in care sint confruntati cu realitatea dura. (In treacat fie spus, stii ce se spune - "cine se aseamana, se aduna". Eu, personal, nu am prietene ametite de cap in halul asta. Admir oamenii puternici si incerc sa ma inconjor de asemenea caractere. Daca-mi permiti un sfat, ar fi o idee buna sa-ti revizui criteriile dupa care-ti alegi prietenii). Atunci intervine insa tactul si diplomatia in a avea de-a face cu asemenea personaje. Iar asta nu implica, in opinia mea, a sta cu bratele incrucisate si a admira peisajul de pe margine. Desi este o tactica extrem de raspindita si in populatia de origine romana aici, pe mine una nu ma incinta de nici o culoare acest tip de atitudine. Am senzatia ca se aseamana tare mult cu cea "sa moara si capra vecinului", chestie pe care o dispretuiesc la maximum.

In alta ordine de idei, pentru unii dintre noi, undeva ascuns in sufletul nostru, este o satisfactie ciudata sa vada ca altii sufera sau ca exista potential sa sufere in viitorul apropiat. In cazuri extreme, probabil se anticipeaza cu un sentiment similar bucuriei ca X-uleasca o sa se dea cu capul de pereti in curind. Si atunci asteptam sa vedem ce se intimpla. Ca la un film de actiune, asteptam cu infrigurare punctul culminant. Cit de tare se va da cu capul de pereti? Deajuns sa cada lata la pamint sau va mai fi in stare sa-si adune farima de curaj ce-i mai ramine si sa-l dea afara pe tembelul care-si bate joc de visele ei? ... Extrem de palpitant, nu zic nu, dar, daca as avea o prietena buna in asemenea situatie, as face totul sa-i evit o atare suferinta si umilinta.

Cum a spus o fata mai devreme, a cunoaste adevarul iti permite sa-ti evaluezi posibilitatile de a iesi, mai mult sau mai putin onorabil, dintr-o situatie problematica. As completa cu dictonul "knowledge is power". Cu cit mai repede sintem la curent cu o problema majora, cu atit mai mult timp avem la dispozitie sa-i gasim o solutie adecvata.

Iar daca Dumnezeu nu ne-a dat la toti IQ-ul care trebuie, chestia asta se poate corija/imbunatati prin informare, educatie, etc. Parerea mea.

============
How wrong it is for a woman to expect the man to build the world she wants, rather than to create it herself.

Mergi la inceput