se balbaie iar
Raspunsuri - Pagina 2
danais spune:
Principesa, multumesc mult pentru raspuns. Am sa incerc cu jocul, acum stau si clocesc strategii. Cert e ca ea are o problema, o suparare cu mine, probabil pentru ca am abandonat-o, crede ea, la mare cu bunicii. Mama mea imi spune ca ziua, cand sta cu ea nu se balbaie deloc, sau aproape deloc, in schimb cum apar eu de la serviciu, incepe si devine si foarte nervoasa. Poate si pentru ca e obosita, nu mai stiu. Pe de alta parte, nici nu vrea sa se culce seara, cu toate ca pica din picioare, numai ca sa se mai joace un pic cu mine.
Cel mai mult ii place Denisei mele sa spuna povesti nascocite de ea. De un timp, care coincide cu debutul balbaielii, toate povestile incep cu o fetita a carei mama trebuia sa plece la servici. Dimineata face un adevarat taraboi sa nu plec la servici, sa stau cu ea, cu toate ca inainte nu a avut nici o problema cu asta. O sa incerc sa o atrag intr-un joc si pe tema asta.
Inca o data, multumesc mult. Simonna, si tie noroc cu Raducu, caruia de mult ii urmaresc peripetiile la poznasi. Stiu ca tu astepti un bebe mic, nu? Felicitari si sarcina usoara. Oare nu responsabilitatile de frate mai mare l-au facut sa ia lucrurile mai in serios si de aici balbaiala? In vremea cand mai eram inca profesoara de engleza, am avut elev un baietel, Andrei, leit picatura cu Atomicul vostru - numai replici destepte si de duh, nu statea o clipa, cred ca stii genul prea bine. Cand era in clasa a treia, mamica lui a ramas insarcinata. Ei bine, Andrei nu s-a balbait, dar si-a schimbat complet comportamentul si avea un fel de ingrijorare manifesta permanent. Din pacate, eu am plecat din invatamant in anul respectiv, inainte ca fratiorul lui Andrei sa se nasca, asa ca nu stiu cum a mai evoluat, sunt convinsa ca numai spre bie, ca era un copil tare deosebit.
Multumim inca o data tuturor pentru ajutor.
Daniela si 
Denisa
Daniela si Denisa
Simonna spune:
Principesa, multumesc mult. Explciatia ta pentru "de ce se bilbiie numai in romaneste" este super, imi lamureste ce se intimpla. E posibil sa fie vina mea, il presez destul de mult cu scoala, nu in sensul de a avea note bune, ci pentru ca stiu ca e in urma la franceza, citeste ok dar mai rau decit copiii francofoni, n-are vocabular si atunci sint destul de dura cu el cind protesteaza ca nu vrea sa citeasca sau sa scrie. Poate ca il capul lui nu e destul de bun pentru pretentiile mele si atunci asa se manifesta... O sa incer s-o las mai moale anul asta, sau sa gasesc o alta modalitate de a-i "impune" franceza.
Daniela, cind descoperi strategii scrie si aici... Peste vacanta s-a imputinat, nu stiu cum sa spun altfel, bilbiiala, de-aia o si leg de scoala si de cit l-am presat eu sa citeasca si sa scrie, daca se agraveaza dupa 1 septembrie il duc la logoped.
Ce vreau sa spun este ca nu, nu are legatura cu bebe Felix toata chestia, noi stim de Mormoloc de vreo luna, nu mai mult, iar bilbiiala a debutat undeva in primavara. Si nu s-a agravat dupa ce i-am spus de bebeu, deocamdata me pupa pe burta si-i spune noapte buna cind pleaca la culcare, ba inca il cadoriseste si cu camera lui, cu conditia ca, daca e fata, sa-l mintim pe bietul copil ca papusile nu sint jucarii, nici macar nu sint de vinzare in magazine, sint acolo numai de decor!, si il invatam sa se joace strict cu roboti.
Cu drag si multumesc,
Simonna
claudia_a spune:
Exact la obiect subiectul deschis de tine Dana!
Mai pe scurt, Ioana noastra de 2,9 luni e un copil destept, dezinvolt, sociabil, nazdravan, foarte activ si plin de energie - si ca sa exemplific putin: ea nu merge, ci alearga
; ea se urca pe garduri si nu sta pe scaunel mai mult de cateva secunde (si la masa e chiar chin ca nu-i scapa nimic din jur, nici macar piciorusele nu ii stau locului); ea canta, vorbeste si ciripeste toata ziulica...
Insa, in concediu - acum o luna - am plecat eu cu tati in viena o saptamana, timp in care nasturica a ramas cu bunicii (cu care de altfel e foarte invatata - de mica o noapte pe saptamana ramanea la ei, iar ziua sta cu mama mea pana vin eu de la servici); in acest timp a inceput incet dar sigur balbaiala - adica incepe cuvantul, de ex: "m..m...mm...mma...mama...mamaia vreau apa!!!" - totul se intampla numai la inceputul frazei si numai cand vrea sa impuna ceva sau sa vorbeasca tare asa cum a invatat-o mamaia sa vorbeasca, pentru ca ea mamaia nu prea aude bine!!!
Acum de 2 saptamani este la munte cu parintii mei (am stat si noi in perioada asta cam o saptamana) si se cam agravase balbaitul ca joi mama s-a speriat foarte tare ca nu isi dadea drumul la cuvinte!! Am ajuns noi vineri la munte si pana duminica Ioana era alt copil, nu se mai balbaia; am draganit-o, am iubit-o si i-am intarit increderea in ea!! Numai ca de azi a trebuit sa venim la servici si ea a ramas la munte cu bunicii sa profite cat mai mult de aerul curat de acolo (tot pentru ea am ales varianta ramasului acolo). Speram sa nu se repete balbaiala ca tare ne-am speriat!!
Am vazut clar ca are nevoie de noi, de iubirea noastra; e posibil sa se fi simtit singura si nesigura; as vrea in acelasi timp sa o invat independenta, sa nu o afecteze plecarile noastre... dar se pare ca este foarte sensibila si are nevoie de mami si de tati!!!
Mai avem o saptamana si vine acasa si speram sa se rezolve de la sine situatia mai ales ca mergem la camin din septembrie!!!
Mami si www.babiesonline.com/babies/n/nasturica" target="_blank">Ioana nasturica
light spune:
Si eu as fi tare curioasa sa aflu ce a declansat balbaiala baeitelului meu (4ani si 8luni). Problema e ca nu pot sa realizez cand a inceput aceasta balbaiala, cred ca nu i-am dat prea mare importanta crezand ca e din cauza grabei cu care vrea sa exprime mai multe ganduri si uite asa nu pot sa fac nici legatura cu ceva anume ce l-ar fi putut marca. Sotul zice ca a observat mai demult ca se balbaie , deci nu de doar o luna doua de cand il observam. E adevarat ca e stangaci dar nimeni nu l-a obligat sa scrie cu dreapta, ci doar sa tina creionul corect in stanga pentru ca nu vrea sa tina decat ca pe creta.Nu se balbaie foarte mult, dar vad de multe ori ca e grabit si vrea sa spuna multe chestii si incepe cu : si si ai vazut... sau ia ia sa vad si eu ... sau u unde e masina aia mama? sau sa sa facem aici asa si pe dincolo.E adevarat ca au fost ceva evenimente neplacute in viata lui, dar din pacate nu pot sa localizez inceputul balbaielii. A fost incercarea integrarii in colectivitate in toamna 2005, esuata dupa o luna de cosmar si declansarea astmului alergic apoi renuntarea la gradinita, si au mai fost si doua spitalizari anul trecut. In rest totul normal din punctul meu de vedere. Si totusi ce o fi cu balbaiala...
cristi22na spune:
eu cred ca paote fi si ceva ereditar,se arunca in neamul al noualea.tu ai avut pe cineva in familie sau sotul?am zis ca e eraditar pt ca stiu un caz asemanator,cred ca poti incerca la und r homeopat sau la logoped acum cat e mic.toate cele bune
viorica avram spune:
Doamne, ce curioasa eram sa aflu care e parerea Pricipesei dar nu am gasit+o. si fetita mea are momente cand se balbaie. a fost o perioada cand a implinit 3 ani, a incetat pentru scurt timp si acum are iar momente cand se balbaie. si la fel. lungeste cuvintele. ddddddde ce?ccccccine,dadadada de ce? ii atrag atentia si cand e atenta nu o face.cand se joaca cand ne certam vorbeste foarte coerent.cand se joaca cu alti copii la fel.
cand spune poezia la gradinita la serbare se balbaie si i se face rusine si zice totul in soapta. parintii sunt draguti si o incurajeaza cu aplauze si se vede pe fata ei ca ii place.
nu o critic niciodata dar ii atrag atentia atunci cand se balbaie. recunosc ca uneori ma enervez ca se balbaie. sper din tot sufletul sa fie un episod trecator.
Viorica
poze
betiana spune:
Balbaiala poate sa aiba o multime de cauze, dar toate de natura psihica.O spaima prea mare, dar si o bucurie prea mare...O boala (astmul bronsic) ... O separare de parinti si deci trairea sentimentului de abandon... Un ritm al vorbirii prea alert (in dorinta de a spune cat mai multe sau de a nu fi intrerupt).De asemenea, bilingvismul poate conduce la balbism.Balbismul se vindeca greu, cu efort si cu incurajari.Dar daca terapia se incepe cat mai de timpuriu este mult mai bine.Incercati ritmoterapia (cantece sau poezioare cu un anumit ritm), exercitii de respiratie.... Daca balbaiala persista dupa 5 ani aveti nevoie de logoped.Numai facand echipa cu logopedul, invatand cateva tehnici, veti reusi sa eliminati problemele de vorbire.Cel mai important pentru un copil balbait este crearea confortului psihic, astfel incat el sa se simta protejat.Nu-l etichetati si nu-i atrageti atentia asupra faptului ca el se balbaie.Aceste atentionari nu-l fac decat sa fie mai crispat, iar balbaiala evolueaza spre logonevroza (o forma tare complicata )
Chan spune:
Fetita mea avea 3 ani cand a inceput sa se balbaie ingrozitor. La inceput prelungea prima silaba a primului cuvant din propozite si ne intreba mereu de ce nu mai reuseste sa vorbeasca ca inainte. Dupa vreo 10 zile pronunta cuvintele atat de greu ca pana la urma se enerva si incepea sa planga, refuzand pur si simplu sa mai vorbeasca. Practic nu mai reusea sa pronunte cuvantul decat dupa un efort foarte mare, pe care, in final, refuza sa-l mai faca.
Fiind foarte dinamica a trecut la exprimarea prin semne. Inainte de episodul acesta vorbea vrute si nevrute, avea un vocabular foarte bogat, stia foarte multe poezii si cantece iar din cauza faptului ca avea, si are, o memorie fantastica retinea povesti intregi iar la gradinita stia toate rolurile din serbare. Va dati seama ce disperare ne-a cuprins.
Am mers cu ea la cel mai bun medic pediatru din Bucuresti, care ne-a linistit spunandu-ne ca se intampla acest lucru din cauza faptului ca dezvoltarea ei este foarte rapida, acumuleaza foarte repede si fiind foarte repezita vrea sa redea cu aceeasi viteza lucruri care ei nu ii sunt clar definite si nu reuseste sa le formuleze pentru ca le acumuleaza automat. Ne-a recomandat repaus si sa asteptam cateva luni sa vedem cum evolueaza, dupa care sa incepem sa ne ingrijoram...
Timp de cateva saptamani nu i-am mai citit povesti, nu o puneam sa povesteasca nimic, nu o lasam sa se uite la tv, ascultam numai muzica ambientala, incercam sa intram in contact cu cat mai putini oameni straini, nu plecam cu ea in vizite lungi, facem plimbari dese prin parc, incercam sa respectam cam acelasi program in fiecare zi, vorbeam cu ea in propozitii cat mai simple si ignoram total problema pe care o avea.
Dupa vreo 4 luni, timp in care a inceput sa combine vorbirea greoaie cu semnele, fenomenul a disparut la fel de brusc cum a si aparut. Revenirea a fost completa si parca nu se intamplase niciodata.
Este foarte greu pentru niste parinti care au trecut printr-o gramada de scoli sa inteleaga acest tip de manifestare, sa vezi cum copilul se chinuie in fiecare zi constient fiind de faptul ca vorbeste altfel decat inainte. Este cumplit!
Dupa cele 4 luni de cosmar am trait multe zile in care imi era frica sa nu i se intample din nou pentru ca memora la fel de repede, ii placea sa cunoasca si sa stie tot feluri de lucruri. Erau intrebari permanente despre orice… De multe ori imi era frica sa ii raspund sau ii raspundeam mai scurt si ea continua “si?…”
Astazi fetita are 10 ani. Este un copil sanatos, bun, cuminte si f. inteligent.
Din acel an nu a mai avut nicio problema.
Sper sa reusiti sa treceti si voi peste aceaste probleme ale copiilor fara sa suferiti cat am suferit noi in acea perioada. Atunci internetul nu era de dezvoltat si informatia era foarte putina. Acum si cu ajutorul acestui forum, a experientelor traite de mamici mai “batrane”, putem trece mai usor peste probleme atat de apasatoare stiind ca este cineva cu care poti impartasi sincer problemele tale.
Va doresc multa sanatate.
light spune:
Chan, bun venit pe forum! Iti multumim mult ca ne-ai impartasit problemele prin care ati trecut, si din care vad ca ati reusit sa iesit cu succes.Citind despre experienta voastra imi pot explica mai bine cauzele ce duc la balbaiala copilului meu,chiar daca nu atat de grava si pe de alta parte vazand ca a existat si rezolvarea problemei, reusesc sa privesc lucrurile dintr-un punct de vedere mai optimist.
Chan spune:
Multumesc, Lucia.
Inteleg perfect prin ce treci si tu si celelate mamici.
Am uitat sa scriu mai sus ca nu am imitat-o niciodata, nu am ras de ea (desi uneori era distractiva cum incerca sa ne comunice anumite lucruri prin semne), asteptam cu rabdare sa termine ce avea de spus si nu vorbeam de fata cu ea despre problemele pe care le avea, nu povesteam persoanelor cu care ne intalneam in fata ei ce probleme avem si nici nu o scuzam in fata altor oameni sau copii.
Incercam sa facem ca totul sa para normal iar atentia pe care i-o acordam sa nu aduca a ceva de genul "vai saracul copil...", desi va dati seama ca imi doream doar sa o tin in brate si sa o feresc de toti oamenii din jurul ei.
Stiu ca sunt mamici aici pe forum, adevarate luptatoare, care trec prin momente mult, mult mai grele (si in fata carora "imi scot palaria"), dar pentru mine acel an a fost cel mai greu an din viata mea!
Va doresc multa putere!