dragul de Nichita si nataraul de Johanes Sebastian

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

dragul de Nichita si nataraul de Johanes Sebastian | Autor: 26octombrie

pentru ca mi-e din ce in ce mai bine printre voi, regasind felii din mine in sufletele altora, ceea ce imi da un sentiment de bine, iata, m-am gandit sa va prezint (aici suna tobele..) cateva dintre frumusetile nichitiene mai putin cunoscute. daca macar un copil, mic sau mare, zambeste, e minunat!

Domnul Nichita Stanescu povesteste...

... despre nataraul de Johanes Sebastian.

Un fluture mare si trist si tulburat in sinea lui – noi, dragi copii, nu avem de unde sa stim ca de ce el era asa – deci, un fluture s-a gandit deodata ca ar zbura cu mult mai sus daca ar fi inghitit de un vulture si, chiar daca n-ar vedea nimic de acolo din burta lui, totusi ar simti ca norii sunt departe si jos sub el, iar nu departe si sus deasupra lui.
Fluturele se numea Johanes Sebastian, caci asa il botezase fluturoiul, tatal sau si fluturita, ma-sa – ca sa-si aleaga dupa voie unul dintre cele doua nume, daca nu-i place celalalt.
Johanes Sebastian, cu mare greutate si cu lacrimi, s-a dus la vulturul pe numele sau de razboi numit Adler, iar pe numele sau de pace numit Dler, si i-a spus:
- Mult stimate principe consort, te conjur sa ma inghiti pe loc!
Dler, care nu era in toane bune, si-a intors scarbit pliscul sau alpin, tacand maret.
- Marite Dler, ii zise Johanes Sebastian cu dezesperare, lasa-ma sa merg si eu in burta ta spre insulele Pinguine.
Se lasa tacere, incat se puteau auzi cuvintele, citindu-se singure pe ele insele.
In fine, Johanes Sebastian, ocolind florile, incerca sa zboare in linie dreapta, lasandu-si umbra fugitiva peste un carabus profesionist, o omida oranj de blonda, un nasture de la blugii varului meu Gigi, o piatra rotunda si galesa, cu un singur ochi de peruzea si fara de rost, un ac de cusut si ruginit, peste soarecele de camp si necajit, descris in una din povestile mai dinainte, peste un morcov, si, in cele din urma, peste un pistrui.
- O, a strigat speriat pistruiul care era galben si nu avea alt nume decat acela de Pistrui.
- O, a strigat palid si deznadajduit Johanes Sebastian, mort de frica.
Dupa o tacere melancolica din care reiesea clar faptul ca toate vietuitoarele urmau sa apuna de pe fata inimii mele, intr-o desavarsita solemnitate, Johanes Sebastian sopti Pistruiului:
- Cred ca te cunosc de undeva?
- Si eu cred ca te cunosc de undeva, nu cumva te cheama Johanes Sebastian?
- Chiar asa ma cheama, a raspuns Johanes Sebastian.
- Astazi ai nimerit gresit, draga Johanes, spuse Pistruiul. Fetita numita Marta si care misca tot timpul nemultumita din nas, si pe varful caruia m-am ales Pistrui-sef, acum doarme dusa. Mai inainte mi-a dat porunca:
- Dorm dusa si nu mai misc din nas si sa nu te mai prind ca in absenta mea mai vinzi pe nimic nataraului ala de Johanes Sebastian zig-zag-uri!
Asta este!

Luana si Hora - 14 Mai 2006

Hora Lucia
www.geocities.com/mamici_de_mai_iunie2006/povesti.html#Hora " target="_blank">poveste
io tot cresc

"Toamna,dafinul ia culoarea schimbatoare a fosforului si, dupa zilele lungi, suparator de pline de praf, simti primele zvacniri ale toamnei ca aripile unui fluture, falfaind in dorinta de a se deschide."(Lawrence Durrell)

Raspunsuri

Inceputul discutiei

angelica_g spune:

Luana , draga noastra, draga!!!

Ne coplesesti cu astfel de naratziuni!!!! Continua, continua! Nici nu stii ce bine face sufletului o astfel de citire!

Irina, cu Robert (apr '97),Razvan (oct '03)si Sara 9 mai 2006

brendamitran spune:

Frumos,foarte frumos,desi e greu sa urmareasca un copil povestirea,e scrisa cam greoi.....
Dar cind a scris Nichita chestia asta? si unde o gasim?

BRENDA

"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

26octombrie spune:

in FIZIOLOGIA POEZIEI, proza si versuri, 1957-1983, editie ingrijita de Alexandru Condeescu cu acordul autorului, Ed.Eminescu 1990

Luana si Hora - 14 Mai 2006

Hora Lucia
www.geocities.com/mamici_de_mai_iunie2006/povesti.html#Hora " target="_blank">poveste
io tot cresc

"Toamna,dafinul ia culoarea schimbatoare a fosforului si, dupa zilele lungi, suparator de pline de praf, simti primele zvacniri ale toamnei ca aripile unui fluture, falfaind in dorinta de a se deschide."(Lawrence Durrell)