NU MAI VREA LA GRADI !!!

Gabrielama spune:

Pisi_ella,

Margareta mea merge si ea la gardi de 4 luni (de cand a implinit 2 ani); dupa primele saptamani de mare fericire, dupa prima raceala, am trecut prin aceiasi poveste ca tine - plans dimineata cand o duceam. Am strans din dinti si a mers - dupa cateva zile s-a potolit.

Si noi avem o problema similara cu plansul in functie de cine o duce - daca o duce tati, no problem; daca o duc eu, plange. Azi am dus-o eu si a plans; a zis ca vrea cu mine la servici.... Dar am lasat-o, am plecat si s-a potolit, pentru ca ii place foarte tare acolo.

Fara a avea doi copii, cred (ma dau si eu cu parerea) ca este si geloasa ca fratele ei ramane acasa cu tine si deci, primeste toata atentia ta, asa incat ea nu mai este centrul atentiei tale. Cred (din nou, cred, nu vorbesc din experienta, ci din carti) ca probabil trebuie sa-i spui mai mult, in aceasta perioada, ce importanta este ea pentru tine, cat de mult o iubesti, ca abia astepti sa vina acasa, etc.

Succes!

Gabi

Balance diet means chocolate in both hands!

cge spune:

Ella, cum mai e la gradi ?


Cristina,
mama lui Victor 07.01.2000 si a Ancai 16.09.2005
Sefii Casei

www.computerbild.ro" target="_blank">Revista lui tati

pisi_ella spune:

Oameni buni!! E bine la gradi!!!!!! Azi a fost super!! Si ce crize ma asteptam! Am aranjat aseara cu ea ca o duc eu si ca stau cu ea (am pacalit-o, ca sa se potoleasca). Deci pana la urma am dus-o eu (cu Matei dupa mine, normal), am stat cu ea vreo 3 sferturi de ora in curte, de fapt nu cu ea, am stat cu directoarea de vorba, in timp ce copiii se jucau. Am vrut sa ma vada acolo...S-a uitat la mine doar de 2-3 ori, in restul timpului numai s-a jucat. Dupa 3 sferturi de ora m-am facut nevazuta. Am dat telefon apoi la gradi dupa vreo ora jumate, iar educatoarea mi-a zis ca fata mea a fost foarte linistita, n-a plans, doar a intrebat de mine de doua ori, apoi si-a vazut de treaba Mi-a mai spus ca a mancat TOT si eu n-am mai putut de bucurie
M-am dus pe la 3 jumate s-o iau...am gasit-o cat se poate de vesela...Educatoarea mi-a zis ca a adormit greu, ca nu vroia, ca a si bazait putin...ca intreba de mine...I s-a zis ca sunt pe drum Ma rog...a adormit pana la urma. A dormit cam vreo ora. Cam putin...dar tot e bine.
Sa va mai spun ca nu o puteam lua acasa, ca nu se dezlipea de topogan?? I-am zis "Hai acasa, ca mai venim si maine?" Si nu a protestat in nici un fel!
Acasa cand am ajuns mi-a repetat de zece ori ca face nani "putin, nu mult" cu copiii la gradi Deci nu a mai zis ca nu vrea sa mearga!! A zis ca face nani acolo doar putin, apoi sa vin sa o iau I-am promis ca asa vom face!
Sper sa fim pe drumul cel bun. Intr-adevar, ei nu-i place sa doarma fara mine....dar, putin cate putin, se va obisnui

_Ella, Emma & Matei

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

voinea spune:

Oameni buni, eu am aceeasi problema, doar ca la mine nu s-a rezolvat. Merge la gradi de luni. Prima zi a fost bine, doar ca nu a dormit. Dar de marti plange de-i sare camasa de pe el. Incepe sa planga de acasa, tot drumul pana la gradi, la gradi. Fenomenul ciudat este ca dupa ce plec eu intr-o jumatate de minut s-a potolit, manaca tot, doarme singur.

Partea specifica a situatiei noastre este ca pana acum la 3,5 ani a fost crescut de bunici. Era jale mare cand plecam de la el ca voia sa vina cu noi. Acum e cu noi dar il duc la gradi. Mare dilema pentru el.

Am nevoie de suport emotional, ca cred ca sunt mai zdruncinata emotional decat el.

Adina si dragalasii ei

Ana_Alx spune:

of mamicilor cu copilasi mici la gradi va citesc si am prins curaj un pic,insa dispare repede
noi cam din septembrie intentionam sa o ducem : va avea 2 ani si 5 luni
Deocamdata eu sunt vraiste numai la gandul asta,ma gandesc ca la primul scancet voi claca
am citit incurajarile pt pisi_ella,si parca imi fac si eu curaj 5 minute.te preciez pisi_ella ca nu ai cedat si ca lucrurile s-au reglat,ma bucur enorm...
Eu am o presiune extraordiara cand ma gandesc cum va reactiona si imi impun de atatea ori sa ma calmez si nu pot o iau de la capat cu temerile.

cge spune:

Pai, sa stiti ca si asta e o parte din problema: cum sa creada puiutul ca e ok la gradi, daca si mama e speriata.

Toti copiii trec prin perioada asta dificila, dar pana la urma va fi bine.

Ella, ma bucur ca Emma s-a obisnuit la gradi si ca doarme chiar daca putin, nu mult.

Cristina,
mama lui Victor 07.01.2000 si a Ancai 16.09.2005
Sefii Casei

www.computerbild.ro" target="_blank">Revista lui tati

lordra spune:

Pisi_ella, da' de ce iti duci copilul la gradinitza daca oricum stai acasa cu celalalt?
Io, una, nu-s de acord cu gradinitele bagate pe gat cu fortza, insa asta e alta poveste si, in masura timpului, voi detalia.
Copiii, sunt ei mici si "manipulatori" uneori, insa cred ca trebuie sa li se dea si lor o sansa de alegere si sa nu fie fortzatzi sa faca unele lucruri care le displac cu certitudine. Faptul ca, in cele din urma, fetitza ta a acceptat, poate fi si un semn de resemnare si nu neaparat de acceptare cu draga inima. Ce sa mai zica, micutza, daca toate protestele ei n-au fost ascultate si a fost dusa in acelashi loc pe care-l detesta?

Daca vreti sa aflati mai multe despre impactul gradinitelor asupra copiilor de varste mici, cititi, va rog, cartile: "Secretul copiilor fericiti" de Steve Biddulph si "Greselile parintilor ii pot distruge pe copii", de Laura Schlessinger. Veti fi uimitzi de ceea ce veti afla si nu cred ca veti mai privi cu atata usurintza "teatrul" pe care-l fac micutzii cand sunt dusi cu fortza la gradinitza.

Ana_Alx spune:

am atatea temeri de gradinita,ca o stiu pe fiimea..ohohooo..o stiu..si imi e mila de ea si mi se rupe sufletul...am scris mai sus despre asta..
lordra? am si eu o intrebare? pe vremea cand am urmat noi gradinita,ne intreba cineva ceva? nu stiu..parintii nostrii nu se strofocau atata..ne duceam,acceptam si asta era parcursul...nu mi-a placut initial nici mie ,apoi m-am obisnuit: resemnare sau de draga inima ? nu mai stiu...traume? hai sa fim seriosi..nu ma vad traumatizata ca am mers la gradi,asta ar fi culmea...chiar am amintiri frumoase,dar si unele care stiu ca atunci m*-au facut sa plang,insa si de astea imi aduc aminte distrandu-ma si razand ca ce minte avem si cum gandeam..eram un copil...am crescut un adult normal (asa cred )
de ce sutem noi parinti de azi alfel? si eu sunt altfel..ma panichez mai repede,imi pun o mie de intrebari,ma vait ...nu cumva transmitem starile noastre copiilor? ba da :(( si eu stiu,deaia incerc din rasputeri sa ma calmez si iti zic sincer: pana cand EU nu voi fi pregatita sa o dau pe fii mea la gradi nu am sa o dau.Ca ma gandesc uneori ca mai nepregatita sunt eu decat ea

arinna spune:

Sunt de acord cu lordra...personal n-am amintiri placute despre gradinita...plictiseala culcatului cu forta, impinsul, agitatia, mama zicea ca de multe ori unde ma lasa acolo ma gasea nu m-am adaptat niciodata in colectivitate la varste mici, deci trebuie tinut cont si de sensibilitatea fiecarui copil...in plus mereu raceam, ma lua cu febra asa ca tot pa la bunici ajungeam...
Eu sunt traumatizata si acum de faptul ca am fost tratata ca un praslea care nu are dreptul la cuvant...

........................

Knowledge is power!

pisi_ella spune:

UIte...de mama denaturata ce sunt! Pai m-am gandit ca acolo-i mai bine pentru ea, ca are 3 ani si 3 luni si e timida si retrasa in relatiile cu alti copii. Am dat-o ca sa-si faca un program ca lumea (acasa avea un program ff dezordonat - nici nu manca, nici nu dormea ca lumea). Am dus-o ca sa invete lucruri noi...etc. Sa expun aici avantajele gradinitei?
Nu i-am bagat gradinitza cu forta pe gat, nu-i adevarat, chiar i-a placut la inceput...si acum ii place. Si mananca....stiti ce bine mananca?? Si ec frumos se joaca cu copiii?
Am gasit explicatia crizei ei de atunci, era BANALA! Ea s-a simtit rau si avea febra. Si, in mintea ei, a asociat raul ei cu gradinita! Caci criza aia urata a facut-o cand era racita, cand am tinut-o acasa. Cu o zi inainte fusese la gradi si se simtise groaznic. O luasem acasa cu febra 38,5 si cu mucii pana la piept. Iti dai si tu seama ca nu-i era bine deloc. A fost un calvar pentru ea ziua aia la gradi, sunt sigura. Si normal ca, in mintea ei, s-au asociat raul ei cu gradinita. Asta e explicatia pe care am gasit-o si care e plauzibila.
Oricum...nici ieri, nici azi n-a mai plans, a mancat tot si a dormit, a ras si s-a jucat. Si cand o intreb daca mai merge maine la gradi zice "Daa, dar fac nani putin, nu mult, cu copiii"
Doamne fereste, cum sa deteste gradinita?? Pai cum o las acolo, uita de mine. E numai cu ochii dupa copii si dupa jucarii! A stat NUMAI CU MINE 3 ani si 3 luni, nu crezi ca a venit vremea sa cunoasca si alti oameni?
Sa stii ca, initital....am gandit ca tine. Sa o tin acasa pana la 4 ani si cateva luni...daca tot stau cu Matei acasa. Dar m-am razgandit. E mult, mult prea mult. La gradi e mai bine pentru ea si se dezvolta mai bine decat cu mine acasa, care mai nou ma tin tot timpul dupa fundul lui Matei, care face primii pasi si ma terminaaaa
Si crede-ma...in doar doua saptamani s-a schimbat atat de mult...parca s-a mai si ingrasat , mananca cu pofta tot ce i se pune in fatza, se joaca in aer liber mai mult decat o tineam eu, a inceput sa mai piarda din timiditate in fata altor copii, a inceput sa vorbeasca mai bine (mai clar)...si-a facut si gagic, ce mai...

Din cate stiu eu...toti copiii plang la inceput...apoi le place asa de mult, ca nu mai vor sa-i iei acasa.
Oricum...m-ai facut curioasa cu cartile alea. Dar la la 3 ani si 3 luni ti se pare ca e prea mica pentru gradi?

quote:

---

Originally posted by lordra

Pisi_ella, da' de ce iti duci copilul la gradinitza daca oricum stai acasa cu celalalt?
Io, una, nu-s de acord cu gradinitele bagate pe gat cu fortza, insa asta e alta poveste si, in masura timpului, voi detalia.
Copiii, sunt ei mici si "manipulatori" uneori, insa cred ca trebuie sa li se dea si lor o sansa de alegere si sa nu fie fortzatzi sa faca unele lucruri care le displac cu certitudine. Faptul ca, in cele din urma, fetitza ta a acceptat, poate fi si un semn de resemnare si nu neaparat de acceptare cu draga inima. Ce sa mai zica, micutza, daca toate protestele ei n-au fost ascultate si a fost dusa in acelashi loc pe care-l detesta?

Daca vreti sa aflati mai multe despre impactul gradinitelor asupra copiilor de varste mici, cititi, va rog, cartile: "Secretul copiilor fericiti" de Steve Biddulph si "Greselile parintilor ii pot distruge pe copii", de Laura Schlessinger. Veti fi uimitzi de ceea ce veti afla si nu cred ca veti mai privi cu atata usurintza "teatrul" pe care-l fac micutzii cand sunt dusi cu fortza la gradinitza.

Lordra & Dara (30 Nov. 2005)

---

_Ella, Emma & Matei

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.