Cum sa ma comport cu fiica mea?

Am nevoie de sfatul vostru!
Fiica mea Dana,sre 18 ani,e mezina familiei.
De mai multe luni nu vrea sa ma mai ajute la nimic,noi stam la curte si treburile nu se mai termina.acum 2 luni s-a despartit de prietenul ei ,am cosolat-o am incurajat-o,stiu cum e sa suferi caci nu ne-am facut ca am uitat chiar daca au trecut peste noi ani,i-am dat sfaturi si noi parintii, si fratii ei,dar nimic.Are un program aiurea,doarme pana la 12-13 apoi se trezeste isi face dus mananca si pleaca,nu spune unde,daca o intrbi raspunde evaziv,in 2 peri,si tot face ce vrea ea.Ieri aveam multa treaba chiar daca era duminica ,trbuia sa gatesc si pt. noi dar mai multe feluri caci azi a plecat baiatul mijlociu Catalin,caci este student,dar si lucreaza in Bucuresti,ca sa ne usureze pe noi dar sa se intretina si pe el.S-a trezit DANA,la ora 13, a mancat si a disparut,fara sa spuna.Pe la 17 i-am dat telefon unde e ?ce face?/s-a suparat ,ca ce e majora!!! Atunci am \vorbit cu sotul meu si l-am rugat sa discute cu ea.Zis si facut, dar domnisoara s-a suparat rau,ce ca e wekend...si are un bot de trei metri,mai nou nici in camera nu isi mai face curat...e normal?chiar daca e majora...e perioada conservelor eu am f multa treaba,cosider ca o fata trebuie sa faca cat de putin sa-si ajute mama ,pretentii are dar nu ofera nimic doar mofturi si nervi, vorbeste cand vrea ea ,face treaba cand vrea ea...nu o pun la nu stiu ce dar sa-si spele macar farfuria ei...sa-si stearga masa unde mananca, caci a gasit-o curata... ce ziceti de asta?daca vorbesc asta cu cineva de aici imi va spune asa ai crescut-o si nu e asa.i-am fost prietena si mama ,oare am gresit?unde am gresit?

bita doina

hermelina spune:

Buna, Doina.Intradevar e cam spinoasa problema ta, avand si eu o fetita de 4 ani ma gandesc cu teama la anii adolescentei ce va urma. Ce ne spui despre fiica ta, mie imi suna oarecum cunoscut, pentru ca imi aduc aminte de perioada mea de adolescenta, in care am avut si astfel de stari.Cand aveam o problema ca a Danei, mi se parea ca parintii nu ma pot intelege, ba chiar ii consideram dusmanii mei si credeam ca le face placere ce m-am despartit de prietenul meu. Ce pot eu sa iti spun e sa incerci sa te apropii de ea ca o prietena de varsta ei, sa incerci sa ii povestesi din experientele tale, etc....Baftaaa

"Daruieste dragoste si vei fi binecuvantat cu dragoste"

akella spune:

Doina, fiica ta e la acea varsta critica... Nici pe mine nu ma punea mama sa fac mai nimic prin casa, asa ca la 18 ani nu respectam nici curatenia, nici munca ei in bucatarie, nu cunosteam valoarea banului muncit etc. Plus ca eram rebela tare; mi se urcase la cap de pe la 14 ani cand mi-am luat buletinul si devenisem obraznica, aveam impresia ca parintii nu ma inteleg si ca sunt dusmanii mei... Asa ca la 18 ani am plecat de acasa, am stat vreo 2 ani cu prietenul meu (am fost impreuna 8 ani); atunci am inceput sa deschid ochii si sa mai invat una-alta. Pe la 20 de ani, ai mei mi-au luat un apartament si atunci a inceput greul... Am invatat singura sa fac curatenie, sa gatesc, sa-mi platesc regulat facturile de lumina, intretinere, telefon... In cativa ani m-am maturizat... Acum sunt casatorita, am o fetita de 4 ani si 4 luni, si de-abia acum am o relatie normala cu parintii, abia acum ii inteleg si-i respect...
Eu iti doresc ca fata ta sa deschida ochii mai repede decat am facut-o eu... Nu stiu ce fire are ca sa-ti pot "prezice" cum ar reactiona la amenintari de genul: "Daca nu te comporti civilizat atata vreme cat esti sub acoperisul meu, te dau afara din casa!".
Sau poate ar fi bine sa-i sugerezi sa-si caute un servici sau sa dea la facultate, in fine ori sa invete, ori sa munceasca, ca sa invete astfel valoarea muncii, a banului, a cartii...
Sper ca n-am fost prea dura si nu te-am suparat...

teodraghici spune:

Doina, fata ta e la varsta critica cand i se pare ca i se cuvine totul si nu i se da nik doar in se impun restrictii. Mie la 18 ani mi-ar fi placut sa fiu singura sa stau departe de ai mei....sa ma descurc singura, sa nu mai mi se spuna ce sa fac. Prin urmare eu am plecat la facultate....si de la 18 ani mi-am vazut de viata mea si le-am invatat pe toate din mers....
Dca aar avea posibilitatea sa stea singura cred ca ar fi mai bine....o garsoniera ceva....sa lucreze chiar daca e studenta ...samd...poate ar fi o rezolvare a problemei...
Cred ca degeaba incerci tu sa-i explici ce si cum cu viata asta...ea oricum o vede cu totul altfel....Cat despre conservele pt iarna...nu cred ca prezinta importanta pt ea....din pacate...


si BB Fulvia

JARMO spune:

Un sfet bun pe care sa il poti urma , nimeni nu ti-l poate da, decat tu cu sotul tau ! Dupa cate am inteles, respectul fata de parinti, din pacate la fata voastra lipseste , insa ai grija si urmareste-o putin sa vezi in ce anturaj a intrat, sa nu te trezesti intr-o zi cu vreo surpriza !!! Si daca tot o tine mereu pe a ei ca " e majora " , atunci incearca si nu ii mai spala hainele,nu te apropia de camera ei sa-i faci tu curat , las-o mai moale cu gatitul , chiar daca inima de mama nu te va lasa sa faci asta, incearca , si daca iti va reprosa ceva , tu ii poti da replica " ai spus ca esti majora !" Daca nici asa nu o vei scoate la capat, inseamna ca anturajul are un cuvint de spus , bafta !

Jocelyn spune:

Doina, mie parintii mi-au sugerat urmatorul lucru: nu exista drepturi fara responsabilitati. Nu poti avea pretentia sa ti se faca de toate fara ca tu sa dai nimic in schimb. Nu participi cu nimic, nu primesti nimic.

Nu trebuie sa-i permiti sa plece de acasa unde vrea cand vrea fara ca macar sa stii unde se duce. Inca o chestie importanta, daca tu astepti ca numai ea sa te ajute si fratii ei nu te ajuta la treaba si nici tatal atunci e o mare greseala. Daca nu e asa, foarte bine, dar nu poti avea pretentii numai de la ea si de la ceilalti nu. Trebuie ca fiecare sa contribuie cu ceva.

E o perioada dificila dar cred ca trebuie sa fii ferma si plina de dragoste in acelasi timp. Sa-i arati intelegere dar sa nu treaca peste cuvantul tau. Trezeste-o dimineata si roag-o sa te ajute fiindca si ea beneficiaza de lucrurile pe care le face. Nu merge cu vorba buna cred ca trebuie sa-i interzici anumite chestii care ii plac ei, adio bani de buzunar, mobil etc.

Intai de toate ii explici ca ai nevoie de ajutorul ei si partea cu responsabilitatile apoi ii spui ca daca nu se va conforma va fi pedepsita prin cutare si cutare metoda (cele sugerate mai sus) si chiar daca ea e majora asta nu inseamna ca tu nu mai ai responsabilitatea intretinerii ei si din moment ce e in intretinerea voastra trebuie sa se supuna anumitor reguli fie ca ii convin sau nu.

E o perioada foarte rebela si daca nu te impui se poate sa se linisteasca si singura dar se poate sa ajunga si rau in viitor.

liliac1 spune:

Doina, ma recunosc si eu cea de 18 ani, in comportamentul fiicei tale. Si abia acum constientizez ca mama, saraca, devenise dusmanul meu numarul 1.
Ce-as putea sa zic, referitor la subiect...sunt lucrurile pe care mi le doream eu sa le aud sau sa le primesc.
Voiam ca mama sa-mi fie in primul rand prietena, sa nu fie sarcastica, sa nu-mi spuna ca ea are o multime de griji (evident ca le avea!!) si ca n-are timp de prostii. Mi-era greu sa o privesc cum o facea pe-a servitoarea pentru toata lumea (eu, taica-miu, frate-miu), ca putinul ei timp si-l consacra gatitului si goblenului sau crosetat, impletit...
As fi vrut macar o data sa vina si sa-mi spuna: azi facem tot ce vrei tu!! Vreau a fiu si eu macar pentru o zi o adolescenta de 18 ani!!! Ar fi fost fain daca ar fi facut chestia asta in "acord sau compromis" cu ceilalti membri ai familiei.
As fi vrut sa imi spuna ca stie ca e greu dar nu imposibil, as fi vrut sa stie sa exprime supararea fata de ceea ce mi se intampla, sa nu afiseze imaginea de femeie puternica. Mi-ar fi placut sa de detaseze de toate ale ei...si chiar de nu i-ar fi convenit, sa se transpuna in lumea mea.
As fi vrut ca atunci sa nu-mi explice ca este importanta bucatareala, curatenia, spalatul, calcatul...ci este importanta si dragostea si sa ma faca sa inteleg ca...n-a fost sa fie...
Nu stiu daca te ajuta cu ceva, dar macar sper sa gasiti numitorul comun in toata povestea aceasta.


Liliana& Andra-Maria

Andra - Mai 2006

Jocelyn spune:

liliac1, ai mare dreptate. Viata nu se rezuma la bucatareala si cred ca Doina poate aplica cu succes ideea ta dar cred totusi ca e nevoie si de o responsabilizare a adolescentei de cealalta parte :).

liliac1 spune:

Jocelyn Corect, e nevoie si de o responsabilizare, dar pentru ca exprimasesi tu deja aceasta idee, am considerat ca nu e necesar sa vin sa ma repet.
Da, confortabil ar fi sa se responsabilizeze si copilul-adolescent-matur dar cu muuuulta finete. Adica, ceva de genul: "Ce-ai vrea tu sa facem azi?? Dar...ce-ai vrea sa mancam?? O salata?? F bine! Dar ce zici daca tu tai rosiile in timp ce eu tai ceapa, ca stiu ca nu-ti place mai ales ca te ustura okii? Ce zici, adaugam un pic de branza sau nu?? etc..."
Variatiuni la tema exista. Nu consider ca exemplul dat de mine este cel mai bun, dar poate constitui o idee...
Banuiesc ca este greu si pentru doina, ca mama, dar...asa cum spuneam, sa se inteleaga de ambele parti ca NU ESTE IMPOSIBIL!


Liliana& Andra-Maria

Andra - Mai 2006

Lemoni spune:

Uff Doina stiu prin ce treci am inceput sa ma confrut si eu cu probleme din astea e greu,sfaturi nu prea am ca nu am nici pt mine cred ca toti am fost asa pe la 18 ani,cica e o periaoda de trecere si ce ma rog eu cel mai mult sa-mi dea dd rabdare multa.Icerc la fel ca si tine sa ma apropi cat mai mult de vitza lui ,poate macar aflu unde merge sau ce este in sufletul lui,uneori imi spune ca are nevoie de "Spatiul lui si ca ii invadev prea mult viatza personala, e drep nici noi nu ii lasam sa creasca si eu mai trebuie sa mai stiu si tot.Consider relatia noastra ca si tine de prietenie mai ales ca sunt o mama destul de tanara,dar cred ca ei defapt ne vad tot adulti si se gandesc ca nu-i intelegem.Citeodata vine si imi spunde tot altadata nu imi spune mai nimic,depinde de toane .Imi e greu ca abia am inceput si stiu ca sunt o mama foarte protectoare , dar normal ar trebuisa-i lasam sa invete din greselile lor si noi am trecut prin asta.
Curaj mult

doinabita spune:

nu s-a inteles bine,sotul meu ma ajuta,el este cu munca in curte
fratele Danei, Catalin, este student dar si munceste la Bucuresti vine acasa o data la 1 luna, si cand vine face treaba, treburi de barbati bineinteles,iar fratele mare al Danei este cel despre care am scris pe site,este paralizat de 10 ani,nu poate sa faca nimic nu ca nu vrea.stiu ca e dificil cu acesti tineri,caci am trecut si cu cel mijlociu Catalin,prin o perioada de asta, dar a intrat la facultate apoi si-a gasit servici,si s-a schimbat in timp scurt de nu-l mai recunosti.ajung cateodata sa ma intreb cand e tarziu sa su sa vad unde e?caci are niste reactii ...daca vb la telefon indiferent cu cine se duce in spatele curtii de parca ar avea secrete de stat,si acest aspect da de gandit...

bita doina