Kahlil Gibran- Profetul

Catalin spune:

Capitolul XIII - Dar in ceea ce priveste Legile, Stapane?

Apoi un jurist spuse: „Dar in ceea ce priveste Legile, Stapane?”
Si el grai:
„Va complaceti in a stabili legi,
Dar va complaceti si mai mult in a le calca.
Asemenea copiilor care se joaca pe tarmul oceanului, si care, cu perseverenta, construiesc cetati de nisip, si pe care tot ei le distrug, razand.
Dar, in timp ce inaltati aceste turnuri, oceanul aduce si mai mult nisip,
Iar cand le daramati, oceanul rade cu voi.
Intr-adevar, oceanul rade intotdeauna cu cei inocenti.
Dar ce e cu cei pentru care viata nu-i un ocean, si pentru care legile omului nu sunt doar turnuri de nisip,
Pentru care viata e o stanca, iar legea o dalta cu care voiesc a sculpta dupa propria lor asemanare?
Ce putem spune despre ologul care-i uraste pe dansatori?
Sau despre boul care-si iubeste jugul, vazand in capriorul si elanul padurilor fapturi ratacite sau vagaboande?
Dar despre batranul sarpe care nu-si mai poate lepada pielea si care-i numeste pe ceilalti, mai tineri, despuiati si fara de pudoare?
Si despre cel care, devreme sosit la nunta, se ghiftuie, repede si, obosit apoi, se ridica afirmand ca orice petrecere-i un pacat si orice nuntas un pacatos?
Ce pot spune aici despre acestia decat ca si ei stau in lumina, dar cu spatele la soare?
Ei nu-si vad decat umbrele, iar umbrele lor sunt legile dupa care traiesc.
Si ce este soarele pentru ei daca nu doar izvoratorul de umbre?
Si ce-nseamna pentru acestia recunoasterea legilor, daca nu faptul de a ingenunchia si a-si desena pe pamant propriile umbre?
Iar voi care mergeti numai cu fata spre soare, ce imagini oglindite pe pamant va pot pastra?
Ori voi, care calatoriti dupa vant, ce girueta va orienta drumul vostru?
Care lege omeneasca va va incatusa, daca veti sfarama jugul de portile inchisorilor?
De care legi va veti teme, daca veti dansa fara ca nici un lant de fier sa va impiedice?
Si cine va putea sa va dea in judecata daca veti sfasia vesmintele, dar nu le veti azvarli in calea altora?
Oameni din Orphales, puteti sa ascundeti tamburul si sa desfaceti corzile lirei, dar cine va interzice vreodata ciocarliei sa cante?”



Think pink!

DARAEL spune:

Chiar daca nu am mai scris, nu am plecat…

DARAEL

“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT

Catalin spune:

Capitolul XIV - Vorbeste-ne despre Libertate

Si un orator zise: „Vorbeste-ne despre Libertate.”
Iar el raspunse:
„La portile orasului, ca si-nlauntrul caselor, v-am vazut prosternandu-va in adorarea propriei voastre libertati,
Asemenea sclavilor care se umilesc inaintea unui tiran, pe care il glorifica in timp ce el ii zdrobeste.
Da, in gradina templului, ca si in umbra cetatii, i-am vazut pe cei mai liberi dintre voi ducandu-si libertatea ca pe un jug, purtand-o asemenea catuselor.
Si inima-mi sangera de durere, fiindca voi nu veti fi liberi decat atunci cand insasi dorinta de a ajunge la libertate va fi pentru voi un ham si cand veti inceta a mai vorbi despre libertate ca despre o tinta, ca despre o desavarsire.
Veti fi liberi in adevar nu doar cand zilele va vor fi fara de griji, iar noptile fara dorinte ori fara de chinuri,
Ci, mai degraba, cand aceste lucruri va vor cuprinde viata si cand va veti ridica deasupra goi si fara de piedici.
Dar cum va veti ridica deasupra zilelor si noptilor voastre, daca nu veti rupe lanturile cu care, in zorii intelegerii voastre, v-ati si incarcat ora amiezii?
Intr-adevar, ceea ce numiti libertate este cel mai puternic dintre aceste lanturi, cu toate ca verigile-i stralucesc in soare, luandu-va ochii.
Si ce sunt acestea daca nu fragmente din voi insiva, pe care vreti sa le indepartati spre a deveni liberi?
Or, daca e nedreapta legea pe care voiti a o aboli, aceasta lege a fost scrisa cu insasi mana voastra pe propria frunte,
Si nu o veti putea sterge, arzandu-va cartile legilor, nici spaland mintile judecatorilor, chiar daca veti revarsa asupra-le nesfarsirea marii.
Iar daca e un despot pe care voiti a-l detrona, luati aminte mai intai daca tronul acestuia a fost definitiv distrus in inima voastra.
Fiindca, spuneti-mi, cum ar putea un tiran sa-i domine pe cei nobili si mandri, daca n-ar exista o tiranie in propria lor libertate si o umilinta in propria lor mandrie?
Si daca exista o ingrijorare pe care voiti a o alunga, aceasta a fost aleasa de voi insiva mai degraba decat v-a fost impusa,
Iar daca exista o frica pe care vreti a o risipi, locul acesteia e in inima voastra si nu in mana temutului tiran.
Dar cum va veti ridica deasupra zilelor si noptilor voastre, daca nu veti rupe lanturile cu care, in zorii intelegerii voastre, v-ati si incarcat ora amiezii?
Intr-adevar, toate lucrurile amestecate sunt in firea voastra intima intr-o constanta semi-imbratisare, cele dorite cu cele nedorite, cele ce va repugna cu cele nespus de placute,
Acestea toate laolalta in voi salasluiesc – lumini si umbre – perechi in stransa unire,
Iar cand umbra se destrama si dispare, lumina care intarzie devine umbra unei alte lumini,
Si, astfel, libertatea voastra, pierzandu-si piedicile, devine ea insasi piedica unei si mai mari libertati.”



Think pink!

Catalin spune:

Capitolul XV - Vorbeste-ne despre Ratiune si despre Pasiuni

Iar o preoteasa il ruga, zicand: „Vorbeste-ne despre Ratiune si despre Pasiuni.”
Si el raspunse:
„Sufletul vostru, adeseori, este un camp de lupta, unde ratiunea si judecata se infrupta cu pasiunile si poftele voastre.
Pot fi eu pacificatorul sufletului vostru, spre a schimba ura si dusmania din voi in unitate si melodie?
Dar cum as reusi, afara numai daca voi insiva nu sunteti, de asemenea, linistitorii, ceva mai mult, prieteni ai chipului vostru interior?
Ratiunea si pasiunea sunt carma si panzele sufletului vostru mereu navigand.
Daca panzele si carma voastra se rup, nu puteti decat sa va clatinati pe valuri la intamplare, ori sa ramaneti prinsi in impas in mijlocul marii,
Fiindca ratiunea, de una singura dominand, restrange intregul elan; si pasiunea, liber lasata, e o flacara arzand pana la propria-i mistuire.
De aceea, fie ca sufletul vostru sa-si exalte ratiunea pana la inaltimea pasiunii, pentru ca astfel sa poata canta,
Iar ratiunea sa va conduca pasiunea astfel, incat aceasta sa poata dainui in permanenta reinviere si ca pasarea Phoenix sa renasca din propria-i cenusa.
Potrivit este sa dati ratiunii si pasiunii aceeasi pretuire, ca si cand ati face-o pentru doi oaspeti iubiti in casa voastra aflandu-se;
Cu siguranta, nu veti onora pe unul in dauna celuilalt, pentru ca, dand mai multa atentie unuia, veti pierde dragostea si increderea amandurora.
Cand, printre coline, va odihniti la umbra racoroasa a plopilor argintii, impartasindu-va din pacea ogoarelor si a pajistilor pana in zari intinzandu-se – atunci inima voastra sa spuna in taina: Creatorul se odihneste in ratiunea Sa.
Iar atunci cand bubuie furtuna, cand vantul naprasnic zdruncina padurea si cand tunetul si fulgerul proclama maretia cerului, atunci inima voastra sa sopteasca smerindu-se: Creatorul se framanta in pasiunea-I.
Si, fiindca sunteti un suflu in sfera Celui Puternic si o frunza in padurea acestuia, asemenea Lui trebuie sa va odihniti in ratiune si sa va miscati in miezul pasiunilor.”




Think pink!

Victoria spune:

V.

veni, vidi, Victorie!

Catalin spune:

Capitolul XVI - Vorbeste-ne despre Durere

Atunci o femeie indrazni: „Vorbeste-ne despre Durere.”
Si el incepu:
„Prin durere se sparge cochilia care va acopera judecata.
Precum samburele fructului trebuie sa se crape, ca astfel miezul de taina sa se poata darui soarelui: asa trebuie sa va cunoasteti durerea.
Si numai asa veti izbuti sa va pastrati inima in inflorirea miracolului zilnic al vietii.
Numai asa durerea nu va va parea mai putin miraculoasa decat bucuria;
Iar voi veti accepta varstele inimii, precum totdeauna ati acceptat anotimpurile trecand peste campiile voastre,
SI veti veghea cu seninatate de-a lungul tristetii iernilor voastre.
O mare parte din durere voi insiva ati ales-o,
Ea este doctoria amara cu ajutorul careia nestiutul vraci din fiecare tamaduieste eul bolnav;
Marturisiti-va, asadar, acestuia si sorbiti-i leacul in tacere si liniste,
Fiindca mana-i, cu toate ca grea si dura, este condusa de mana binevoitoare a Celui Nevazut.
Iar cupa pe care v-o ofera, chiar daca va arde buzele, a fost modelata din lutul pe care Olarul l-a muiat cu propriile-I sfinte lacrimi.”



Think pink!

Catalin spune:

Capitolul XVII - Vorbeste-ne despre Constiinta de Sine

Apoi un barbat spuse: „Vorbeste-ne despre Constiinta de Sine.”
Si el raspunse, zicand:
„Inimile voastre cunosc in tacere taina zilelor si a noptilor,
Dar urechile fiecaruia inseteaza dupa sunetul cunoasterii din inima voastra.
Ci voi ati vrea sa cunoasteti in cuvinte ceea ce deja stiti din ganduri,
Ati dori sa atingeti cu degetele trupul gol al viselor voastre.
Si este bine ca voiti aceasta.
Izvorul ascuns al sufletului trebuie sa tasneasca si apoi sa alerge murmurand catre mare,
Iar comoara adancurilor voastre fara sfarsit vrea ochilor sa se arate;
Ci nu exista balanta pentru a cantari necunoscuta voastra comoara,
Si nu cercetati adancurile constiintei voastre nici cu prajina, nici cu sonda,
Fiindca eul omului este ca un ocean fara hotare si de nemasurat.
Nu spuneti nicicand: Am aflat adevarul, ci, mai curand: Am aflat un adevar.
Nu spuneti: Am gasit cararea sufletului, ci, mai degraba: Am gasit sufletul drumetind pe ingusta-mi carare.
Pentru ca sufletul alearga pe toate cararile.
El nu calatoreste pe o anume linie, nici nu creste asemenea trestiei.
Sufletul se desface precum un lotus in petale fara de numar.”



Think pink!

Catalin spune:

Capitolul XVIII - Vorbeste-ne despre Invatatura

Atunci, un dascal il ruga: „Vorbeste-ne despre Invatatura.”
Si el incepu:
„Nici un om nu poate sa va descopere nimic, afara numai de ceea ce zace pe jumatate adormit, in zorii constiintei voastre.
Invatatorul care paseste in umbra templului, printre discipoli, nu daruie acestora din intelepciunea-i, ci mai degraba din dragostea si credinta sa.
Daca este cu adevarat invatat, el nu-i indeamna sa intre in casa intelepciunii sale, ci mai degraba-l aduce pe fiecare in parte in pragul propriei sale minti.
Astronomul va poate vorbi de intelegerea sa asupra spatiului, dar nu va va putea da intelegerea care-i numai a sa.
Muzicianul poate canta pentru voi din ritmul care exista pretutindeni in spatiu, dar el nu va poate da auzul cuprinzator de ritmuri si nici vocea care sa-i fie ecou.
Iar cel priceput in stiinta cifrelor va poate vorbi despre domeniul masurii si greutatii, dar nu va poate conduce acolo,
Fiindca viziunea unui om nu poate imprumuta aripile altui seman al sau
Si, precum fiecare dintre voi sta singur in constiinta Creatorului, la fel, fiecare dintre voi trebuie sa ramana singur in constiinta sa despre Creator si in cunoasterea celor pamantesti.”



Think pink!

Salmida spune:

Catalin spune:

Capitolul XIX - Vorbeste-ne despre Prietenie

Si un adolescent indrazni: „Vorbeste-ne despre Prietenie.”
Si el zise:
„Prietenul – este raspunsul dat nevoilor voastre.
Este ogorul pe care il semanati cu dragoste si il secerati din recunostinta,
El este caminul si masa voastra,
Fiindca la el veniti, asemenea flamanzilor, cautandu-l pentru oaza de liniste.
Cand prietenul isi descopera gandul, nu va inclinati spre nu-ul sinelui vostru, nici nu-i refuzati acel da asteptat,
Iar cand este inchis in el, inima voastra nu inceteaza a-i asculta inima;
Pentru ca in prietenie, toate gandurile, toate dorintele, toate asteptarile se nasc in tacere si se impart intr-o bucurie muta.
Nu va intristati cand va despartiti de prietenul vostru;
Fiindca tot ceea ce pretuiti mai mult la el, va poate fi mai limpede in absenta-i, precum pentru alpinist muntele apare cel mai deslusit vazut din departarea campiei;
Si nu aflati alt tel in prietenie decat adancirea in spirit.
Pentru ca dragostea care cauta altceva decat revelatia propriului mister nu mai e dragoste, ci-i ca o plasa in care, aruncata fiind, cade doar ceea ce-i de prisos.
Tot ce aveti mai bun in voi insiva pentru prietenul vostru sa fie;
Daca el trebuie sa cunoasca refluxul mareei voastre, atunci sa cunoasca si fluxul;
Si la ce-i bun prietenul daca il cautati doar spre pierdere de vreme?
Cautati-l totdeauna pentru a va trai cu adevarat clipele,
Fiindca-i rostul lui sa va umple nevoile, dar nu si vidul din voi,
Si in desfatarea prieteniei, domneasca rasul si bucuria impartasite,
Pentru ca in roua maruntelor lucruri inima isi afla dimineata si prospetimea.”



Think pink!