Kahlil Gibran- Profetul

Catalin spune:

Capitolul VII - Vorbeste-ne despre Munca

Atunci un lucrator spuse: „Vorbeste-ne despre Munca.”
Si el raspunse zicand:
„Munciti spre a tine pasul cu ritmul pamantului si cu sufletul sau.
Fiindca a trandavi inseamna sa ramaneti straini anotimpurilor, sa iesiti din alaiul vietii care inainteaza majestuos si in nobila supunere spre infinit.
Cand munciti deveniti un fluier, prin care murmurul orelor se schimba in cantece;
Care dintre voi ar dori sa fie o trestie muta si linistita, atunci cand totul canta la unison?
Totdeauna vi s-a spus ca munca este un blestem si truda o nenorocire,
Ci eu va asigur ca, muncind, transpuneti in fapta o particica din cel mai indepartat vis al pamantului, care v-a fost harazit cand acest vis s-a nascut.
Si ramanand uniti prin munca, iubiti viata cu adevarat.
Si iubind viata prin munca, inseamna ca ati fost initiati in cea mai launtrica taina a trairii.
Dar daca, in durere fiind, va veti blestema ceasul nasterii, iar povara carnii o veti simti ca un stigmat pe fruntea voastra, atunci, va asigur, numai sudoarea va va spala pacatul de pe chip.
Vi s-a mai spus, cum ca viata-i doar intuneric si in slabiciunea voastra repetati mereu spusele celor sleiti de puteri.
Ci eu va spun ca viata e intr-adevar un intuneric numai atunci cand este lipsita de daruire,
Ca orice daruire este oarba cand nu exista stiinta,
Ca orice stiinta este zadarnica daca este lipsita de munca,
Ca orice munca este goala fara de dragoste;
Iar cand munciti cu dragoste va legati de voi insiva, unul de altul si, impreuna, fata de Creator.
Dar ce inseamna sa muncesti cu dragoste?
Inseamna sa tesi stofa cu fire toarse din sufletul tau, ca si cand iubita-ti ar trebui sa o poarte;
Inseamna sa cladesti o casa cu tragere de inima, ca si cand iubita-ti ar trebui sa o locuiasca;
Inseamna sa semeni boabele cu duiosie, iar spicele sa le seceri cu bucurie, ca si cand iubita-ti ar trebui sa manance painea calda;
Inseamna sa pui in toate lucrurile pe care le faci o farama din sufletul tau.
Si sa stii ca toti mortii fericiti se tin in preajma ta, veghindu-te.
Adesea v-am auzit zicand, ca si cand ati fi vorbit in somn: Cel care taie marmura si care afla in aceasta insusi chipul sufletului sau, e mai presus de cel ce trudeste pe ogor,
Iar cel care prinde curcubeul si il asterne pe panza spre a reda imaginea omului, e mai presus decat cel ce croieste sandale pentru picioarele noastre.
Ci, eu va vorbesc, nu insa in somn, ci treaz, in plina zi, ca vantul nu graieste mai melodios batranului stejar decat celui mai nezarit fir de iarba;
Si doar acela este mare care stie sa transforme vocea vantului intr-un cantec ce se aude si mai alinator datorita dragostei sale.
Munca este dragostea scoasa la lumina.
Si, daca nu poti sa muncesti cu dragoste, ci cu scarba, atunci mai bine paraseste lucrul tau si aseaza-te la poarta templului spre a primi pomana de la cei care cu bucurie muncesc.
Iar daca, cu nepasare, vei face painea, va fi o paine amara, care nu va potoli decat pe jumatate foamea omului.
Deoarece daca, fara tragere de inima, vei stoarce mustul din struguri, atunci nepasarea ta ca o otrava se va raspandi in acel vin.
Si chiar daca vei canta asemenea ingerilor, dar nu vei iubi cantecul, auzul oamenilor va ramane surd la glasul zilei ca si la cel al noptii.”



Think pink!

DARAEL spune:

Frumos, ce frumos….
Parca nici nu-mi vine sa scriu pentru a nu intrerupe firul povestii - asteptam continuarea…

Multumim,
DARAEL

Catalin spune:

Capitolul VIII - Vorbeste-ne despre Bucurie si despre Tristete

Atunci o femeie zise: „Vorbeste-ne despre Bucurie si despre Tristete.”
Iar el raspunse:
„Bucuria este tristetea fara de masca.
Si insasi fantana din care a tasnit rasul vostru, a fost adesea plina de lacrimi.
Si cum ar putea sa fie altfel?
Cu cat mai adanc va sapa-n fiinta tristetea, cu atat mai multa bucurie veti cuprinde in voi.
Cupa in care va asteapta vinul nu este, oare, aceeasi pe care focul a ars-o in cuptorul olarului?
Iar alauta care va alinta sufletul nu este acelasi lemn, mai inainte, chinuit de cutit?
Cand sunteti veseli, scrutati-va adancul inimii, si veti afla ca ceea ce va umple de bucurie nu-i altceva decat ceea ce si tristetea v-a daruit.
Cand sunteti tristi, iarasi scrutati-va inima, si veti vedea ca, intr-adevar, lacrimile va vin de la ceea ce, candva, desfatarea voastra fusese.
Unii dintre voi spun: Bucuria este mai mare decat tristetea, iar altii zic: Nu, tristetea este mai mare decat bucuria.
Ci, iata, eu va incredintez ca ele sunt de nedespartit.
Impreuna sosesc in casa voastra, si cand una se aseaza cu voi la masa, nu uitati, cealalta in patul vostru s-a si culcat.
Intr-adevar, sunteti in cumpana, asemenea unei balante, intre bucuriile si tristetile voastre.
Numai cand sunteti golit de voi insiva, talerele sunt nemiscate si in echilibru.
Cand, insa, paznicul comorii va va ridica spre a-si cantari aurul si argintul, va trebui ca bucuria sau tristetea voastra sa se ridice ori sa se scoboare.”



Think pink!

Catalin spune:

Capitolul IX - Vorbeste-ne despre Case

Atunci un zidar inainta si spuse : „Vorbeste-ne despre Case.”
Iar el raspunse graind:
„Durati-va din visuri un refugiu undeva, in desert, inainte de a va inalta o casa intre zidurile cetatii.
Fiindca, asa cum in amurg va inturnati la vetrele voastre, tot astfel revine calatorul in voi, cel care-i mereu indepartat si singur.
Casa este corpul vostru mai mare,
Ea creste in miezul zilei si doarme in tacerea noptii, si nu-i lipsita de vise. Oare casa voastra nu viseaza, iar in vis nu paraseste ea cetatea pentru un crang sau pentru o colina?
O, daca as putea sa adun in causul palmei mele casele voastre si, ca semanatorul, sa le imprastii in paduri si prin livezi!
Faceti ca vaile sa fie strazile voastre, iar inverzitele carari, ulicioarele, spre a va cauta unul pe altul printre viile rodind, aromele pamantului adunandu-le in vestmintele voastre.
Dar nu a sosit, inca, timpul acestora!
In teama lor, strabunii v-au strans prea aproape unul de altul, iar aceasta teama va mai dura inca un timp. Atata timp cat zidurile cetatii vor separa vetrele de ogoarele voastre.
Ci, spuneti-mi, oameni din Orphales, ce pastrati in aceste case? Si ce ascundeti indaratul usilor inchise?
Aveti pacea, tihnitul impuls care sa va dezvaluie insasi puterea voastra?
Aveti amintiri, acele bolti stralucitoare, care se arcuiesc peste varfurile ametitoare ale spiritului?
Aveti frumusetea, care intoarce inima lucrurilor din lemn si din piatra, catre muntele sfant?
Spuneti-mi, aveti in casele voastre toate acestea?
Sau nu aveti decat bunul trai, lacomia bunului trai, acea dorinta ascunsa, care va intra in casa, de parca ar fi fost poftita, ramanandu-va oaspete iar apoi stapan definitiv?
Da, lacomia va subjuga, cu furca si cu biciul, preschimband in niste biete papusi chiar si cele mai nobile dorinte ale voastre.
Fiindca, desi mainile-i sunt de matase, inima sa e de fier.
Ea va leagana pana va adoarme, numai pentru a se aseza alaturi pe perna, spre a-si rade apoi de demnitatea carnii.
Ea isi bate joc de simturile voastre si le culca in vata ca pe niste vase fragile.
Intr-adevar, lacomia bunului trai ucide pasiunile sufletului si insoteste, apoi, ranjind, convoiul lor funerar.
Dar voi, copii ai spatiului, voi, cei cu somnul nelinistit, voi nu veti fi nici prinsii, nici imblanzitii;
Casa voastra nici va fi ancora, ci catarg,
Ea nu va fi nici valul sclipitor care acopera rana, ci pleoapa care protejeaza ochiul.
Voi nu va veti strange aripile inainte sa puteti trece prin porti, nici nu va veti pleca fruntea spre a nu va lovi de grinzile caselor, nici nu va veti opri respiratia de teama ca zidurile sa nu se crape, prabusindu-se,
Nu, nu veti locui in morminte faurite de catre morti pentru cei vii.
Chiar inaltate cu maretie si splendoare, casele voastre nu vor sti sa va cuprinda tainele, nici sa va adaposteasca dorintele.
Fiindca, ganditi-va, ceea ce este necuprins in voi, locuieste castelul cerului, a carui usa e ceata diminetii, ale carui feresti sunt cantecele si tacerile noptii.”



Think pink!

Salmida spune:

Catalin spune:

Capitolul X - Vorbeste-ne despre Vesminte

Si un tesator zise: „Vorbeste-ne despre Vesminte.”
Iar el raspunse:
„Vesmintele ascund o mare parte a frumusetii voastre, dar nu va acopera uratenia.
Si cu toate ca, prin vesminte, cautati adapost tainelor voastre, riscati a gasi doar un ham si un lant.
Fie ca soarele si vantul sa imbratiseze mai mult pielea trupului vostru si mai putin vesmintele,
Deoarece suflul vietii este in soare, iar mainile trairii in adierea vantului.
Unii dintre voi zic: Vantul dinspre miazanoapte este cel care ne-a tesut hainele pe care le purtam.
Ci eu va spun: Da, vantul dinspre miazanoapte, insa rusinea fost-a meseria lui si molesirea nervilor ata cu care le-a insailat.
Si cand lucru-i a fost savarsit, el a ras in padure.
Nu uitati ca pudoarea nu-i decat o pavaza impotriva privirilor pangaritoare,
Iar cand pangarirea dispare, ce devine pudoarea daca nu o piedica si o pata rusinoasa a spiritului?
Si, iarasi, nu uitati ca pamantul este bucuros sa va simta picioarele goale, sarutandu-le, si ca vanturile s-ar juca bucuroase cu pletele voastre.”



Think pink!

Victoria spune:

V

veni, vidi, Victorie!

Catalin spune:

Capitolul XI - Vorbeste-ne despre a Cumpara si a Vinde

Iar un negutator inainta si spuse: „Vorbeste-ne despre a Cumpara si a Vinde”.
Iar el raspunzand, zise:
„Pentru voi pamantul isi daruie rodul si nimic nu v-ar lipsi daca ati sti cum sa va indestulati.
Schimband intre voi darurile pamantului, veti afla abundenta si prisos veti afla.
Cu toate acestea, daca schimbul nu se face din dragoste si dreptate binevoitoare, unii vor ajunge la nesatiu, altii vor fi infometati.
Cand va intalniti in targ, voi cei ce truditi pe mare, pe ogoare si in podgorii cu tesatorii, cu olarii si vanzatorii de arome,
Invocati atunci spiritul-stapan al pamantului sa vina printre voi spre a binecuvanta cantarul si socotirea marfurilor ce le vindeti unii altora.
Si sa nu ingaduiti deloc celor cu mainile goale sa ia parte la invoielile voastre, ei care isi vand cuvintele in schimbul muncii voastre.
Acestor oameni spuneti-le:
Veniti cu noi pe ogoare, ori mergeti cu fratii nostri pe mare si aruncati-va navoadele;
Fiindca, precum noua, asa si voua, atat marea cat si pamantul va vor darui cu generozitate.
Si daca vin cantaretii si dansatorii si cei din fluiere zicand, pretuiti-le de asemenea ofertele,
Pentru ca sunt, asemenea voua, culegatori de fructe si tamaie, iar ceea ce va ofera, desi plasmuire de vis, vesmant este si hrana pentru suflete.
Si, inainte de a parasi targul, trebuie sa vedeti daca nu cumva cineva n-a plecat cu mainile goale.
Fiindca spiritul-stapan al pamantului nu-si va afla linistea pe aripile vantului cata vreme nevoile celor mai mici dintre voi nu vor fi alinate.”



Think pink!

Catalin spune:

Capitolul XII - Vorbeste-ne despre Crima si despre Pedeapsa

Atunci unul dintre judecatorii cetatii zise: „Vorbeste-ne despre Crima si despre Pedeapsa.”
Si el raspunse, zicand:
„Aceasta se intampla cand judecata voastra rataceste in vant,
Fiindca numai din nesocotinta aduceti prejudicii altora si, deci, voua insiva,
Iar pentru aceste prejudicii trebuie apoi sa bateti la usile dregatorilor si sa asteptati in dispret.
Precum oceanul este eul vostru divin:
El ramane pururi imaculat
Si asemenea etherului, el nu-si desfasoara decat aripile.
Ca soarele este eul vostru divin;
El nu cunoaste drumurile cartitei, nici nu cauta ascunzatorile sarpelui.
Dar eul divin nu e singur in firea voastra:
Multe in voi sunt omenesti, dar multe nu sunt inca ale omului
Ci arata asemenea unui pigmeu diform, care merge buimac, prin ceata, in cautarea propriei sale desteptari.
Acum, despre omul din voi as vrea sa vorbesc,
Fiindca omul, iar nu eul vostru divin si nici pigmeul ratacit in ceata, e cel care cunoaste crima si pedepsirea crimei.
Adesea v-am auzit vorbind despre cel care comite un lucru rau ca si cand n-ar fi unul dintre ai vostri, ci un strain printre voi, un intrus in lumea voastra.
Ci eu va spun ca, precum cel sfant si cel drept nu pot sa se inalte deasupra a ceea ce este mai inaltator in fiecare din voi,
Tot astfel, cel rau si cel slab nu pot cadea mai jos decat ceea ce aveti mai josnic fiecare dintre voi,
Si precum o singura frunza nu se ofileste decat cu tacuta invoire a intregului arbore,
Tot astfel raufacatorul nu poate sa comita crima decat cu consimtamantul secret al vostru, al tuturor.
Fiindca, asemenea unei procesiuni, inaintati impreuna spre eul vostru divin;
Voi sunteti drumul dar si drumetii.
Iar cand unul dintre voi cade, aceasta-i pentru cei care sunt in urma lui, prevenindu-i ca o piatra le-mpiedica trecerea.
Da, dar el cade si pentru cei aflati inaintea lui, care, cu toate ca au pasul mai iute si mai sigur, nu au inlaturat piatra din cale.
Si iata inca de ce cuvantul trebuie sa apese greu pe cugetele voastre:
Cel ucis nu ramane nevinovat fata de propria-i moarte,
La fel cum cel pradat nu-i nevinovat ca a fost jefuit,
Si cel drept nu-i nestiutor de faradelegile celui rau,
Iar cel ce are mainile curate, nu ramane nepatat de fapta tradatorului.
Da, vinovat este uneori victima ofensei
Si, mai adesea, condamnatul suporta pedeapsa si pentru cel nevinovat ca si pentru cel fara de cusur,
Fiindca nu puteti desparti pe cel drept de cel nedrept, nici pe cel bun de cel rau;
Amandoi stau in fata soarelui asemenea firelor, alb si negru, intretesute,
Iar cand firul negru s-a rupt, tesatorul controleaza intreaga tesatura si, de asemenea, razboiul de tesut.
Daca unul dintre voi incearca sa judece o sotie infidela,
Sa puna atunci in balanta si inima barbatului acesteia si, astfel, sa-i masoare cu grija sufletul,
Si, la fel, cel care vrea sa-l biciuiasca pe ofensator, sa priveasca si in sufletul celui ofensat,
Iar daca cineva dintre voi pedepseste in numele dreptatii, implantand securea in copacul raului, sa ia aminte si la radacini;
Va gasi, acolo-n adanc, radacinile binelui si al raului, ale purtatorului de fructe si ale celui sterp, imbratisandu-se in inima tacuta a pamantului.
Iar voi, judecatori, care vreti sa fiti drepti,
Ce judecata veti pronunta impotriva celui care, cu toate ca cinstit cu trupul, este hot in sufletul sau?
Ce pedeapsa veti hotari celui care rapune trupeste pe cineva atunci cand el insusi este vatamat sufleteste?
Si cum veti urmari pe cel care prin faptele sale se arata a fi de rea credinta si opresor,
Dar el insusi, la randu-i, este jignit si batjocorit?
Si, cum veti pedepsi pe cei a caror remuscare e deja mai mare decat raul comis?
Remuscarea nu-i oare pedeapsa data, astfel, chiar de legea careia voiti a-i sluji?
Totusi, nu puteti pune remuscarea pe seama celui vinovat, nici sa o scoateti din inima vinovatului.
Fiindca, de la sine, remuscarea va tipa, in tacerea noptii, pentru ca oamenii sa se trezeasca si sa se priveasca in fata.
Iar voi, care voiti a intelege dreptatea, cum veti reusi aceasta, daca nu veti privi toate faptele in plina lumina?
Atunci numai veti pricepe ca cel drept si cel decazut nu sunt decat un singur om stand drept in crepusculul dintre noaptea eului-pigmeu si ziua eului-divin,
Si ca piatra unghiulara a templului nu-i cu nimic mai presus decat cea din adancul temeliei.”



Think pink!

Victoria spune:

Mii de multumiri!

V.

veni, vidi, Victorie!