Kahlil Gibran- Profetul
Raspunsuri - Pagina 2
Catalin spune:
Capitolul II - Vorbeste-ne despre Iubire
Atunci Almitra zise: „Vorbeste-ne despre Iubire.”
Iar el isi inalta capul privind multimea, si o tacere adanca pogori peste toti. Apoi cu o voce mare, incepu:
„Cand Iubirea va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile-i sunt grele si prapastioase,
Si cand aripile-i va cuprind, supuneti-va ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand va vorbeste dati-i crezare,
Chiar daca vocea-i ar putea sa va sfarme visurile, asemenea vantului din miazanoapte care va pustieste gradinile.
Fiindca, precum iubirea va incununa, ea trebuie sa va si crucifice. Precum va face sa cresteti, ea trebuie sa va si reteze uscaciunile.
Precum ea se ridica pana la inaltimea voastra, alintandu-va ramurile cele mai fragede care freamata in lumina soarelui,
Tot la fel va razbate pana in adancul radacinilor voastre, zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.
Asemenea snopilor de grau, ea va secera.
Va treiera pentru a va descoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la albirea fainii.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi.
Ca apoi sa va harazeasca focului sau, si sa puteti deveni painea sfanta la ospatul divin.
Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste tainele inimii, si astfel sa deveniti o parte din inima Vietii.
Dar daca, stapaniti de teama, veti cauta doar tihna si placerea dragostei,
Atunci e mai bine sa va acoperiti goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce in lumea fara de anotimpuri, unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie si unde veti plange dar nu in toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita;
Fiindca iubirii ii e de-ajuns iubirea.
Cand iubiti, nu trebuie sa spuneti Creatorul este in inima mea, ci mai degraba eu sunt in inima Creatorului.
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii, fiindca iubirea, daca o meritati, va va arata drumul spre ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta decat aceea de a se implini.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte, fie ca ele acestea sa fie:
Sa te topesti si sa devii izvor ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti durerea prea marii duiosii;
Sa fii ranit de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori cu inima intraripata si sa inalti multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat acasa la ora amurgului;
Si, apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru cel iubit, iar pe buze un cantec de lauda.”
Think pink!
Victoria spune:
Draga E-cata, multumim mult de tot. Am insa o mica rugaminte: poti cumva sa postezi fara diacritice, ca sa se inteleaga mai bine?
Multumesc mult,
V
veni, vidi, Victorie!
Catalin spune:
Capitolul III - Dar despre Casatorie, Stapane?
Atunci Almitra vorbi din nou: „Dar despre Casatorie, Stapane?”
Si, drept, raspuns, el zise:
„V-ati nascut impreuna si impreuna veti ramane pentru totdeauna.
Veti ramane impreuna pana ce albele aripi ale mortii va vor imprastia zilele.
Da, veti fi impreuna pana si in tacuta memorie a lui Dumnezeu.
Dar e bine sa existe spatii in acest impreuna al vostru.
Pentru ca vanturile cerurilor sa poata dansa printre voi.
Iubiti-va unul pe altul, dar nu faceti din iubire opreliste.
Fie, mai degraba, o mare valurind intre tarmurile sufletelor voastre.
Umpleti-va, unul altuia, cupa, dar nu beti dintr-o singura cupa.
Impartiti-va painea, dar nu mancati din aceeasi bucata.
Cantati si dansati si veseliti-va laolalta, dar faceti ca fiecare ca ramana singur,
Intocmai cum strunele lautei sunt singure, in timp ce vibreaza in aceeasi armonie.
Daruiti-va inimile, fara a le lasa, insa, una in paza celeilalte.
Pentru ca numai mana vietii va poate cuprinde inimile,
Si tineti-va alaturi, dar nu chiar asa de aproape,
Caci coloanele templului inaltate-s la anume distanta,
Iar stejarul si chiparosul nu cresc unul in umbra celuilalt.”
Think pink!
DARAEL spune:
Super cartea. O poti citi lunar si tot mai afli ceva deosebit prin ea. Este chiar o bucurie ca am gasit aceasta lista de discutii. Iar ideea lui e-cata este de-a dreptul , extraordinara pentru cei care nu au apucat inca sa o cumpere… astept continuarea, desi am cartea acasa. Despre varianta lui Osho, am o intrebare: „De ce nu ne crede lumea ca avem si noi sensibilitate si traire si incearca sa ne bage pe gat diverse interpretari ???”
Victoria, fata frumoasa, eu nu subscriu pentru renuntarea la diacritice, deoarece eliminarea lor este foarte facila pentru cei care vor asta (cu CTR + H inlocuiesti in tot textul Ă cu A de exemplu in Office), dar invers, pentru a introduce diacriticele este foarte greu, munca de ocnas, pe cuvant pe pionier - am avut eu asa ceva de facut odata. Scuze daca te-am suparat !
Hm, inca o data scuze – sa hotarasca e-cata cum vrea (se pare ca a si ales) si ii este mai convenabil si sa aibă parte de sanatate, putere si timp sa ne trimita toate paginile, iar noi vom astepta cuminti si vom savura textul, cu sau fara diacritice.
DARAEL
Catalin spune:
Capitolul IV - Vorbeste-ne despre Copii
Iar o femeie care purta un prunc in brate spuse: „Vorbeste-ne despre Copii.”
Si el glasui:
„Copiii vostri nu sunt copiii vostri.
Ei sunt fiii si fiicele dorului Vietii de ea insasi indragostita.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Si, desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.
Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile voastre,
Fiindca ei au gandurile lor.
Le puteti gazdui trupul, dar nu si sufletul,
Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe care voi nu o puteti vizita nici chiar in vis.
Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa-i faceti asemenea voua,
Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri.
Voi sunteti arcul din care copiii vostri, ca niste sageti vii, sunt azvarliti.
Pe drumul nesfarsirii Arcasul vede tinta si cu puterea Lui va incordeaza, astfel ca sagetile-I sa poata zbura iute si departe.
Si puterea voastra, prin mana Arcasului, sa va aduca bucurie,
Caci, precum El iubeste sageata calatoare, tot la fel iubeste si arcul cel statornic.”
Think pink!
Catalin spune:
Capitolul V - Vorbeste-ne despre Daruri
Atunci un bogat zise: „Vorbeste-ne despre Daruri.”
Si el raspunse, zicand:
„Nu dati decat putin, cand dati din ce-i al vostru.
Numai dand din voi insiva, dati cu adevarat.
Pentru ca, spuneti-mi, ce-s averile voastre decat niste lucruri pe care le pastrati cu strasnicie, crezand ca maine veti avea nevoie de ele?
Iar maine, ce-i va aduce ziua de maine cainelui prevazator foarte, ascunzand oasele in nisipul miscator, in timp ce-i urmeaza pe pelerini catre orasul sfant?
Si ce este frica de saracie, daca nu saracia insasi?
Iar groaza de sete, in preajma fantanilor pline, nu-i oare setea cea mai nestinsa?
Sunt unii oameni care dau putin din belsugul pe care il au, si aceasta pentru a li se recunoaste darnicia, insa aceasta dorinta ascunsa umileste darul facut.
Sunt, apoi, altii care, putin avand, dau totul.
Acestia cred in viata si in marinimia vietii, iar sacul lor niciodata nu-i gol.
Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este rasplata cea mai mare.
Dar sunt si din cei care dau cu durere, si doar durerea ramane botezul acestora.
In sfarsit, sunt cei care dau fara a simti nici durere, nici bucurie, necunoscandu-si virtutile;
Ei sunt asemenea mirtului din vale, care isi raspandeste parfumul in spatiu.
Prin mainile unor asemenea fapturi vorbeste Dumnezeu si dindaratul ochilor acestora El surade pamantului.
E bine sa dai cand ti se cere, dar si mai bine fara sa ti se ceara, din intelegere;
Iar pentru cei dornici sa dea, a-i cauta pe cei necajiti este o bucurie mai mare decat darul insusi.
Fiindca, se afla, oare, vreun lucru pe care sa ti-l refuzi?
O, desigur, tot ceea ce iti apartine va fi daruit intr-o zi;
Deci, da acum, in anotimpul darniciei tale, iar nu in cel al mostenitorilor tai.
Deseori spuneti: Am sa dau, dar numai acelora care merita.
Pomii din livezile noastre nu spun, insa, astfel, si nici turmele din imasuri.
Ele dau pentru ca sa poata trai, fiindca a pastra inseamna a pieri.
Desigur, cel care isi merita zilele si noptile, merita totul si din partea voastra.
Iar cel care a meritat sa bea din oceanul vietii, are tot dreptul sa-si umple cupa si din micul vostru parau.
Exista oare merit mai mare decat acel ce sta in curajul si increderea de a primi milostenie?
Si cine va credeti voi, pentru ca oamenii sa-si sfasie pieptul si sa-si lepede orgoliul, ca sa le puteti vedea meritele si mandria terfelita?
Luati aminte, ca mai intai voi sa meritati a fi daruitorul si instrumentul darniciei,
Pentru ca, intr-adevar, viata e cea care da viata, in timp ce voi, care va socotiti binefacatori, nu sunteti cumva decat martorii acesteia.
Iar voi care primiti – si cu toti primiti! – nu va luati povara vreunei recunostinte, spre a nu va pune de bunavoie un jug voua si celor ce daruie.
Inaltati-va, mai degraba cu cel care da, primindu-i darurile ca pe niste aripi;
Fiindca, a tine prea mult seama de datoriile voastre, inseamna a va indoi de generozitatea daruitorului, care are pamantul marinimos drept mama si al carui tata insusi Creatorul este.”
Think pink!
Catalin spune:
Capitolul VI - Vorbeste-ne despre Mancare si Bautura
Si un batran, stapanul unui han, zise: „Vorbeste-ne despre Mancare si bautura.” Iar el dadu raspuns:
„O, daca ati putea trai din aroma pamantului si, asemenea plantelor, sa va indestulati cu lumina!
Dar daca trebuie sa ucideti pentru a manca si sa furati mieilor si iezilor laptele de la mamele lor pentru a va potoli setea, atunci faceti din aceasta un act de sfintenie.
Si fie-va masa un altar pe care cei puri si nevinovati din paduri si campii sunt jertfiti, pentru tot ce este mai pur si inca mai nevinovat din om.
Atunci cand ucideti o vietate soptiti-i in cugetul vostru:
Aceeasi putere care te da mortii ma va ucide si pe mine; si eu, la randul meu, voi fi devorat;
Fiindca legea care te da mainilor mele, ma va da apoi unor maini mai puternice;
Sangele tau, ca si sangele tau, nu este decat vlaga care hraneste arborele cerului!
Cand, cu gura insetata, muscati dintr-un mar, spuneti-i in cugetul vostru:
Semintele tale vor trai in trupul meu, si maine mugurii tai vor inflori in inima mea.
Parfumul tau va fi rasuflarea mea.
Si impreuna ne vom veseli in toate anotimpurile.
Toamna, cand culegeti viile si stoarceti mustul strugurilor, sa ziceti in sinea voastra:
Si eu, la fel, sunt o vie, si rodul meu va fi cules si stors,
Si ca si vinul cel nou voi fi depus in vasele vesniciei.
Iar in iarna, cand veti pritoci vinul, sa tresalte in inima voastra un cantec pentru fiecare cupa.
Si sa aveti in fiecare melodie te un gand pentru zilele toamnei, pentru vie si pentru teascuri.”
Think pink!