Depresia LUI

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=61425

Revin..Parca mi-e si rusine de cat de fraiera sunt....

Dupa o lunga perioada de neintelegeri,sotul meu a plecat acum 4 luni de acasa.Este suparat ca am pierdut comunicarea dintre noi. De asta sunt si eu, si as vrea sa refacem, poate a fost vina amandurora. In acest timp am vorbit mult, am trecut prin perioade groaznice pt ca nu inteleg nici acum DE CE?.
De copil se ocupa mult mai mult acum, de mine putin mai mult decat inainte (sau decat deloc). Daca vrea sa stea cu noi, i-am dat voie sa vina cand vrea. Nu pot, nu pot sa ii spun sa nu intre in casa lui, la copilul care asteapta si intreaba mereu de el. Asa ca sta aprox.2 zile/sapt acasa, apoi in partea cealalta.

Problema mea: Gresesc ca fac asa? Ma gandesc ca el se obisnuieste si o sa ii convina. Ar trebui sa "pun piciorul in prag"???
El este depresiv, nu mai iese la 'distractie", nu cu iubita "motocicleta", nu mai bea.....e ft trist. Acasa cand vine, incepe sa se instaleze un climat linistit, dar nu vrea sa se intoarca.
Eu sunt complet debusolata, as vrea sa il ajut dar nu stiu cum. Sau sa renunt?



zepellina

cicina spune:

Nu renunta Zepellina, dar nu stii cauzele depresiei? Tu ce ai vrea?

Loremon spune:

Draga mea,

Cand spui "sta aprox.2 zile/sapt acasa, apoi in partea cealalta", mai are pe cineva, adica sta cu alta femeie ? Daca e un copilas la mijloc lupta pentru fericirea ta si a familiei tale. Asha cum povestesti si tu in zilele cand e acasa cu "tine si cu copilas" e linistit, ai rabdare cu el si fa-l sa inteleaga ca a gresit si doar alaturi de voi ii e bine.
Te sarut si sa fi tare

alma spune:

Zepellina, tu esti fericita in felul asta? De-aici trebuie sa plece totul...
Daca nu vrea sa ramana, inseamna ca nu-l multumeste viata alaturi de voi, e depresiv tocmai pentru ca nu e fericit si nu-si gaseste locul. O discutie transanta cu el cred ca e ceea ce-ti trebuie, nu poti trai asa la nesfarsit.
Stiu ca dureaza de prea mult timp povestea asta si daca n-a luat o hotarare in privinta familiei voastre, e posibil sa-si doreasca altceva.
Imi pare rau ca nu sunt in asentimentul celorlalte fete, nu-ti pot spune sa lupti pentru ca eu am luptat si tot acolo am ajuns, numai ca am cu cativa ani mai mult. Acum sunt multumita si detasata, iar el e in continuare nehotarat, nu stie ce vrea cu viata lui.

Alexmona spune:

Zepellina ...daca crezi ca poti sa mai lupti si vezi in sufletul tau si o lumina de mai bine ...FA-O.
Daca asta ...luota ta ar insemna mai bine pentru voi , nu renunta .
Tu trebuie sa-ti dai seama de toate astea.
Stiu ca e foarte greu...si eu trec de mult timp , prea mult printr-un cosmar.
Te pup si-ti doresc sa poti alege calea cea mai buna.

malla spune:

Draga mea, nu il lasa pe sotul tau singur in depresie. Tu esti singura care poate si trebe sa ii fie alaturi.
Si sotul meu a trecut prin asa ceva, de ziceam ca nu am sa rezist, ca prefer sa ma ia Dumnezeu, asa stari grele avea. Era ca o leguma, tot trist, plangea, nu mai manca, nu mai iesea afara, nimic nu mai conta pentru el:(
Si uite ca Dumnezeu ne-a ajutat pe amandoi, pe el sa iese dina aceasta urata stare si pe mina sa ii raman alaturi si sa il intaresc, la bine si la greu, nu?
Ma gandesc ca as fi putut fi eu in acesta situatie si sincer nu mi-ar fi placut sa fiu parasita din contra sa am pe cineva alaturi sa ma "ridice", la nevoie, stii ca unde-s doi puterea creste!!!
Asta e sfatul meu sa ramai alaturi de el si sa te rogi la Dumnezeu sa te ajute, sa te intareasca in fiecare zi sa poti sa ii transmiti si lui din puterea, bucuria ta...
Numai amandoi veti invinge!!!
Incearca sa iti faci activitati in care sa il implici usor, usor si pe el, ceva care sa va apropie!!! Ceva sa va bucure, sa va binedispuna, nu stiu ce sa mai zic, voi stiti ce v-ar pica bine sa faceti impreuna!!!




Andrei si Adriana

zepellina spune:

Va multumesc mult pentru incurajari

Eu am incercat sa il sustin, fac ce pot, apoi...pleaca.Uneori mi-e frica ca o sa pic eu in starea asta de depresie, ma simt ingrozitor.
Nu pot sa nu ma gandesc ca poate nu este sa fie cu el, ca daca acum cand sunt tanara nu ma simt iubita, cand??? si multe intrebari care m-au facut sa scriu sa scrieti parerea voastra.

zepellina

Adrianai spune:

Sa nu o iei ca pe o jignire dar sotul tau poate are nevoie de ajutorul unui psiholog.

WARNING: I have an attitude and I know how to use it!

zepellina spune:

quote:

---

Originally posted by Adrianai

Sa nu o iei ca pe o jignire dar sotul tau poate are nevoie de ajutorul unui psiholog.

WARNING: I have an attitude and I know how to use it!

---

Nu este asta jignire...L-am convins, a fost la un psiholog dar spune ca nu il ajuta. El este ft ft ocupat, poate nu era ceea ce trebuia pt el, nu stiu...are si bani dati in avans si nu mai merge...

Ma gandeam sa merg eu, sa cer sfaturi pt mine si el.

zepellina

giulia71 spune:

Zeppelina, starea actuala a sotului tau defineste tendinta specifica depresivului-melancolic de a retrage din lumea care-l oboseste si simte ca nu-i mai face fata. Eu zic sa-l convingi sa mearga sa ceara ajutorul unui specialist, sincer, nu cred ca e timp "de stat".
Succese!

Sa auzim de bine ;)

Rufus spune:

Z., am sperat ca s-au mai rezolvat din problemele tale, din moment ce ai aparut asa rar pe-aici...vad ca nu. Imi pare rau.
Din pacate, din propria-mi experienta, nu cred ca ceea ce faceti tu si sotul tau acum este in avantajul vostru sau al copilului. Ca sa inteleaga si ceilalti ceea ce tu deja stii, am sa amintesc ca dupa divort, am mai stat doi ani in aceeasi formula, apoi doi ani fiecare in casa lui, cu copilul la mine. Aveam insa multe programe in comun, vacante, etc.
Ce-am realizat? Am amanat inevitabilul, am zapacit-o de tot pe Ioana (fiica) si, desi eu nu mi-am dat seama, dupa spusele celor din anturaj, i-am creat fostei o imagine gresita, i-am redat sperante, chiar si in situatia ciudata in care ne aflam. Apoi totul s-a terminat, eu m-am recasatorit, iar fosta sotie ma uraste, fara sa o recunoasca, ma vorbeste pe unde apuca de rau, inclusiv in fata Ioanei, careia nu-i ofera, din pacate, momente de dragoste, de care un copil bulversat are nevoie.
Iata de ce cred ca un lucru amestecat este nesanatos si, fara a avea o finalitate, este un semn al neputintei, o lipsa de asumare a responsabilitatii, pe care eu am trait-o din plin. Atentie: ma feresc sa dau sfaturi in ce directie trebuie pasit, desi la un moment dat am facut-o. Insa copilul, odata mic, a mai crescut cu doi ani, iar problemele nu se rezolva...


poze multe cu noi