Un sfat de muzicieni sau mamici cu copii talentati

Povestea noastra incepe cand copilul, Adi avea 2 ani jumatate si canta toata ziua...
In septembrie,la aproape cinci ani, inebunita de atata cantat, l-am dus la canto la Scoala populara de arta.
Toate bune si frumoase.
Copilul a invatat o gramada de cantece, canta dupa negativ vreo 5 si am fost si pe scena la festivalul de la Techirghiol.
Intrand eu in cercul asta constat ca sunt o gramada de bani de investit, incepand cu cantecele ce trebuiesc cumparate, costumele de scena, meditatii, festivaluri... bani cam multi...
Copilului incontestabil ii place, iar la festival s-a comportat atat de bine incat ma bate gandul sa-l dau la scoala de muzica.
Ei acum vin intrebarile... Scoala de muzica este cam departe de mine, asa ca va trebui sa -l aduca bona... oare nu este prea greu pentru un copil asa mic sa faca ore suplimentare? Si peste toate astea merita investitia asta ? Este o cariera frumoasa?
La noi in familie (cei din partea mea) mai toata lumea canta, dar nici unul nu a facut o cariera din asta ... el ar fi primul si de aici se nasc atatea semne de intrebare.
In plus un profesor mi-a spus ca l-am dat pe degeaba la Scoala populara de Arta ca acolo nu face nimic... asa o fi? Unde sa intreb ca sa stiu si eu care este al mai bun profesor?
Scoala de cartier in plus este una din cele mai bune din oras si este in fata blocului...
Mai am un an sa ma gandesc, dar vreau sa fiu informata.
Sper ca intelegeti ce am vrut sa intreb si astept sfaturi.
Si merita sa-i dau de acum (5 ani jumatate ) meditatii la pian?

Sabina spune:

parerea mea este ca 5 ani jumate este varsta ideala.
chiar daca nu face cariera muzicala, pianul ii va ramane prieten pe viata!
succes!!!

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

adrienne12 spune:

Draga mea am o prietena care are voce de cintareata de opera si s-a facut... programatoare. Nu-ti exagerez, cind era in generala si in liceu profesorii au sfatuit-o sa mearga la conservator, a luat lectii de canto dar ... a dat la politehnica. de frica si de gura tatalui, un om rigid care o vedea pe fiica-sa cu un job x ca toata lumea. ei bine fata asta are acum: un job x, locuieste cu soacra si de bine ce o duce nu vine nici macar la apropiata intilnire de la terminarea facultatii. Regreta inca din facultate decizia de a nu se fi facut cintareata. Sfatul meu este sa ii oferi copilului sansa de a-si dezvolta talentul. Daca nu o faci, peste ani cind iti va reprosa acest lucru iti va pare f. rau.

filofteia spune:

quote:

---

chiar daca nu face cariera muzicala, pianul ii va ramane prieten pe viata!
succes!!!

---

Multumesc Sabina

quote:

---

Draga mea am o prietena care are voce de cintareata de opera si s-a facut... programatoare

---

Ei aici imi pun eu intrebari ... bag atatia bani in muzica si ma trezesc cu fii miu ca vrea programator (ca tati)... mai ales ca are inclinatii clare si catre matematica...
In plus din experienta proprie, este mai usor sa faci matematica decat muzica (sau mie asa mi s-a parut), iar ca sa faca doar asa de placere atunci nu este nevoie sa investesc atat sa-i bag meditator...
Alte pareri nu mai sunt? Orice... Poate sunt exagerata... ce credeti?

Sabina spune:

avand in vedere ca oricum peste ani ii vei lua meditatori la mate sau altele, ca sa=i dezvolti intelectul, eu spun ca merita sa=i iei la pian, ca sa-i dezvolti sufletelul:)
nimic nu "renteaza" mai mult decat educatia estetica.

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

filofteia spune:

Sabina, esti cumva profesoara de muzica? Daca da, cum as putea sa aflu care sunt profesorii buni aici in Pitesti?
Faptul ca sunt oarecum pe "dinafara" naste atatea intrebari... Bun ii pun meditator, dar daca este unul prost? La mate, fizica imi dau seama, ca ma pricep eu... dar la muzica? Mi se pare ca sunt asa de paralela... in afara de gama nu prea stiu mare lucru...
Pana una alta am vorbit cu profesoara lui de canto (care de fapt este de pian) sa-l pregateasca pentru consursul din septembrie de la Pitesti, iar aceasta a spus ca o sa faca si pian cu el. Pana la urma este bine pentru ca nu prea avea activitate pe timpul verii.
Cu un copil asa mic nu cumva exagerez cu atatea concursuri? Cum imi dau seama ca este obosit? La Techirgiol am fost pentru ca eram acolo (eram in Neptun) iar aici mergem pentru ca suntem acasa.
Multumesc mult pentru raspunsuri.

daniela_b spune:

Eu nu am legatura mare cu muzica in afara ca ascult tot ce prind (cu mici mari exceptii, deh[:D, stiti voi despre ce vorbesc..) insa vreau sa-ti spun cum e din punctul de vedere al copilului care nu a fost lasat sa-si urmeze aptitudinile care se puteau dezvolta mai tirziu in pasiunea arzatoare ce te poate face artist desavirsit (macar in proprii tai ochi..).
Pe scurt: mi-a placut sa desenez, am desenat in copilarie tot ce am prins, inclusiv peretii camerei mele, cu carioca (aveam 4 ani).
Un oras intreg, case, copaci, copii, stadion...
Am luat bataie. N-am mai primit carioci, acuarele si eram atent supravegheata sa nu mai mizgalesc si murdaresc nimic ( mai tirziu am prins o carioca verde si i-am vopsit unghiile surorii mele, ma muncea talentul, na! ce vreti..si iar am luat bataie!)
Pe toata durata scolii generale desenam la sfirsitul caietului. Iar bataie, ca de ce mizgilesc caietul???!
Uite asa, incet, incet am inceput sa pricep ca ma munceste talentul degeaba, parintii mei n-o sa fie niciodata de acord cu dorinta mea.
Azi le reprosez ( in gind) ca nu m-au incurajat si stimulat in loc sa ma bata.
Poate nu as fi devenit un Vermeer insa m-ar fi lasat sa-mi dezvolt creativitatea si as fi devenit cu totul si cu totul altceva.
Pentru ca unele lucruri te duc la altele si tot asa...
Merita orice efort si orice investitie, atit timp cit copilul iti da semnale ca asta vrea sa faca.
Cu certitudine, la un moment dat, vei realiza ca nu ai gresit!
Iar copilul tau nu va avea ce sa-ti reproseze, nici macar in gind!



Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

filofteia spune:

Daniela, multumesc mult pentru raspuns, ai scris foarte frumos.
Noi il incurajam si chiar am trecut cu vederea ca in primul CD player a pus apa sa vada cum se invarte, ca este plin de curiozitati si imaginatie...si dupa multe rugaminti ci promisiuni ca pe asta il va pastra cum trebuie i-am luat altul... bineinteles ca unul mai ieftin...
L-am dus la canto, unde l-a primit cu greu ca nici nu implinise 5 ani, dar mi-am spus ca ar fi bine sa invete si altfel de cantece decat cele pe care i le punea noi la dispozitie si bine am facut pentru ca a invatat multe in anul asta ... gama, solfegii, frumos...
S-a adaptat foarte bine si a invatat mai bine decat multi din grupa lui care sunt cel putin cu trei ani mai mari.
Si totusi intrebarea ... merita ramane mereu in capul meu...
Si eu mi-as fi dorit sa fac multe cu care parintii mei nu sunt de acord, dar la 5 ani jumatate cam dificil sa afli de la el ce vrea... Totusi l-am dus la inot si dupa a 4-a sedinta a spus ca nu mai vrea sa mearga ... nu a mai fost chip sa-l convingem, desi este un mare balacit si platisem 10 sedinte....
Sa speram ca merita...
Mai astept pareri... Este foarte greu sa nu ai cu cine sa te sfatuiesti.

aschiutza spune:

Io dau acu raspuns nu ca unul care stie muzica, ci ca unul care tare ar vrea sa stie!

Si eu cintam toata ziua, ai mei nu m-au incurajat. La scoala deasemenea, pt ca aveam voce de soprana nepotrivita cu estrada muzicala care era prezentata la cintarea Romaniei.

Uite asa, de abia cind am ajuns in Germania si am descoperit ce iubire au nemtii pt muzica, am intrat intr-un cor iar acum fac un curs care sa ma invete cum sa cint dupa note si alte chestii despre voce. E un hobby minunat, care ma elibereaza de griji si de stres.

Copilul tau nu va regreta niciodata ca invata muzica... chiar daca se va face programator, va avea muzica pt el si sufletul lui toata viata! Aici sunt o multime de muzicieni neprofesionisti, care se intilnesc si fac muizca doar ca hobby si ca sa se simta bine. Daca vedeti insa ca nu ii place sa invete, sa faca exercitii, atunci puteti sa o lasati mai moale, sa ii lasati alternativa sa isi dezvolte alte aptitudini.

E mult prea mic ca sa stiti daca asta va face el cu pasiune toata viata, dar daca e sa faca o cariera muzicala asta e virsta la care trebuie sa inceapa.

Concluzia mea: s-ar putea sa investiti mult, fara ca sa iasa o cariera din asta- dar va avea un hobby minunat! Nu va faceti mari sperante asupra acestei profesii - grea si putini sunt cei alesi! Dar sa nu regretati banii - orice ban investit in copil se va dovedi cindva de folos!

-------------------------------------

Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar

danim spune:

Ei aici imi pun eu intrebari ... bag atatia bani in muzica si ma trezesc cu fii miu ca vrea programator (ca tati)... mai ales ca are inclinatii clare si catre matematica...

Nici eu nu vad asta ca pe o "investitie" inutila.De cele mai multe ori parintzii se gindesc ca ei sunt prea mici ca sa-si dea seama ce vor. Eu nu cred asta. Cum ai spus si tu, l-ai dus la inot si nu a fost atras.
Parerea mea e ca trebuie sa-i incurajam si sa le oferim cind sunt mici cit mai multe posibilitati, ca atunci cind sunt mari sa poata face o alegere si nu trebuie sa le planuim lor cariera.

lu.more spune:

Filifteia, felicitari pentru baietelul tau !

Pana la varsta de 9 ani dadeam concerte gratuite acasa. Instrumentele erau paharele din bucatarie, goale sau umplute pe sfert cu apa. Le aranjam "dupa sunet" si cantam cu lingurita.
La 10 ani ai mei au zis ca nu se mai poate si m-au inscris la Scoala de muzica. Tot in Pitesti ca si voi, Filofteia, pe vremea aia era la Spitalul militar (cred ca e scoala de Arta acum). Locuiam la tara si faceam naveta pentru asta. De doua ori pe saptamana, cate trei ore de instrument + una de teorie, daca-mi aduc aminte bine.
Xilofon principal + pian secundar. Eram intr-a IV-a. Clasa a V-a, a VI-a, a VII-a. Am mers la concursuri si la Cantarea Romaniei. Premiul 3 pe judet intr-a VII-a (daca nu ma incel). La inceputul clasei a VIII-a, imi amintesc cum mama a hotarat sa nu mai merg, ca sa am mai mult timp sa pregatesc examenul de treapta I. Eram in practica agricola - n-o sa uit cat oi trai - la cules de porumb, prin octombrie. Profesorul meu de muzica + directorul scolii (de muzica) au venit de la Pitesti sa ma caute. M-au luat din camp de la porumbi asa cum eram si am mers sa vorbeasca cu mama. Profesorul meu mi-a luat mainile murdare si le-a aratat mamei, spunandu-i "aceste maini sunt deosebite". Se pare ca eram talentata, iar ei ma sfatuiau din tot sufletul sa merg la un liceu de muzica. Pe vremea aia, liceu de muzica nu era in Pitesti, ei ar fi facut tot ce trebuie sa merg la Bucuresti etc.
Mama ma vedea insa inginera ca pe fratii mei si nu a fost de acord. Iar eu ma rugam in gand ca ea sa accepte...
Si uite asa am ratat... nici nu stiu ce... poate o frumoasa cariera muzicala?
In orice caz mult timp am regretat, iar acum cand imi amintesc, pot spune ca da, imi placea mult... si cred ca mi-as fi dorit mult ca mama mea sa fie de acord.

Sfatul meu este sa-i oferi baiatului tau ceea ce-i face placere.


.................................................................................
Dragii de noi
.................................................................................
« C'est quand on n'y croit plus, que le ciel vous entend et pardonne. »
Kyo